6,415 matches
-
Victoria pe tron, din cauza legii salice care nu permitea ca tronul Hanovrei să fie condus de o femeie, Ducele de Cumberland a succedat la tronul Hanovrei ca Ernst August I iar Prințul George a devenit prinț moștenitor al Hanovrei. Ca descendent pe linie masculină a lui George al III-lea, el a rămas membru al familiei regale britanice și al doilea în linia de succesiune la tronul britanic până la nașterea primului copil al reginei Victoria în 1840, Victoria, Prințesă Regală. După ce
George al V-lea de Hanovra () [Corola-website/Science/321521_a_322850]
-
două produse sunt incompatibile; în "Inginerii Lumii Inelare", Louis Wu află că personajul Halrloprillalar a decedat din cauza consumului de Elixir după ce a folosit echivalentul Lumii Inelare. Elixirul are efect doar asupra rasei "Homo sapiens", în timp ce arborele-vieții îi influențează pe toți descendenții Pak. Discurile de pășit sunt o tehnologie fictivă de teleportare, inventată de Păpușarii Pierson. Existența lor este relativ necunoscută altor rase până la evenimentele din "Inginerii Lumii Inelare". Discurile de pășit reprezintă o îmbunătățire a tehnologiei cabinelor de transfer folosite de
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
expoziții personale și colective. 1897 10 mai (27 aprilie stil vechi) 1897 - Se naște, în Sankt-Petersburg, George, primul fiu al lui Laurențiu II baron Löwendal, ofițer în armata țaristă. Conform scurtei informări genealogice incluse în blazonul familiei, baronii Löwendal erau descendenți din Ulrich Frederick Gyldenløve, născut în 1638, fiul regelui Frederic al III-lea al Danemarcei și Norvegiei. Mama lui George, Liubov Gavrișova, era fiica lui Lev Osipovici Gavrișov, ofițer erou al Flotei Ruse a Mării Negre. Soții Löwendal vor avea încă
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
(sau Dan Mizrahy) (n. 28 februarie 1926, București - d. 25 februarie 2010, București) a fost un pianist român. S-a născut la București ca unul din cei doi copii ai lui Moscu Mizrahi, descendent al unei vechi familii de evrei sefarzi și al Henriettei născută in familia așkenază Schoenfeld. Bunicii din partea tatei erau ceasornicarul Avram Mizrahi, născut la Varna și stabilit din copilărie la București, și Lucia Sara. Tatăl a fost un veteran al
Dan Mizrahi () [Corola-website/Science/321578_a_322907]
-
printr-un elaborat sistem de cutume tribale. Certurile și răzbunările nu erau mai puțin frecvente ceea ce a fost atribuit alianțelor multiple care au legat oamenii prin legăturile de alianță sau de sânge și au împărtășit un sistem de credințe despre descendenți din cultura eroilor comuni. Încinerarea funerară se practica în urmă cu 25.000 de ani, posibil înaintea oricăror alte locuri de pe pământ iar operele de artă timpurii din Peștera Koonalda Cave, Deșertul Nullarbor, au fost datate ca realizate în urmă
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
asociat la Departamentul de Studii Europene din cadrul Facultății de Litere a Universității din București și vice-președinte al Fundației Culturale Erbiceanu. În noiembrie 2009 a lansat un proiect de cercetare a strategiilor de transmitere a memoriei familiale și de grup, în cadrul descendenților familiilor boierești și mari burgheze românești. Denumirea inițială a demersului a fost "Memoria boierimii". Cercetarea urmează să se finalizeze printr-o carte care va utiliza metodele antropologiei istorice și se va baza pe răspunsurile obținute de la un Chestionar special conceput
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
fostul comitat Orange este ridicat la rangul de principat suveran în cadrul Sfântului Imperiu Roman de către Împăratul Frederic I. În anii 1170 principatul intră în posesia familiei nobiliare de Baux apoi în 1388 acesta intră în posesia casei de Chalon. Ultimul descendent al casei de Chalon, René de Chalon, lasă principatul vărului său Wilhelm Taciturnul, Conte de Nassau care avea și o serie de alte posesiuni în Țările de Jos. Acesta devine unul dintre principalii participanți în războiul de optzeci de ani
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
ocupare, la moartea fără urmași a lui William al III-lea în 1702 duce la recunoașterea definitivă a anexării de către Franța în urma Tratatului de la Utrecht din 1713. Moștenitorul desemnat de William al III-lea era Ioan Wilhelm Friso de Nassau-Dietz, descendent pe linie masculină al fratelui lui lui Wilhelm Taciturnul și pe linie feminină al lui Wilhelm Taciturnul. Acesta a devenit moștenitor al prinților de Orange în Provinciile Unite iar descendenții săi sunt membrii familiei regale olandeze actuale. Succesorul lui Ioan
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
William al III-lea era Ioan Wilhelm Friso de Nassau-Dietz, descendent pe linie masculină al fratelui lui lui Wilhelm Taciturnul și pe linie feminină al lui Wilhelm Taciturnul. Acesta a devenit moștenitor al prinților de Orange în Provinciile Unite iar descendenții săi sunt membrii familiei regale olandeze actuale. Succesorul lui Ioan Wilhelm Friso, Wilhelm al IV-lea de Orania, renunță în 1732 la toate pretențiile asupra teritoriului, dar nu și asupra titlului, care este purtat de moștenitorul coroanei olandeze. Frederic I
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
familiei regale olandeze actuale. Succesorul lui Ioan Wilhelm Friso, Wilhelm al IV-lea de Orania, renunță în 1732 la toate pretențiile asupra teritoriului, dar nu și asupra titlului, care este purtat de moștenitorul coroanei olandeze. Frederic I al Prusiei, un descendent pe linie feminină a lui Wilhelm Taciturnul, dar de o importanță mai mare decât Ioan Wilhelm Friso, a revendicat titlul de Prinț de Orange la moartea lui William al III-lea. Acesta renunță prin Tratatul de la Utrecht din 1713 asupra
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
lui Frederic poartă și actualmente titlul de "Prinț de Orange". În urma anexării de către Regatul Franței din 1673, Ludovic al XIV-lea îl autorizează pe Ludovic de Mailly, marchiz de Nesles, moștenitorul comitatului de Chalon, să se intituleze "prinț de Orange". Descendenții săi continuă să poarte titlul. În urma anexării definitive, teritoriul este anexat Domeniului Regal iar în 1712 Ludovic al XIV-lea acordă titlul de prinț de Orange lui Ludovic Armand al II-lea de Bourbon-Conti.
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
se căsătorească cu cineva din familia ei, familia Habsburg din Austria. Un alt motiv împotriva căsătoriei era religia prințesei britanice (Alfonso era romano-catolic, Victoria era anglicană). Alt motiv era hemofilia, boala pe care regina Victoria a transmis-o unora dintre descendenții săi. Fratele Eugeniei, Leopold, era hemofil așa că exista o probabilitate de 50% ca Eugenie sa fie purtătoare a bolii, cu toate că în acel moment gradul de risc nu era cunoscut. Cu toate acestea, Alfonso nu s-a descurajat. După un an
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
din Rădăuți există un bust din bronz al patriotului român Iancu Flondor, inaugurat în 28 noiembrie 2009. Nicu Flondor (1872-1948) a fost primar al municipiului Cernăuți de 3 ori. A fost căsătorit cu Elena de Grigorcea și a avut următorii descendenți: Nicu Flondor a primit titlul de baron, cu fiii săi Radu și Alexandru în 1913. Un arbore genealogic al familiei Flondor (în reprezentare grafică) se găsește la Arhivele Statului din Cernăuți și este reprodus în lucrarea scrisă de Vlad Gafița
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
de Doamna de Saint-Laurent sau Julie de St. Laurent (1760-1830) născută Therese-Bernardine Montgenet. Portretul Ducelui semnat de către Beechey a fost al ei. Nu există nici o dovadă că ar fi rezultat copii dar multe familii din Canada au pretins a fi descendenți ai cuplului. Prințul Edward a fost numit Cavaler al Ordinului Sf. Patrick pe 5 februarie 1783 și Cavaler al Ordinului Jartierei pe 2 mai 1786. George al III-lea l-a numit membru al Consiliului Privat pe 5 septembrie 1799
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
s-a căsătorit cu Prințesa Ingrid a Suediei (1910-2000). Ea era fiica Prințului Moștenitor Gustaf Adolf (mai târziu regele Gustaf VI Adolf al Suediei) și a primei soții a acestuia, Prințesa Margaret de Connaught. Erau rude în câteva moduri. Ca descendenți ai regelui Oscar I al Suediei și ai lui Leopold, Mare Duce de Baden, ei erau verișori de gradul doi și trei. Ca descendenți ai țarului Pavel I al Rusiei, Frederic era verișor de gradul patru cu mama lui Ingrid
Frederic al IX-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/315457_a_316786]
-
și a primei soții a acestuia, Prințesa Margaret de Connaught. Erau rude în câteva moduri. Ca descendenți ai regelui Oscar I al Suediei și ai lui Leopold, Mare Duce de Baden, ei erau verișori de gradul doi și trei. Ca descendenți ai țarului Pavel I al Rusiei, Frederic era verișor de gradul patru cu mama lui Ingrid. Cuplul a avut trei fiice: Din 1942 până în 1943, Frederic a fost regent în numele tatălui său care a fost temporar în incapacitate după ce a
Frederic al IX-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/315457_a_316786]
-
completări ca: balustrada ornată cu ""pots à feu"", capitelurile ce împodobesc ferestrele de la etajul al doilea și blazonul familiei La Trémoïlle ce se găsește deasupra intrării principale. Astăzi castelul este o reședință privată ce aparține prințului și prințesei de Merode, descendenți ai familiei Trémoïlle. Cu acest titlu, ei sunt garanți ai bunei-stări a castelului. , prezintă o colecție extraordinară de mobilă, obiecte de artă, tablouri, tapiserii și sculpturi. Biblioteca adăpostește circa 12.000 de volume cu o valoare inestimabilă.
Castelul Serrant () [Corola-website/Science/315478_a_316807]
-
14,9 m denivelare, extensie plan 37,2 m. Intrarea se află la 2030 m altitudine. Galeria ce se profilează nu pare și nu este într-adevăr prea îmbietoare ca aspect. Ea se ramifică într-un parcurs superior și unul descendent, care joncționează spre partea terminală a cavității. În prima jumătate a peșterii apare evident conglomeratul pentru ca apoi spațiile să se dezvolte în gresie.
Peștera de pe Piciorul Babelor () [Corola-website/Science/317282_a_318611]
-
o gaură în navă imediat ce aceasta intra în apele suficient de adânci pentru a se scufundă. Navă s-a scufundat iar ultimii urmași ai dinastiei Goryeo s-au pierdut prin înec. Conform unei legende urbane, atunci când au auzit de soarta descendenților familiei Wang care au fost suficienți de naivi să urce în vapor, rudele lor și-au schimbat numele de familie de la Wang (王) la Ok (玉), prin adăugarea unei trăsături de pensula pentru a ascunde adevărată lor origine. După pierderea
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
a sesizat o șansă de răzbunare. Kim Il-son și alți adepți ai lui Kim Jong-jik au fost acuzați de trădare de către facțiunea Hungu, facțiune a cărei membrii și-au dobândit puterea prin sprijinul Regelui Sejo. Regele actual, Yeonsangun era un descendent al Regelui Sejo așa că viziunea savanților Sărim, care considerau că Sejo a uzurpat tronul era considerată o trădare. Yeonsangun, care detesta academiile și era cunoscut pentru transformarea sălii regale de studiu Seonggyungwan în bordel personal a găsit ocazia pentru a
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
și Coreea de Sud a fost organizată că o republică). Prince Yi Seok este un fiu al lui , Imperial Prince Ui al cincilea fiu de Gojong Coreea și în prezent, un profesor de istorie la Jeonju University în Coreea de sud În plus, multi descendenți trăiesc pe întreg teritoriul Statele Unite, Canada și Brazilia, având în decontate în altă parte, în afară de Coreea. Astăzi, multe dintre morminte descendenții există încă pe vârful muntelui în Yangju. În conformitate cu pedigree scris pe piatră funerară, se crede că acestea sunt descendenții
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
fiu de Gojong Coreea și în prezent, un profesor de istorie la Jeonju University în Coreea de sud În plus, multi descendenți trăiesc pe întreg teritoriul Statele Unite, Canada și Brazilia, având în decontate în altă parte, în afară de Coreea. Astăzi, multe dintre morminte descendenții există încă pe vârful muntelui în Yangju. În conformitate cu pedigree scris pe piatră funerară, se crede că acestea sunt descendenții din marele rege al Joseon, Seongjeong (conducător 9 Joseon Dinastia). Acesta a fost descoperit faptul că acest munte aparține membru al
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
descendenți trăiesc pe întreg teritoriul Statele Unite, Canada și Brazilia, având în decontate în altă parte, în afară de Coreea. Astăzi, multe dintre morminte descendenții există încă pe vârful muntelui în Yangju. În conformitate cu pedigree scris pe piatră funerară, se crede că acestea sunt descendenții din marele rege al Joseon, Seongjeong (conducător 9 Joseon Dinastia). Acesta a fost descoperit faptul că acest munte aparține membru al familiei regale numit Yi Won (născut în 1958). Casă Regală Yi .* ‘’’Mare Rege Formal’’’(太上王 태상왕 "taesangwang"), un rege
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
până în 1846, apoi cu întreruperi până în 1855. Casa memorială-muzeu se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț din anul 2004, având . Clădirea este o construcție din bârne de lemn, cu acoperiș din șindrilă. A fost locuită până în 1959 de descendenții familiei Creangă, fiind restaurată în 1937 prin grija lui Nicolae Iorga. Alte restaurări: 1960, 1975, 1988. Construcția este formată din două încăperi micuțe și o tindă. Atracția turistică deține o valoroasă expoziție permanentă, reorganizată tematic după 1989, ce cuprinde documente
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
realizat în 1960 și 1988) au avut loc în 1975, când a fost refăcut acoperișul și s-a înlocuit tavanul. Persoane implicate în organizarea expoziției tematice a muzeului și în colecționarea obiectelor etnografice necesare organizării expoziției au fost: Z. Grigoriu (descendent al povestitorului), preotul Cosma (preotul satului Humulești). Construcția a fost restaurată în 1937 prin grija lui Nicolae Iorga. Alte restaurări s-au efectuat în: 1960, 1975, 1988. Expune obiecte care au aparținut familiei Creangă (vârtelniță, roată pentru depănat, sucală, opaiț
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]