6,332 matches
-
ar fi fost Pacino, ar fi putut fi recomandat amatorilor de telenovelă cu gaze de eșapament, iar finalul cînd Barkin este supărată pe el, merge țeapăn pe stradă, Pacino o ajunge din urmă vorbindu-i Întruna, plin de un haz disperat, și ea nu mai rezistă, izbucnește-n rîs și traversează Împreună fericiți strada pînă la adînci bătrîneți e identic cu cel din Tootsie, doar că În loc de Pacino e Hoffman și-n loc de Barkin, Jessica Lange, care-i mai Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
separă, se enervează că le-a separat, și dă În fraza „MTV a creat monstrul. Acum trebuie să-l hrănească”. Un alt ziarist se bucură și el de interdicția capodoperei de trei minute dar scrie, totuși, că Madonna face eforturi disperate ca să salveze pădurile, să oprească extinderea SIDEI și să dea de mîncare oamenilor săraci. Problema pare Încîlcită, Însă vizionînd documentarul atît de discutat observi amărît că nimic nu se justifică, cum sperai din titlu. Există pe ecran multe bretele negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de tangoul pe care-l dansează militarul pensionat cu frumoasa necunoscută. Trei minute. Sau două. Necunoscuta nu mai apare și, Îmbătrînind, Al Pacino nu mai poate miza pe chipul său emblemă a anilor ’70, pe farmecul și aerul acela imobil disperat și melancolic á la Alain Delon, Însingurat tot ca el, un samurai american blazat, inteligent, tandru, paroxistic și violent, metamorfozîndu-se odată cu trecerea anilor dintr-un actor cu explozie, Într-un actor cu giruetă, ce seamănă acum, din cauza căderii pleoapelor inferioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
finală, le și uitam complet, și de fiecare dată cînd le reciteam mă miram de ele și mă Întrebam cum reușisem. Deci stăteam Întins, fărĂ să mă mișc, cu pernele alea drept prieteni și eram disperat. Nu mai fusesem niciodată disperat, nu cunoscusem disperarea adevărată - și de atunci n-am mai fost niciodată. Îmi lăsasem fruntea pe carpeta persană care acoperea patul, o saltea cu arcuri pusă direct pe podea, și carpeta era plină de praf și eu stăteam Întins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu cunoscusem disperarea adevărată - și de atunci n-am mai fost niciodată. Îmi lăsasem fruntea pe carpeta persană care acoperea patul, o saltea cu arcuri pusă direct pe podea, și carpeta era plină de praf și eu stăteam Întins și disperat și pernele alea erau singurul meu sprijin. Dar ce texte erau alea? — Unșpe povestiri, un roman și niște poeme. — Of, bietu’ de tine. — Nu. Nu eram așa de bătut de soartă, pentru că mai aveam și altele În mine. Nu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ne‐a învățat să mergem în lume. Să‐l urmărim și pe omul nostru C. ștefanache! “În plină stradă o femeie bătrână, o ființă firavă, curățel îmbrăcată, cu o față blândă sau încremenită într‐o anume blândețe, să zic așa, disperată, suportă înjurăturile cele mai murdare care ies din gura unui individ destul de tânăr, slinos, cu o față plină de tumefieri, urme ale alcoolului sau ale unor încăierări . La un moment dat, trecătorii se opresc și încep să‐ l admonesteze pe
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
de sete. Când oamenii străbat deșertul, își iau cămilele ca tovarăși de drum. Cămilele sunt mai rezistente la o astfel de călătorie pe căldură mare pentru că își fac provizii de apă în cocoașa lor. Oamenii n-au cocoașă, ei caută disperați o oază, adică un loc cu ceva verdeață și ceva apă. Să-și potolească setea și fierbințeala. Dar oazele sunt rare în Sahara, pentru că Sahara e un imens pustiu. Are însă o poveste pustiul ăsta. Nu-i basm, e o
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
la întâlnirea voastră. Aștepți răbdătoare să iasă cei trei. Afli că înăuntru sunt: poștașul, avocatul și agentul de asigurări. Nu-i cunoști. Nici secretara nu-i știe. Au venit dis-dedimineață, înaintea ei. Stai și aștepți. Dar dintr-odată răsună strigătul disperat al vedetei: „Nu, John, nu trage!” Apoi se aude o împușcătură și zgomotul unei prăbușiri. Secretara sună la Poliție. Intri în încăpere împreună cu polițiștii, vezi vedeta zăcând nemișcată, la pământ și spui: „Arestați poștașul! El e criminalul.” Ai dreptate, dar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mult frica, iar eu Încercam să mă gîndesc de ce ar trebui să mă opresc și Încercam să simt ceva ce să mă facă să mă opresc Înainte de trosnetul ăla trosnetul ăla și țipătul tău acum schimbat, mai distrus și mai disperat decît pînă atunci, eu te-am făcut pe tine să simți dar eu Încă mai simțeam un vid Cum te-a făcut să te simți? Dar nu am fost eu cel care a făcut-o. Noi toți trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ales, am scris Lucrări în verde. Mă mir și acum că am reușit să scriu cartea asta. N-aș mai fi în stare. Mi-ar lipsi entuziasmul și poate chiar curajul de a face așa ceva. (Așa ceva!) Îmi amintesc cât de disperată eram că n-o să-mi termin teza la timp, că o să trebuiască să mă retrag de la Facultate („publish or perish! “) și că n-o să am unde să mă angajez, că la altceva decât să vorbesc despre literatură nu mă pricep
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
în grămezi, ca lemnele în depozit." Discuțiile revin la punctul de vedere al combatantului: Luptătorii se simt urmăriți pretutindeni de cei "cu ochii scoși din orbite, albi de groază." Este un război al sentimentelor contradictorii, al nervilor și o încercare disperată de a supraviețui: Romanul modern al "curentului de conștiință" nu are constrângeri. Se distinge polifonia vocilor subliniată astfel de George Călinescu: <ref id="16 "> 16 Călinescu, George , Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Editura Minerva, București , 1982, p . 743
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
a devenit mândru ca În zilele lui cele bune... ― Gruia, dragul meu, trebuie să știi că trăiești și muncești - ce spun eu muncești? Faci muncă dumnezeiască - cea de a reda speranța În a mai trăi o zi și celui mai disperat pacient - lângă un om care duce În spate o experiență de viață și profesională ample... Puțini oameni se pot mândri cu ceea ce profesorul chirurg Nicu - colegul meu de bancă - a realizat ca profesionist, dar și ca om. Din tot ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
putut cuceri Linn-ul printr-un asalt rapid. Așa se face că arma ce-ar putea pune capăt războiului nu se afla la îndemână, numai de n-ar putea ajunge la ea prin mijloace necinstite. Încă nu se simțea atât de disperat. De fapt, nici forțele de care dispunea nu erau destul de puternice pentru a profita de miracol. Chiar dacă se întreba, ca într-o agonie, cum ar putea intra în Linn și în casă, începu să se dedice cu înverșunare instrucției de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Începu bătălia din linia a doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați care înaintau. Țipete răgușite de durere, blesteme, țipetele stridente ale răniților disperați, groaza muribunzilor, a linneenilor osândiți și răpuși brusc ajungeau la urechile celor din mica navă învingătoare. Apărătorii se chinuiau să stea laolaltă. Aceasta făcea parte din instrucțiunile lor. Să se retragă încet spre piețele centrale, care erau apărate împotriva unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
înapoi la masa de scris, Iordana! Nu te gîndi la fărărostul muncii tale. Și-n nici un caz să nu te vezi ca "scriitorinc"*: un amărît de animal neadaptat, pe cale de dispariție, fără coadă, fără colți și fără gheare, guițînd, urlînd disperat prin "pădurea narativă". Repetă-ți că nu literatura e în criză, ci cei care o percep în criză. Poate că asta-i și cartea ta ultimă: cartea-moartea. Oricum, s-o scrii ca și cum ar fi ultima. Culți și desculți "! neam bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mi-a prezis Aurel, pisica de Cheshire. Am avut o senzație de sufocare tot timpul trecut acolo. Căpătasem și un tic: făceam mereu gestul de-a da deoparte ceva invizibil, care-mi strîngea gîtul. Mă încăpățînasem să duc o luptă disperată, absurdă, inutilă. "Am să te fac să speli pe jos. Iefectiv", mi-a promis Mistrie-petit și s-a ținut de cuvînt. Dacă intrai în condiția de nedreptățit, oho, aveai alternative: ori să te lași strivit de un pumn de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trecut prin multe și știe mai bine, pentru asta, eu o respect și o iubesc și mai mult. A știut cum să ne educe, ca să fie mândră de noi. Și noi, la rândul nostru, îi suntem recunoscătoare. Suntem un popor disperat Azi, aproape toți membrii familiei mele s-au adunat la o masă. E bine că mai sunt alegeri și sărbători, căci mamele își mai văd copiii, nepoții, se mai întâlnesc verișorii, frații, surorile. Azi, este ziua alegerilor, când toată lumea merge
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a le suci mințile, și mai sunt și acei care au votat pentru schimbare, pentru speranță. Eu sigur nu fac parte din categoria cu neamurile, nici din aceea cu sucirea minților cu alcool. Mai degrabă fac parte din acei oameni disperați care așteaptă schimbarea, căci noi suntem acea generație care o să trăiască cu ceea ce fac actualii oameni de la guvern. Nu știm ce ne așteaptă în viitor, dar ceea ce putem face e să sperăm. Am intrat în secția de votare și mă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a), ieșeau de la votare și ce dezgustători păreau acești hoți ai poporului, care se gândesc doar la propriile buzunare. De ce trebuie atâtea partide, dacă niciunul dintre ele nu este în stare să facă ceva pentru binele țării? Suntem un popor disperat. Un popor, pe care îl iau toți în derâdere. Care-i cauza? Am fost mulți ani sub conducerea unor regimuri care ne-au sucit mințile, ca să nu mai știm cine suntem. După care, au venit alții și fac o altă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
am greșit și să mă grăbesc a mă alinia lor și de a defila în pas muncitoresc. Repetat, repetat eram învinuit, mereu eram amenințat și treceam prin noi încercări traumatizante, îngrijorându-mă și înfricoșându-mă! Mă aduseseră într-o stare disperată, încrâncenată, obositoare, încât am zis: Mulțumesc Ție, Doamne! că am scăpat numai cu atâta, atunci când sub fereastra mea a frânat o mașină, trezindu-mă... Vremea a trecut și trece, dar traumele au rămas și din când în când mă fac
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu fidelitate totul și trăiește aproape de cei mulți nedreptățiți și fără un orizont salvator. Dacă la întovărășire țăranul mai avea pământul și o parte din recoltă, același țăran nu mai are nimic la colectivă, caci statul e proprietar. Lumea e disperată, unii tineri vor să ia calea codrului, mereu vorbesc și-i înjură pe comuniștii de la putere în frunte cu Dej și Petru Groza. Succedarea lui Ceaușescu în scaunul lui Dej, nu va schimba nimic pentru că nu e vorba de om
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
adăugau biruri numeroase, dar sufletele cinstite și iubitoare de mame nu uitau să-și învețe copiii „Să te porți frumos în lume, dragul mamei/ Că te vede din cer Dumnezeu/ Și eu credeam ce-mi spunea mama.” în situația grea, disperată, apocaliptică a acelor vremuri când „Cineva și-a luat/ samavolnic/ puterea și te-a condamnat,/ Stârnind peste tot vâlvătaie/...Curând vei muri și tu, sat - rădăcină/ Sat-altoi al tuturor morților mei/... Dar am nădejde că noaptea asta buimacă/ Și tot
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pahar. Gâlgâitul J&B-ului îi gâdilă plăcut auzul, iar clipocitul îi aduse o oarecare calmare a tensiunii pe care o resimțea în ambele urechi. Părea că toată cutia craniană devenea din ce în ce mai mică, se miniaturiza gradual în vreme ce creierul se zbătea disperat pentru a încerca să evadeze, alegând o eventuală scurgere dureroasă prin două urechi roșii. 7 Ați văzut vreodată un iepure cu urechi roșii și scurte, doamnelor și domnilor? Nu ați văzut, bineînțeles, dar nu vă impacientați, e timp pentru tot
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
A FOST AȘA... A fost așa...sau poate nici n-a fost Pe visul limpezirii, tremurarea Acelei clipe ce-și dorea un rost, Cătându-și disperată întruparea... O regăseam adesea, hoinărind Prin labirintul vremilor trecute, Privind uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
a scos o vorbă, apoi Însă Sharon a părut a trece peste cruciala mea eroare. Nu știam pe atunci că se străduia cu disperare să angajeze o nouă asistentă pentru Miranda, nu aveam de unde să știu că-și dorea cu disperată nerăbdare ca femeia asta să Înceteze să o sune zi și noapte ca s-o Întrebe despre potențialele candidate la post. Că se agita cu disperare să găsească pe cineva pe care Miranda să nu-l respingă. Iar dacă exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]