6,859 matches
-
terapeutic“ al eroilor labili psihic, tăvăliți în cotidiana nevroză partajată cu o candoare de cele mai multe ori la limita cruzimii. Personajele sunt cursanți ai fericirii În And Björk, Of Course, spațiul creat de Alina Herescu este un fel de scoică a confesiunilor permutate într-o rocadă narativă care mizează pe capacitatea de a asculta și pe forța de a spune până la capăt o poveste personală vulnerabilă. Pe curajul de a „fraza“ subiectiv accidentele, incertitudinile și nemulțumirile camuflate din relații. Afrim și Herescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
se Închinase Doamnei țării, frumoasa Maria de Mangop, a doua soție a voievodului. Nici una, nici alta nu erau Într-o dispoziție prea bună. Doamna Maria se retrăsese repede În camerele ei, pretextând o migrenă. Erina Înțelese că nu e momentul confesiunilor, chiar dacă, adeseori, Între ea și Doamnă se nășteau discuții interesante, care mărturiseau un Început de prietenie. Se retrase și ea În camerele căpitanului Oană, așteptând. Știa că și Doamna face același lucru, cu privirile pe fereastră. Așteaptă. Prima zi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la fel ca și pentru Sfântul Augustin, timpul nu are altă dimensiune decât cea subiectivă, cea pe care i-o dă numai conștiința umană. Sufletul ulceros al celui ce nu l-a găsit încă pe Dumnezeu este descris în rândurile Confesiunilor, plimbându-se prin „vastele palate ale memoriei“. Augustin preferă omul interior omului exterior. În O coborâre în infern, Charles Watkins se rotește în cercurile timpului, într-o halucinantă călătorie în lumi paradisiace, ale începutului și ale inocenței: „Mintea mi-e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
măcar în Fecioara Maria, o sâcâise la orele de catehism pe fetița cu codițe. Fiind de aceeași vârstă, un capelan ne pregătise pe amândoi pentru prima comuniune în casa parohială a Bisericii Inima lui Christos. Lista pedepselor din chestionarul prntru confesiune - care sunt păcatele tolerabile, care sunt cele grele, care de moarte - ne picurase de pe buze fără nici o poticneală. Alături de unul dintre frații fetiței, se pare că am ajutat chiar și la slujbă, cu clopoțel și căzănel cu tămâie, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timpul cu mult - s-au exersat fuziunile în domeniul minier ori, ceea ce astăzi ține de practica obișnuită, „preluarea ostilă“. Dar este cu putință și ca încăperea multifuncțională să fi fost folosită și pentru serviciul religios al unei sau alteia dintre confesiuni. Ferestrele înalte în arc frânt îi confereau pătratului în care sunetul avea un ușor ecou și care nu mirosea a cai, ci a Lysol, un aer hieratic. În orice caz, locul acțiunii te incită tot mereu la puneri în scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dogmă. Eu exclamam: Joseph, dar tu vrei să te faci Mare Inchizitor sau chiar mai rău. El dădea de fiecare dată cu câteva puncte mai mult și cita, în timp ce arunca zarurile, din Sfântul Augustin, ca și când ar fi avut în față confesiunile aceluia în ediție latinească. Așa vorbeam noi și dădeam cu zarurile zi de zi, până când, fiindcă el era din ținutul bavarez, a fost eliberat într-o zi, în vreme ce eu, fiindcă nu aveam o adresă asigurată în patrie și eram deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mine, sacul de marinar și săculețul de pâine care încă îmi mai atârna la brâu, spuneau destule despre practicantul lipsit de adăpost. Dar, deoarece din partea mamei îmi mai rămăsese un rest de proveniență catolică, iar eu, întrebat de Göbel despre confesiunea mea, am reușit să-i zic pe nume singurei care aduce beatitudinea, s-a găsit repede o soluție. Din biroul său a vorbit la telefon, se simțea, cu tatăl ceresc în persoană, m-a recomandat sus de tot ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sus și în jos, vorbind. - ... Dar ce să vezi! După câteva luni, confesorul, un biet bătrân, a venit aiurit să spuie maicei superioare că, de un timp, primește de la unele din "oile sale păstorești" mărturisiri ciudate. . . și, cu tot secretul confesiunei, nu știe, dacă nu trebuie. Superioara, care era o administratoare zdravănă, a silit pe bietul popă să fie cât mai precis. A cerut nume și amănunte complete. Când a auzit că e vorba de chiar nepotul monseniorului, ancheta ei a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de zile, a trăit o tregedie: soția, împreună cu copiii lorau ars de vii, după care fostul elev a revenit în țară, unde mulți din cei apropiați lui nu mai erau în viață. Un capitol cuprinzător este rezervat „bunicului”, în povestirea „Confesiunea bunicului” alias autorul (după părerea meaă, care „și-a deschis lacătul vieții și al sufletului”, povestindu-și viața, de la naștere (care a fost pe un câmp roditorla țară, în timpul prășituluiă și până la vârsta de 75 de ani, actuală ( în anul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
aerul rece al luncii și al râului. - Da, da, îmi aduc aminte de satul acela în care am profesat vreo 16 ani. E un sat sută la sută catolic, spre deosebire de celelalte sate de pe Siret care au și ortodocși și chiar confesiuni protestante. - E adevărat ce spuneți, cum puține sate numai de catolici sunt prin Moldova. - Cam pe când ți-am fost profesor? Îl interpelez. - Să spunem de prin anii 1975. Îi cam mult de atunci. Între timp ni s-a adus comanda
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nici cum ne vom realiza în viață. Destinul? Zodia sub care ne naștem? Concursuri de împrejurări și altele. Dumnezeu știe!... - Ionuț, între noi e o diferență de aproape 25 de ani. poți să fii copilul meu. M-ai surprins cu confesiunile tale. Totuși, care îți este viața, ce ți-a oferit destinul, zodia de care vorbești? - Domnule profesor, tatăl meu a vrut să mă țină lângă el, chiar după terminarea celor zece clase. Dar a dat în patima beției. Eu eram
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
proprietarul de oi nu a vrut să anunțe miliția, cum era pe vremea aceea, că are un oier care ar trebui luat în armată. Așa că n-am făcut militărie și nici nu mi-a părut rău. Se oprește din firul confesiunii și-și mai pune suc în pahar, privindumă în ochi și zâmbind. Doamna Minodora, așa o chema pe româncă, m-a luat acasă la ea. Avea cam 50 de 78 ani. M-a prezentat soțului și la cei doi copii
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și cu fiică-sa ca în zilele când el era sănătos. Apoi ochii lui albaștri s-au închis pentru totdeauna: Din ochii lui parcă seci, două lacrimi au mai jucat o clipă sub pleoape, apoi s-au stins și ele. CONFESIUNEA BUNICULUI E prima duminică din luna mai și mă aflu în grădina casei de vacanță cu nepotul meu Mircea care se apropie de zece ani. Avem peste cincizeci de pomi: vișini, meri, peri, pruni, cireși de mai și văratici, piersici
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
l-am oferit cadou și nu am vândut, niciun exemplar, iar în anul 2012, am publicat volumul „Sub zodia Euterpei”, muza poeziei lirice în mitologia greacă, din care n-am vândut la fel niciun exemplar, ci le-am oferit cadou. Confesiunea pe care ți-am făcut-o astăzi sub această minune a naturii, vișinii și merii înfloriți, poate o voi include într-un volum de proză pe care îl pregătesc de ceva vreme și sper că acum la 75 de ani
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ani și a evocat faptele și momentele trăite, care constituie substanța cărții: o carte având ca pariu sinceritatea și ca atu buna credință. *** Profesorul Alexandru Mânăstireanu, “Călător... prin vâltoarea vremii” Spovedanie, mărturisire, mărturie, ori, atunci când au ajuns sub condeie scriitoricești, confesiuni, memorii, jurnale, amintiri...Literatura personală, sau literatura mărturisirii s-a născut din nevoia de introspecție și reflecție, din propensiunea spre întoarcere în timp și spre autoanaliză, din care s-a născut și jurnalul ne-literar. Există un timp al trăirii
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
profesor de limbă și literatură română și diriginte în clasa a VII-a, moment hotărâtor înaintea primelor mele examene: de absolvire a clasei a VII-a și de admitere la liceu: unul din acei profesori pe care nu-i uiți! Confesiunea acestui copil al secolului, un secol XX mult prea zbuciumat (cuvintele zbucium, zbuciumat, vâltoare, frământat sunt calificative care revin obsedant ) urmează lin, în cele patru capitole amintite, parcursul unei existențe atent circumscrise cadrului istoric, într-o narațiune fluentă, fără înflorituri
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
garanția că în 2009 prezența la reîntâlnirea programată cu „Academia Bârlădeană” și autorii de carte locală va fi o reușită. Cronicar, „Academia Bârlădeană”, Nr.1(34), trim.I, 2009 *** Memoriile... Titlul cărții este unul obișnuit vremurilor de altădată și sinceritatea confesiunilor, de asemenea. Autorul ne dă o lecție de patriotism, în primul rând. Românul este dintotdeauna credincios țării sale... și de aici multele sacrificii în virtutea acestui crez. Alexandru Mânăstireanu este un învățător dintr-un sat din Moldova. Apoi ostaș. Apoi călător
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
însăși... Ca oameni de suflet ce ne considerăm, vom aprecia totul și poate vom vedea unde și cine a greșit în conturarea acestui Destin. În acest scop mă voi folosi de unele însemnări sincere, nude, ale autoarei care a citit confesiunile lui Rousseau și se confesează sincer, dar a citit și pe Freud și Nietzsche, care au influențat-o în mod pregnant - pesimist. Pentru a da posibilitatea fiecărui viitor cititor al Jurnalului să-și facă o părere cât mai apropiată de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
zile micul dejun a rămas cea mai importantă masă a zilei, după care și aceasta a fost redusă considerabil. Fiecare zi era din ce în ce mai greu de suportat. În sala de conferințe se țineau acum slujbe în diferite limbi și pentru diferite confesiuni. După reducerea drastică a rațiilor de mâncare au urmat cele de apă, până când singura băutură disponibilă rămăsese whisky-ul. Flămânzi și însetați, așteptau portul promis. Seara numărau cazurile de sinucideri și cedări nervoase de peste zi. Victimele erau în primul rând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu nespusă melancolie. Fața sa de culoarea smochinelor verzi se Încreți, apoi se destinse Într-un zâmbet. Pesemne mesteacănul Îi trezea În suflet amintiri nebănuite. - Fenomene ale naturii. Nu-i nici o minune. Apoi, Înfundându-și bărbia În palmă, continuă firul confesiunii: - Savanții noștri, spuse, apucând cu cealaltă cîteva resturi de scrumbie și aruncându-le motanului negru cu o pată albă pe ochiul drept ce i se cățăra mereu pe genunchi, răsfirându-și și Înfigându-și cu sagacitate ghearele ascuțite În pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dus la bun sfârșit, iar Tintin îl privește, din pragul eternității sale senine, pe creatorul său. Ca și Sherlock Holmes al lui Conan Doyle, Tintin se desparte de cel care i-a dat viață. Despre Hergé, atât de discret în confesiunile sale, cunoaștem doar prin medierea livrescă și onirică a textelor dedicate lui Tintin. Tintin este integrat unei mișcări universale a spiritului. Referințele la reporterul belgian sunt codul ce definește fraternitatea având în comun atracția pentru aventură și misterele ascunse în spatele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la farmecele acestui mag feminin care este Bouche Dorée, Corto pare să fie adoptat în comunitatea atât de misterioasă și de închisă a națiunii afro-caraibiene. Oricât de deschis către secretele ei, Tristan nu îi va aparține niciodată - aceasta este și confesiunea pe care i-o face Morgana marinarului cu cercel în ureche. Plecarea lui Tristan în Anglia este singura ieșire din această condiție de suspendare între două lumi. Prea marcat de rațiunea caraibiană, Tristan este prea „alb” și european spre a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Gosseyn în jos, prin holul întunecat, la reședința paznicului. Și acolo îl găsi pe nefericit pe podea, bolborosind despre un băiat care - reieși în cele din urmă - îl "arsese" de câteva ori înainte să-i devină clar că numai o confesiune îl putea salva de însușirile speciale ale acestui pui de drac... Numele pe care reuși cu greu să-i distingă - Gorrold - se dovedi a fi un individ de pe lista lui Blayney, cu cei două sute de susținători din cămăruța din dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
vidul, n-am fi existat nici noi. Și ca să ne convingem că există, suntem În stare să ne punem, la o adică, și ștreangul de gât...” Ginecologul deveni destul de vorbăreț. Se pare că Întrebarea lui Noimann Îl incitase la o confesiune lungă... „Cât despre abstracțiunile care vă bântuie conștiința, aici nu Încape Îndoială că avem de-a face cu energii ce vin dintr-un univers malefic În esența lui... Venind din gol, fiind obișnuiți cu vidul, ele caută orice crăpătură pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mémorial de Sainte‑Hélène (fără anul apariției; impresum, după toate aparențele, rupt); Schițe și anecdote ale Împăratului Aleksandr I, Moscova, 1826; Scrisorile lui M.A. Volkov către Lanski, Moscova, 1874; P.M. Bykov: The Last Days of Tsardom, London (fără dată); Confesiunile lui Napoleon Bonaparte către abatele Maurie, traducere din franceză, Moscova, 1859; I.P. Skobaliev: Daruri pentru camarazi sau corespondența ofițerilor ruși, Sankt‑Petersburg, 1833; Marmont: Mémoires 1772‑1841, Paris, 1857 (primele trei volume cu autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]