6,344 matches
-
este o schiță scrisă de Ion Luca Caragiale în 1899. Numele străzilor din opera „Caldură Mare” de Ion Luca Caragiale,și anume: „Pacienții” și „Sapienții”, reprezintă răbdare și înțelepciune; o nota comica deoarece „Domnul” nu este deloc înțelept și nu are răbdare deloc fiindcă e grăbit, nu dă dovadă deoarece nu știe pe cine caută și s-a angajat într-o afacere pe care nu poate să o ducă pană la sfârșit
Căldură mare () [Corola-website/Science/300013_a_301342]
-
concurente de etnie romă, dar există și abateri. Muzicienii însoțesc prezentarea concurentelor, dar există și momente de muzică incluse în program fără a avea un rol în desfășurarea competiției propriu-zise. Spectacolul poate cuprinde numere de iluzionism sau fachirism și scenete comice. La închiderea fiecărui concurs , se lansează câte un album în concert cu înregistrările obținute în timpul recitalurilor. Prima ediție a concursului s-a desfășurat în anul 1991. Concursul a fost organizat până la ediția din 2004 inclusiv de Paul Iova, zis Ion
Miss Piranda () [Corola-website/Science/314582_a_315911]
-
tripletei”", Eugen Barbu construiește o galerie întreagă de personaje. Faptul că mai toți jucătorii echipei au o proveniență socială interlopă [...] îi permite scriitorului zugrăvirea unor situații pline de viață, de frământări și ciocniri aprinse, iar prin intermediul limbajului să reliefeze un comic suculent și de bună calitate. Fiecare personaj are profilul lui, viața sa proprie. Numai fotbaliștii echipei Steaua sunt caracterizați de aceeași particularitate comună: fobia muncii ”. Totuși, cu venirea noului antrenor Luca, lucrurile se schimbă și astfel, personajele din această nuvelă
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
Vladaia, Elisa Odesseanu, Josefina Găluscă, ca tenori pe Ion Băjenaru, Gheorghe Vasiliu, ca baritoni pe Nicolae Poenaru și ca soliști pe Farcășanu, Nicolau, Al. Nanu, Al. Nicu Răiculescu, Petrini, Ștefan Iulian-fiul, 26 coriste și coriști, orchestra sub conducerea maestrului Neuwirthe. Comici erau: Ion Tănăsescu, Ion Anesti și N. Popescu. În stagiunea 1894-1895 se angajează la operetă și Al.C.Broscărescu - prim-tenor, C. Petrescu - bariton, Margareta Dumitrescu - primadonă, Caliopi Seinescu, Leontina Ioanid. Trupa de operetă din Craiova, în pofida succeselor obținute, se
Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini () [Corola-website/Science/313520_a_314849]
-
ce exprimă, nu rangul social cât imaginația specifică feminității. Costumele bărbătești sunt vizibil făcute să exprime trăinicia și obositoarea greutate a răspunderii ce le apasă pe umeri, fără să le ceară cineva acest lucru. Nu lipsesc notele documentare de suspans comic, precum pălăria lui Birlic, un soi de gondolă, dar și imperiala și ridicola înălțare și plutitoare existență, vestele, ciorapii în dungi și pelerinele ce ascund plăceri și fac să circule convenția de pe canalele Veneției în inimi făcute să se bucure
Bădăranii (film) () [Corola-website/Science/313565_a_314894]
-
Odată luptele reluate, ambele tabere au suferit pierderi grele. În cele din urmă, italienii au fost înfrânți la Keren pe 27 martie. Condițiile propagandei din acele vremuri a făcut ca pesa brianică să prezinte trupele italiene într-un mod aproape comic. În realitate, trupele italiene care au luptat la Keren pot fi comparate cu parașutiștii germani din Italia sau cu soldații japonezi din Burma. Mai mult chiar, forțele coloniale au luptat, cel puțin până când au hotărât să părăsească tabăra italienilor, cu
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
Pelham Grenville Wodehouse, cunoscut mai bine sub numele (n. 15 octombrie 1881, Guilford, Anglia — d. 14 februarie 1975, Southampton, New York, SUA) a fost un scriitor englez. Este cunoscut datorită scrierilor comice despre viața britanică de la începutul secolului al XX-lea (cu toate că el însuși a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Franța și în SUA), în special avându-l ca personaj principal pe Bertie Wooster și pe valetul acestuia
P. G. Wodehouse () [Corola-website/Science/314048_a_315377]
-
la Dulwich College. După terminarea studiilor universitare lucrează la o bancă din Hong Kong (actuala bancă HSBC), însă nu e interesat de o carieră în acest domeniu. Primul post de ziarist la avut la "The Globe", unde a preluat o rubrică comică de la un prieten care își dăduse demisia. Concomitent, contribuie în mod regulat la revista "Punch". Fiind în vizită la New York, a vândut două schițe revistelor Cosmopolitan și Colier's pentru suma de 500 de dolari, ceea ce l-a impresionat mult
P. G. Wodehouse () [Corola-website/Science/314048_a_315377]
-
portugheze atunci când, în 1836, primește de la guvernul popular septembrist misiunea de a organiza un teatru național. Abandonând tragedia clasică, pe care a cultivat-o în "Catăo", Garret preia de la romantici, prințe alte inovații, folosirea prozei în teatru și amestecul de comic și tragic. A ales ca teme din istoria națională cu un scop clar educativ. În "Um auto de Gil Vicente" se evocă splendoarea curții manueline, în "O Alfageme de Santarém," luptele populare pentru independență în secolul al XVI-lea. Garrett
Almeida Garrett () [Corola-website/Science/314231_a_315560]
-
în 20 februarie 2010, în fața unei audiențe de 15000 de persoane. În 2 martie 2011, Michael a anunțat lansarea versiunii proprii pentru melodia de succes a formației New Order, "True Faith", din anul 1987, ca și contribuție la teledonul caritabil Comic Relief. Michael a apărut și în emisiune, în prima secvență de Karaoke în mașină, alături de comediantul James Corden, cei doi cântând, în timp ce Corden conducea prin Londra. Pe data de 15 aprilie 2011, Michael a lansat un cover după cântecul lui
George Michael () [Corola-website/Science/314336_a_315665]
-
obținut premii intrenaționale, Amit Chaudhuri ocupă și el un loc de frunte în tânăra generație a literaturii anglo-indiene. Într-un registru intimist, el reflectează asupra familiei și a conjugalității în căminele clasei mijlocii. Hari Kunzru a publicat recent o epopee comică pe tema căutării identității, ilustrând renașterea tendințelor individualiste care sunt în floare în cadrul clasei mijlocii rezidente în metropolele indiene. Kiran Desai s-a remarcat prin obținerea premiului „ Man Booker Price” în 2006 cu o operă ilustrând tensiunea trăită de generația
Cultura Indiei () [Corola-website/Science/314381_a_315710]
-
În timpul unui spectacol desfășurat în Russia, David a confirmat faptul că a părăsit casă de discuri Universal Records și că speră că își va lansa noul său album în SUA și Regatul Unit. În februarie 2011 David a participat la Comic Relief, parte a Red Nose Day 2011. Alături de celebrități precum Dermot O'Leary, Olly Murs și Lorraine Kelly au călătorit pe jos mai mult de 100 de kilometri prin deșertul Keniei pentru a strânge bani pentru prevenirea orbirii în Africa
Craig David () [Corola-website/Science/313315_a_314644]
-
un nivel atât de important în acea lume. Cand Sebastian și Gaviota se vor întâlni din nou, ei vor afla că dragostea dintre ei doi nu a murit niciodată. Acea scenă este puțin cam duceagă, plină de afecțiune, romantică și comică în același timp. Telenovelă arată în special o imagine panoramica și autentică a culturii tradiționale columbiene de cafea , de la culegători care muncesc pe plantații până la exportatori, apoi partea birocratica a unei Asociații a breslei industriei cafelei columbiene urmând avansarea la
Cafea cu parfum de femeie () [Corola-website/Science/313915_a_315244]
-
Critică Literară „Mihai Eminescu”. În 1989 revista Urzica a organizat concursul de proză satirico-umoristică, la care Marele Premiu “ I.L. Caragiale” a fost câștigat de Lucian Perța Din 1975, revista Urzica a publicat anual, până în 1989 inclusiv, câte un "„Almanah Perpetuum Comic - Urzica”". După revoluție și revista "Urzica" a fost lovită de economia de piață. Unii au vrut să și-o adjudece gratuit și de aceea publicația a sucombat. Din 1990, revista a apărut sub titlul Moftul român, serie nouă, avându-l
Urzica (revistă) () [Corola-website/Science/314907_a_316236]
-
lui. După ce adopta, cum era de altfel și firesc, prenumele și numele gentilic al fostului său stăpân, Terențiu, care între timp ajunge să posede o grădină lângă Romă, începe să frecventeze cercul Scipionilor. S-a decis totuși să scrie teatru comic, atât pentru a răspunde unei mode încă răspândite, cât și ca să dea curs inclinației sale spre umor. Și-a scris comediile între anii 166 - 160 î.Hr. În 160 î.Hr. sau 159 î.Hr. pleacă în Grecia, într-o călătorie de studii
Terențiu () [Corola-website/Science/314941_a_316270]
-
aceste tipuri poartă o amprentă puternic terențiană, prin modul lax și nuanțat în care sunt concepute. Dincolo de tipuri, personajele au o viață interioară, au resurse care se revelează pe parcursul acțiunii, stridentele (atât de gustate și una dintre sursele obișnuite ale comicului) se estompează în cea mai mare parte. În scrierile sale, Terențiu se adresează publicului aristocrat, comediile sale au o construcție logică și armonioasă, o finețe în zugrăvirea caracterelor, o pasiune a nuanțelor, o înclinație spre sentimentalism; dar satiră socială e
Terențiu () [Corola-website/Science/314941_a_316270]
-
sociale, surprinse în mecanismul relațiilor cotidiene. Piesele sale, păstrate fragmentar, sunt brodate de obicei în jurul unei realități morale și a fabulei erotice, unesc forța patetică a jocului sentimentelor cu deliberarea interioară a personajelor. De asemenea, sunt dominate de o simpatie comică și ironie, voiciune dramatică și suplețea limbajului ce notează diferențele de ton, precum și o profundă întelegere a omului. El respectă tradiția, dar este și un inovator: comedia sa conține un prolog rostit de un zeu sau de un personaj alegoric
Menandru () [Corola-website/Science/314953_a_316282]
-
Menandru, dupa cum preciza ziarul "„Osservatore Romano”". Descoperirea îi aparține unui tânăr italian specialist în manuscrise grecești, Francesco D’Ainto, și reprezintă un adevarat mic tezaur pentru istoricii literaturii vechi. Este vorba despre câteva fragmente dintr-o opera a poetului comic Menandru, contemporanul lui Epicur, care a trăit la Atena cu trei secole înainte de Hristos. Deși încă lizibil, el n-a fost descifrat și se pare că este un fragment dintr-o comedie rămasă până acum necunoscută, însă personajele sunt tipice
Menandru () [Corola-website/Science/314953_a_316282]
-
decât drame și scrieri bucolice, de exemplu "Novelas ejemplares" (1613). Calitatea lor este mixtă, dar Cervantes sperase ca ele să fie pentru spanioli ceea ce lucrările lui Boccacio erau pentru italieni: unele sunt pure anecdote, altele mini-romane cavalerești, unele serioase, altele comice, toate fiind scrise într-un stil ușor, oral, iar unele sunt atât de lungi încât ar putea fi considerate miniromane. Epopeea este un gen de înaltă calitate în comparație cu proza satirico-burlescă, care este scrisă într-un limbaj popular, comic, și pe
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
serioase, altele comice, toate fiind scrise într-un stil ușor, oral, iar unele sunt atât de lungi încât ar putea fi considerate miniromane. Epopeea este un gen de înaltă calitate în comparație cu proza satirico-burlescă, care este scrisă într-un limbaj popular, comic, și pe care Renașterea a continuat-o din Evul Mediu târziu. Stilul comico-burlesc întoarce pe dos calitățile caracterizante ale epopeii, și încurajează nefrumosul, vulgarul, atât în acțiune cât și în personaje. În acest gen satirico-burlesc găsim elemente din cântecele de
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Într-una din cele două prefețe la "Gargantua" a rugat cititorii să nu se simtă ofensați, deoarece el preferă să scrie despre râs nu despre plâns, spunând că sub suprafața grotescă se află lucruri frumoase. Cu toată avertizarea prietenească, povestirea comică și jucăușă a lui Rablais, scrisă într-un limbaj bogat, despre Gargantua, și mai târziu despre fiul acestuia, "Pantagruel", și peripețiile acestora într-o lume plină de lăcomie, prostie, violență și ghidușii, deseori concentrată pe întâmplările legate de mâncare sau
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
1500, "La Celestina", un roman dramatic despre dragostea idealistă a personajului principal, se răspândise în Europa. La fel se întâmplase și cu "Amadis de Gaula". Dar la mijlocul secolului al XVI-lea, romantismul cavaleresc și-a găsit polul opus în romanul comic realist, așa-numitul „roman picaresc”. Primul roman de acest gen a fost "Lazarillo de Tormes" (1554), scris de un autor anonim. Acesta a fost mediul literar care l-a influențat pe Miguel de Cervantes (1547-1616) când a publicat prima parte
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
pe opinia individuală a fiecărui om. Scrierile lui Montaigne au fost caracterizate ca fiind „eseuri informale”, spre deosebire de cele ale englezului Francis Bacon (1561-1626), ale cărui eseuri sunt considerate formale, structurate, științifice, ele deschizând o ușă spre iluminism. Teatrul religios Teatrul comic roman se pare că a continuat în Italia și în alte părți ale Europei, și cu toate că nu prea există documentație, există indicii că în Evul Mediu târziu se jucau pe scenă "comedia erudita" în seminarii religioase și școli. Aristocrații aveau
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
dar au fost huiduite de spectatori. Unul dintre primele teatre sub acoperiș permanent a fost Teatro Olimpico din Vicenza. Italia: Commedia dell'arte În Italia s-a născut în deceniul VII al secolului al XVI-lea un gen de teatru comic numit "Commedia dell'arte", mult gustat de aristocrație. Rădăcinile genului sunt puțin neclare, dar piesele nu erau nici jucate de profesioniști și nici nu erau deschise publicului larg. Piesele nu erau gata scrise, ci aveau un cadru nedefinit care crea
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
din 1609 intitulată " El arte nuevo de hacer comedias en este tiempo". Vega nu prea făcea distincție clară între genurile literare, el fiind aproape modern în acest sens, el fiind un reprezentant timpuriu al tragicomediei: comediile lui nu erau neapărat comice și nu aveau totdeauna un sfârșit fericit. El lăuda casa regală, dar în același timp se considera vocea poporului. În Italia, Gian Giorgio Trissino (1478-1550) a reînnoit idealul european al tragediei, lucru continuat în Franța de Étienne Jodelle, (1532-1573) cu
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]