6,739 matches
-
o cere să se-amâne, Ceasul dat spre-a se jertfi. De sămânța este bună, Nu se prinde-n galben lut; În zadar strunești o strună Când destinu-i surdo-mut. 14 martie 2004 REFLECȚII (CLIII) Am pornit adeseori Ca să caut mari comori, Nu în glie, ci în eu, Unde-i negură mereu. 26 martie 2004 Las manuscris În stil scorțos, Care e scris De-un tip osos. 29 martie 2004 AM FOST ȘI SUNTEM PRECUM IUDA Am fost și suntem precum Iuda
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
De-asta are tac-tu carte de muncă și rate la ceare? Mamă, zău, ce-ți veni, bre. Ce, io... Fărmăcata răstrurnase fata pe pat, îi desfăcuse larg picioarele și privea cu ochi hulpavi în adâncul ei. De parcă căuta cine știe ce comori în vintrele ei. Își petrecu două degete în deschizătura cârlionțată. Apoi încercă să treacă toată mâna, răsucind-o, scormonind, scotocind, cotrobăind, colcăind tot mai adânc. Fata se zbătea, lovind-o, trăgând-o de plete pe maică-sa, devenită dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nici nu-l mai auzi. Începu să urle ca la mort. Ridică fata, o acoperi cu cearșaful, cu macatul, cu ce mai găsise pe pat și o zbugi afară. Țipa deznădăjduită: - Nu muri, prințesa mea! Nu mă lăsa chiar acușica, comoara vieții mele! Cum să mori, regino? Cum să ne lași, scumpetea scumpeților?! Nu vezi că e sărbătoare sfântă, cum să mori, chiparoasa mea?! Aooooleeeuuuu, săriți că mi se moare prințesa, chiar acu’, la mine-n brață! Era în poarta casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-o, dom’ Cărămidă, pă viața mea, sări și du-o! Fă ce știi, dar numa’ du-o la spital, la salvare, unde știi, dar ia și du-o că să nu moare. Pă ochii mei, du-o, să nu moare comoara mamii și-o să dau acatiste și pomeni pentru tine toată viața la altar, la biserica aia mare. În cele din urmă Mantinela a fost salvată. Trei zile au stat ai lui Brandaburlea în fața spitalului și s-au rugat și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
despre incașii aceia care, într-adevăr, fuseseră văzuți undeva prin Chile, mumificați, cu veșmintele putrede, parcă atunci ieșiseră din gropi, și umblau pe crestele munților cu câțiva saci cu aur, căutând-l încă pe Pizaro, să-i dea ultimele lor comori, tezaurul lor sacru, fără de care rămași știau că nenorociri grozave ar putea să-i aștepte, dar acceptau sacrificiul ultim, în deznădejdea speranței că, poate, poate vor cumpăra dușmanul, cum încă mai credeau că poate străinul acela s-o îmbuna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care scânteie ca bruma. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, Iar stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dulcii dimineți; Chiar moartea însăși e-o părere Și un visternic de vieți. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înțeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Și-nvîrte universu-ntreg. De-aceea sboare anu-acesta Și se cufunde în trecut, Tu ai ș-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. {EminescuOpI 205} Cu mâne zilele-ți adaogi, Cu ieri vieața ta o scazi, Având cu toate astea-n față De-apurure ziua de azi. Priveliștile sclipitoare, Ce-n repezi șiruri se diștern, Repaosă nestrămutate
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pustie - A mele visuri care mor. Vieața-mi pare-o nebunie Sfârșită făr-a fi-nceput, În toată neagra vecinicie O clipă-n brațe te-am ținut. De-atunci pornind a lui aripe S-a dus pe veci norocul meu - Redă-mi comoara unei clipe Cu ani de părere de rău! {EminescuOpI 213} DIN VALURILE VREMII... Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălaiu - Și fața străvezie ca fața albei ceri Slăbită e de umbra duioaselor dureri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
doua zi, să stârpesc șobolanii. Mi-am ascuns în buzunarul secret cutia cu greierele și, așa cum eram îmbrăcată, cu rochia de nuntă, m-am culcat. Am visat că Polițistul-șef, împreună cu gardianul mă percheziționează pentru a mă deposeda de neprețuita comoară. Sigur că nu știau, n-aveau cum, că, de fapt, insecta aceea era toată viața mea. Am înregistrat în trupul ei gânduri și tăceri pentru ca, mai târziu, să le pot expune cui va voi să le asculte. Ție, da, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ciudată de fiecare dată când privea vreun învățăcel. Acum, ochii îi străluceau asemeni unor diamante sub soarele verii și pe fața sa era o expresie de lăcomie abia ascunsă, asemeni unui copil într-un magazin de jucării. Parcă vedea o comoară neprețuit de mare și de tentantă. Nu știu ce era cu acea privire, dar era, pentru mine, prevestitoare de rău. Inspectorul s-a mirat când l-a văzut pe Govar pe scenă și se aștepta probabil să coboare în orice moment, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
scrie acolo, Domnul Nopții, Muntele-Împărat, Marele Preot Dac de acolo, din adâncuri, pedepsește rău de tot, ne păzeam strașnic de el, noi, ucenicii, așa ne spuneau bătrânii din sat, cică e în vârful muntelui o peșteră care are înăuntru o comoară, brățări de aur, de peste un kilogram jumate una, kosoni, astea sunt monedele dacice, statuete de aur sau bronz, pietre, aur peste aur. Muntele îți dă înapoi tinerețea dacă meriți și n-ai trădat, n-ai mințit groaznic, că așaaaa, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rotund prin living, o filma din toate unghiurile, tipa mai și poza, e drept că fata-i extrem de fotogenică. O înțeleg că vroia să facă teatru. Acuma, ține casetele alea cu ea închise în casa cu bani, ca pe o comoară. Asta a rămas din ei. Filmele alea făcute de el. Povești... N-avea nici un rost să vină aici, doamna Loredana, dar era cuminte, așa vedeam eu. Neli ar vrea să puncteze că și doamna Lori, când era mai copilă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
urlet prelung, de lup însingurat, a umplut lumea, nu i-a răspuns nimeni, că nu te ajută nimeni, niciodată. Bărbatul, în salturi înalte, fără să se mai gândească la femeia aia în tunică romană, se uita numai la munte, poate comori nenumărate mă așteaptă acolo, sus, poate aur și pietre, poate alte hârtii cu harta Europei mă așteaptă înăuntru... Din când în când, trăgea spre Împăratul Kogaion, spre vârf, cu arcul făcut din corn de cerb și curbat cu vână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu vână de cal, lua câte o săgeată înmuiată în venin de viperă și trăgea în sus, vroia să-l enerveze pe zeu și să-i deschidă Moșul poarta peșterii. — Vei intra, dar vei fi judecat!, tuna zeul, accepți? — Pentru comorile peșterii accept orice, vreau să fiu tânăr și bogat, auzi?, și mai trimitea o săgeată în sus, spre zeu. A intrat acolo, în Muntele Kogaion, și nu mai știe cum s-a terminat, s-a trezit, spre norocul lui. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
uăi Vasile? - îl iau eu la rost. - îi bine, cum să fie. De data asta ai avut noroc, ai scăpat, că dacă nu munceai, dădeai de dracu cu mine! - Hai bă Vasile, că doar nu-i fi tu dracu de pe comoară! Ce-ar fi acuma să te legitimez eu pe tine și să mă duc eu la partid să spun ce faci tu când tragi din greu la halbele cu bere și te iei ca boala de om sănătos? - Dumneata nu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
chinui să-mi țin zâmbetul lipit de față și am sentimentul cumplit că, din clipă În clipă, m-aș putea trezi că țip „Pantaloni !“ sau ceva de genul ăsta. — Poftim, Artemis, spun și Îi pun broșura pe birou. — Ești o comoară, spune Artemis. Ochii ei Îi Întâlnesc pe ai mei și Îmi dau brusc seama că și ea joacă teatru la greu. Își lasă o mână peste a mea, apoi Îmi face cu ochiul. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din nou mâna pe ușă, cu ușoară teamă. De data asta, ușa nu mai scoate nici un sunet. — OK, zice. Poți să vii. — Uau, rostim amândouă simultan În clipa În care deschide larg ușa. Garderoba Jemimei e ca o peșteră a comorilor. E ca un munte de daruri de Crăciun. Sunt numai haine noi, strălucitoare și absolut splendide, fiecare dintre ele perfect Împachetate și aranjate pe umerașe parfumate, ca Într-un magazin. Fiecare pereche de pantofi e pusă În cutia ei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ei adaptații care nu capotează cu una cu două. Instinctul răului i-a făcut invulnerabili. Acum, din cauza vârstei le-a dispărut agilitatea infracțională și Își târăsc picioarele umflate de căldură sau amorțite de ger spre locurile de cerșit și spre ,,comorile,, din pubelele patriei. Cerșitul are o față umană și una animalică. Animalicul Învinge Întotdeauna și nu dă voie umanului să spere la mai mult decât primește. Odată ce animalicul Își ia zborul, nici umanul nu mai rezistă. Sunt strâns legate Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și cărora nu le-a găsit răspuns. Probabil presimțea că el moare, și, cum muribunzii nu sunt interesați de obiecte de artă, i-a Încredințat lui, cel mai netalentat elev pe care l-a avut vreodată, fiul prietenilor ei, această... comoară blestemată. E adevărat, băiatul nu avea talent la muzică, dar perseverența profesoarei și insistența părinților l-au făcut să reziste câțiva ani În fața pianului și, chiar să aibă câteva succese locale. După ce traversezi o duzină de pubele urât mirositoare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Pâna la 3 ani copiii își aduc aminte de evenimente petrecute în viețile anterioare. Copilul este liantul familiei.Este rezultatul unei clipe de iubire.Este minunea vieții. Dacă părinții i-ar înțelege când vorbesc, ar afla unde sunt ascunse vechile comori. Revoluția franceză a adus un suflu nou în căsnicie:divorțul.Aristocrația și-a însușit rapid aceasta procedură.Casătoria presupune unirea a doua persoane diferite ca sex și la bine și la rău.Cât durează o căsnicie? „6 zile,6 luni
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
fi luat ei oare mai mult decît ar fi putut? Dacă ar fi venit niște culegători de vie la tine, n-ar fi lăsat ei nici un strugure pe urmă? 6. Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile! 7. Toți cei uniți cu tine te-au izgonit înapoi pînă la hotar, prietenii tăi te-au înșelat și te-au stăpînit. Cei ce mîncau din pîinea ta ți-au întins curse pe care nu le-ai băgat de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
mecena, ars și el de patima cuvântului scris: Aurel Ștefanachi. Aceste cuvinte simple le-am pus la începutul cărții de versuri ale inginerului Haralambie Năstase, editată la TIPOMOLDOVA și intitulată „Vitraliile mele”. Fie în veci slăvit cel ce-și lasă comorile strânse de-a lungul vieții, în cuvinte potrivite, moștenire generațiilor ce vin din urmă, în altă lume, pentru mulți nesigură, dar plină de speranțe. Fiecare generație cu speranțele ei! Ce păcat că devin o nostalgie, așa cum o vom descoperi în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93031]
-
mormane de cadavre. această lume trunchiată, atlantidă ce ne conține și pe noi, ne scufundă în neînțelegere și durere. așchii de frumusețe ne însângerează memoria, vibratile polenuri, hrănitoare și dense ca mierea, ni se adaugă continuu în locul unde ne depozităm comorile iluzorii, smulse din noaptea ce-și închide pleoapa peste tot. chiar și incompletă, lumea germinează în cernoziomul ce se îngrașă în neștire, din noi. mângâios mângâios sună cornul lunii celei noi, surditatea pământului doarme somn faraonic, totul cade în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ca operă a spiritului, nu s-a Înfăptuit de la sine, a fost nevoie de exercițiu, sacrificiu și ardere. Arta este rezultatul Încercărilor repetate, trudnice, de depășire a limitelor realității imediate și transcederea În metafizic, acolo unde spațiile pure, neviciate ascund comori nebănuite. (Despre artă și poezie, Hegel) Opera de artă nu poate atinge perfecțiunea, fără talentul, imaginația, fantezia, dăruirea și, nu În ultimul rând, cultura artistului. Spiritul creator, conștient, fiind de aptitudinile, de particularitatea distinctă deținută, Înnăscută, se va dărui cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mărturisesc că aș vrea să mă pierd În ființa ta, ca Într-un labirint al dragostei, labirint În care să rătăcesc până la sfârșitul zilelor mele. Înfășurată În vălul singurătății și atât de departe de tine, mă simt despuiată de toate comorile vieții. Gândește-te la mine așa cum o voi face-o eu, zi de zi, cu mult drag. Numai o dragoste mărturisită și Împărtășită te poate face să simți prețul fiecărui minut, valoarea fiecărui cuvânt. Nu pot decât săți mulțumesc pentru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]