7,183 matches
-
temple. Era o speranță pe care omul singur o căuta printre ruine. Căci pentru un Ulise gotic, Ithaca n-ar mai exista. El și-ar căuta salvarea și adevărul În larg, adică tocmai acolo unde Ulise se ferește să ajungă corabia sa. Poate și datorită acestei experiențe gotice antichitatea redescoperită În Renaștere nu mai este aceeași cu cea dispărută. Ieșind din nou pe țărmul mării, Afrodita arată altfel. Tocmai marea artă a Renașterii e cea care, conștient sau nu, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Înapoi ucide dacă n-are conștiința ireversibilului. Din acest punct de vedere nu există Întoarcere decît pentru a pustii. Faust a făcut o experiență revelatoare, rămînÎnd cu brațele goale cînd a vrut să smulgă umbrelor frumusețea care Împinsese mii de corăbii pe mări. Euphorion, fructul pasiunii sale, e un geniu fără aripi. Vrea să zboare, dar saltul Îi aduce moartea. E tot ce-a mai putut reînvia din Icar drumul spre ruinele vechilor temple grecești; deși, ajungînd la Napoli, și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Însetat de zările ei doar atît cît să mă bucur că sînt pe un țărm, căruia Îi voi rămîne credincios, ca tuturor certitudinilor, cîte le am. Pe Tezeu prefer să-l urmăresc ca Ariadna, de pe țărm. Nu aștept nimic de la corăbii și nici de la valurile ce spumegă În urma lor... Proteu s-ar putea revendica antidogmatic. Dar reversul dogmatismului nu trebuie să fie pustiul. De ce nu m-aș opri la un răspuns În care cred? Și oricum, fuga de Întrebări reprezintă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
făcut decît să-mi amintesc? LÎna de aur a fost Înțelesul vieții mele. Am visat-o de tînăr, am bătut mările ca s-o cuceresc... și dintr-odată să descoperi că visul a devenit o amintire, un loc unde nici o corabie nu va mai ajunge vreodată, dar pe care nu ți-l poți șterge din inimă... SÎnt aproape o amintire acum. O amintire care gîndește și visează ceea ce a fost. CÎnd țipă păsările deasupra mării, mă uit la ele lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
pe care nu ți-l poți șterge din inimă... SÎnt aproape o amintire acum. O amintire care gîndește și visează ceea ce a fost. CÎnd țipă păsările deasupra mării, mă uit la ele lung și aud chiotele argonauților din clipa plecării corăbiei noastre legendare. O, dacă aș fi lîngă mine cel de-atunci, să-i strig În urechi În timp ce chiotele n-au Încetat Încă și zidurile cetății nu s-au acoperit de pîclă: Iason, LÎna de aur este În mîinile tale! Si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Încă și zidurile cetății nu s-au acoperit de pîclă: Iason, LÎna de aur este În mîinile tale! Si dacă vrei totuși să pleci, pentru că sîngele clocotește În tine, măcar nu te grăbi să transformi speranța În amintire! Nu zori corabia! Și ferește-te să confunzi iubirea cu crima! Amintirile vor fi mai Încăpățînate decît aceste stînci pe care le spală marea... CÎți ani au trecut de-atunci? Nu mai sînt decît țărmul pe care stau și amintirile care mă caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
stingă lumina dinlăuntrul meu; o lumină pe care zeii n-o cunosc și care țîșnește dintr-o amintire cum ar țîșni sîngele dintr-o rană; sînge Înflorit, Încălzindu-mi inima la gîndul că am Înfruntat odată aceste valuri pe o corabie unde eram foarte tînăr. Dacă Închid ochii și ascult valurile, iau totul de la Început.., Și n-am dreptul să mă socotesc trădat dacă marea Îndrăgită odinioară mai există doar În mine...) Saturn Saturn e un zeu prăbușit. De aici trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fi atunci ca și cum n-ai trecut pe aici și totuși simți că sufletul tău nu poate accepta această idee și vrei să lași un semn și aici intervine speranța...) Modernii i-au dat speranței un atribut nou, o ancoră de corabie; cei vechi credeau oare că speranța nu ancorează nicăieri? Nici Fata Morgana nu se oprește nicăieri decît pentru a muri. Nici Sisif; În vale stînca lui se luminează de speranță; aceasta e recompensa efortului său; ea Îl așteaptă În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
șopti: nu credeți În puritatea acestor coloane... Mă uit, poate pentru ultima oară, cum cade Înserarea În golf. Contururile se dizolvă treptat Într-un aer cenușiu În care plutește apropierea ploii. Auzind plescăitul valurilor, m-aș putea crede pe o corabie. Dar undeva un cîine latră, cineva strigă potolindu-l, apoi pe cărarea ce duce spre sat trece un cal În galop... Ulise și-a Încheiat aventura, acum prevalează zgomotele uscatului. Mă Încearcă dorința de a mă culca În ierburi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
1969 a Facultății de filologie a Universității „Al. Ioan Cuzaʺ Iași. A debutat în poezie în 1963 în ziarul regional „Flacăra Iașuluiʺ, iar ca prozator în revista „Alma Mat erʺ a Universității Iași, 1970.„ Nesomnul patrieiʺ plachetă de versuri și „Corăbii în septembrieʺ, proză scurtă, sunt primele volume, ultimul citat premiat la concursul Editurii Junimea din Iași 1984. De atunci, numărul volumelor sale a proliferat. A MURI E DOAR ROTIRE... Bine‐mi e și cald în astă zi de august, cu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
scos nimeni, că dăduseră jos comunismul și avusese și ei martiri încă de la colectivizare. Mă vrăjise Păstrămaț ăsta când eram tânără studentă să fugim în Egipt, la Cairo, zicea că de la Chiru ăla știa chestia, venea o șalupă ca o corabie care o aștepta Chiru, oprea la Cherhana, și dacă tot venea ne lua și pă noi, era frumos cum făcea Păstămaț caluculele și socotelile, dar vorbea prea mult și începusem să strângem și bani, era unu’ Gasperină a lu’ Brandaburlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fiecare fibrè din mine o înfiorare tècutè, În realitate, le spune ea studenților, toate aceste minunate picturi sunt mai șterse, ea punând mereu în cumpènè irealul artificial conferit de ecranul calculatorului și realitatea fèrè strèlucire a adevèrului lumii, de pildè Corabia nebunilor, a lui Bosch! Eu dau un click și fac sè aparè pe ecran tabloul amintit de ea, Vèzând acest tablou în muzeu te surprind dimensiunile lui restrânse, explicè profesoară, e un tablou mic! Mintea noastrè, atunci când contemplèm, fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în care am staționat, Tu ești bèrbat! Ești frumos! Știai?! Nu ești că alți bèrbați, bèrbații te lovesc, te ffff, stii tu! ea rânjind, dar mie îmi place! Îmi place! legènându-și spre mine soldurile, lasciv, unduindu-și trupul că o corabie beatè, Esti frumos! Eu zâmbind, nu-mi dau seama dacè mi-a observat zâmbetul, dar cum sè nu zâmbesc când cel mai frumos compliment pe care mi l-a fècut vreodatè o femeie vine de la o nebunè?! Știai cè vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
au vîndut! Scânteie marea lină și placele ei sure Se mișc-una pe alta ca pături de cristal Prin lume prăvălite; din tainica pădure Apare luna mare câmpiilor azure, Împlîndu-le cu ochiul ei mândru, triumfal. Pe undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn; Trecând încet ca umbre - țin pânzele umflate În fața lunei care prin ele atunci străbate, Și-n roată de foc galben stă fața-i ca un semn. Pe maluri sdrumicate de aiurirea mării Cesaru-ncă veghiază la trunchiul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
său păr, Altul caută în lume și în vreme adevăr, De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj; Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii, Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii. {EminescuOpI 131} {EminescuOpI 132} Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechiu, Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
părți a lumii vede șiruri munții mari, Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari; {EminescuOpI 143} {EminescuOpI 144} Vede Eufratul și Tigris, Nilul, Dunărea bătrână - Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Și corăbiile negre legănîndu-se pe râuri, Valurile verzi de grîe legănîndu-se pe lanuri, Mările țărmuitoare și cetăți lângă limanuri, Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaș covor, Vede țară lângă țară și popor lângă popor - Ca prin neguri alburie se strevăd
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
codri răscolite, ori stârnite din pustiuri; {EminescuOpI 147} Sguduind din pace-adîncă ale lumii începuturi, Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi, Se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii, Tremura înspăimîntată marea de-ale lor corăbii!... La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns Ca să stee înainte-mi ca și zidul neînvins. Când văzui a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă, Cu o ură ne-mpăcată mi-am șoptit atunci în barbă, Am jurat ca peste
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mîndră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lângă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. Privea în zare cum pe mări Răsare și străluce, Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce. Il vede azi, îl vede mâni, Astfel dorința-i gata; El iar privind de săptămâni, Ii cade dragă fata. Cum ea pe coate-și răzima Visând ale ei tâmple, De dorul lui și inima Și sufletu-i se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mări și oceane. Nu încuia luna, soarele și stelele, Cerul nu-l transforma în apă. Nu ne părăsi de tot. Chiar dacă omenirea ar clona sub eprubetă un al doilea Noe, n-ar mai avea pricepere și răbdare să construiască o corabie, și nici să adune perechi de ființe să se armonizeze între ele. Doamne, te rog, ascultă măcar ruga aceasta pentru că nu știu să-Ți fi cerut vreodată mai mult. Rugă Lipește-mi, Doamne, aripa căzută Și înflorește-mi ruga cu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
gînd să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur. 16. Cînd s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborît la marginea mării. 17. S-au suit într-o corabie, și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. 18. Sufla un vînt puternic și marea era întărîtată. 19. După ce au vîslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. 18. Sufla un vînt puternic și marea era întărîtată. 19. După ce au vîslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. 20. Dar Isus le-a zis: "Eu sunt, nu vă temeți!" 21. Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau. 22. Norodul, care rămăsese de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
vîslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. 20. Dar Isus le-a zis: "Eu sunt, nu vă temeți!" 21. Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau. 22. Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decît o corabie, și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. 20. Dar Isus le-a zis: "Eu sunt, nu vă temeți!" 21. Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau. 22. Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decît o corabie, și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
sunt, nu vă temeți!" 21. Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau. 22. Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decît o corabie, și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. 23. A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mîncaseră ei pîinea, după ce Domnul mulțumise lui Dumnezeu. 24. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau. 22. Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decît o corabie, și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. 23. A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mîncaseră ei pîinea, după ce Domnul mulțumise lui Dumnezeu. 24. Cînd au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]