5,988 matches
-
în cazurile în care superioritatea și înălțimea sufletească alcătuiesc baza. Chiar și niște trăiri foarte puternice și insistente pot ricoșa în fața unei asemenea baze, fără vreun efect durabil. Ele nu zdruncină centrul solid al vieții psihice și nu dezlănțuie nici un dispreț nici teamă. Or, tocmai pe baza acestei solidități interioare, există posibilitatea unui comportament glumeț față de trăiri, față de cele favorabile ca și de cele nefavorabile, precum și posibilitatea simpatiei față de oameni. Cu cît un om este mai liber în autoafirmare sa, cu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
grijuliu și înțelegător față de tot ce-ți aduce viața, fără să te lași impresionat de deosebirile exterioare pe care le prezintă. Multe lucruri pot fi întîmpinate cu un zîmbet, lucruri care i-ar provoca celui fără experiență neliniște, durere sau dispreț. Suferința a avut, ca să spunem așa, o putere de vaccin. Prin ea, femeia simplă a putut să însemne atît de mult pentru nefericita eroină a nuvelei, luîndu-i soarta în mîinile sale. Dacă nu a fost în realitate o humoristă, aceasta
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sau la durere). Se produce aici, de la început, o legătură între om și ceea ce îi pune în mișcare sentimentul. În contrast cu sentimentul individual sau total, ce leagă aici pentru totdeauna subiectul și obiectul, multe aspecte care ar fi altminteri obiect de dispreț și indignare pot fi receptate într-o formă glumeață, pentru că nu uităm nici o clipă că în spatele lor se ascunde o valoare, care iese poate la lumină chiar și indirect, în surîsul însuși. Și în această împrejurare, baza profundă este aceea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
era sentimentul său total. Marele humor se bazează însă tocmai pe o premisă în care Spinoza nu credea și anume aceea că înțelegerea și hazul nu se exclud. Rîsul poate fi o expresie nu pentru distanțare, pentru batjocură ori pentru dispreț, ci pentru un sentiment de unitate. Înțelegerea însăși poate aduce cu ea un rîs sau un zîmbet. Oamenii Renașterii țineau, mai presus de orice, la autoafirmare. Se afirma la ei opoziția față de credința în autoritate și în asceză a Evului
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
consideră toate acestea printre haine sau printre peticele ce se pun pe haine. Față de asemenea străduințe, are o poziție în care se amestecă batjocora cu mila. Cînd Carlyle spune frecvent despre cineva "bietul!" (poor!), cuvîntul acesta exprimă parțial simpatie, parțial dispreț. El zugrăveștecu asprime nechibzuința (potrivit vederilor sale) de a lucra pentru adevăr ți dreptate în lume. Și cu toate acestea, avea o inimă caldă. Și prețuia rîsul spontan, sănătos, putea rîde el însuși din inimă, socotind că omul care a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de sincronizare: Hidrofil, Strofă I, Strofă II. Primii noștri avangardiști se arată deschiși la sugestii constructiviste venite din dadaism (negarea convențiilor poetice, anularea subiectivității creatorului etc.), dar mai cu seamă din futurism (energetismul, scriitura „de aparat Morse”, proprie unui „secol-viteză”, disprețul pentru metafizică ori pentru arta ca mimesis). Ilarie Voronca, St. Roll, Ion Vinea practică o poezie sincopată, din care lirismul este izgonit cu o brutalitate voioasă, cuvintele ajungând „în libertate” prin abolirea oricăror restricții gramaticale și a punctuației. Cu „Integral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
baroc. B. este înclinat să vadă în poezia lui Mallarmé, în muzica lui Franck și în pictura lui Cézanne o restituție a universului platonician din Timaios, dar acelorași „clasici ai unui extrem clasicism” le reproșează sterilitatea, lipsa de fior și disprețul pentru idee. Părăsindu-și maeștrii, tânărul critic recunoaște, în bună tradiție romantică, forța magică a logosului. Trepte ale abstracțiunii, cuvintele incarnează realități virtuale și contribuie la creație. În Charmion..., interpretare poetică a modelului cosmologic pitagoreico-platonician, dă și o motivare ontologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
the want that you have wanted. CORDELIA: Time shall unfold what plighted cunning hides, Who covers faults, at last shame them derides. Well may you prosper. FRANCE: Come, my fair Cordelia. Exit France and Cordelia. Zei! Straniu-i ca-n disprețul rece-al lor S-aprinse-iubirea-mi tot mai arzător. Fiica ta, rege, mie hărăzita, fără zestre, Regina noastră,a dulcii Franțe este. Toți ducii-apoasei țări nu pot lua Neprețuita, scumpă față de la Francia. Cordelia, desi răi, tu bun rămas le zi; ' N-
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
din ură, ca trăind, Să-i fie-un chin pervers, denaturat. Să-i pună-n fruntea tînără zbîrceli, Cu lacrimi sape-i brazde în obraji, Tot chinul ei de mama și-al ei drag Prefă-l în rîs și în dispreț, să simtă Că-i mai cumplit că dinții-unei năpîrci Să ai copil ingrat. Afară,-afar'! (Iese) ALBANY: Dar, zei slăviți, din ce vin toate-aceste? GONERIL: Nu te-osteni să știi aici mai mult, Ci lasă-i toana liberă atît Cît
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
before there was no purpose în them Of this remove. KENT: Hail to thee, noble master. LEAR: Ha! Mak'st thou this shame thy pastime? KENT: No, my lord. Cel mai de jos și umil chip, la care Mizeria,-n disprețul omului, vreodat L-a-apropiat de fiara. Oi da cu glod pe față, Țol încingînd, legîndu-mi păru-n noduri, Și-n goliciune-expus, voi înfrunta Furtună și miniile cerești. Ținutul îmi dă pildă și dovezi De cerșetori nebuni, care mugind, Isi vîră-n goale
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
foc mi-s fiice; Stihii, pe voi n-acuz de răutate; Nicicînd v-am dat regat, v-am spus copii; Nu-mi datorați supunere; deci, cadă Groaznic al vost bun-plac. Iată-mă vouă sclav, Un biet, bolnav, slab și-n dispreț bătrîn. Și totuși va numesc servile slugi, That will with two pernicious daughters join Your high-engendered battles 'gainst a head Șo old and white aș this. O, ho! 'tis foul. FOOL: He that has a house to puț 's head
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
good at all; Thee they may hurt. OLD MAN: You cannot see your way. GLOUCESTER: I have no way and therefore want no eyes; ACTUL IV SCENĂ 1 (Pîrloaga. Intra Edgar) EDGAR: Mai bine-așa, si sa te știi-n dispreț, Decît și în dispreț și lingușit. Cel mai de jos, zvîrlit de soarta lucru, -N speranță-i încă, nu trăiește-n frică: Schimbarea cea de plîns e din mai bine; Ce-i cel mai rău se-ntoarce-n rîs. Deci
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
they may hurt. OLD MAN: You cannot see your way. GLOUCESTER: I have no way and therefore want no eyes; ACTUL IV SCENĂ 1 (Pîrloaga. Intra Edgar) EDGAR: Mai bine-așa, si sa te știi-n dispreț, Decît și în dispreț și lingușit. Cel mai de jos, zvîrlit de soarta lucru, -N speranță-i încă, nu trăiește-n frică: Schimbarea cea de plîns e din mai bine; Ce-i cel mai rău se-ntoarce-n rîs. Deci, bun venit, Tu aer
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
un alt! Meriți favoarea-unei femei; bufonu-mi Mi-uzurpă trupul. OSWALD: Doamna, ducele! (Iese) (Intra Albany) GONERIL: Cîndva un șuier merităm. ALBANY: O, Goneril, Nu meriți praful pe care-asprul vînt Ți-l suflă-n față. -A ta pornire-o tem: Ființa-avînd dispreț de-al său izvor Nu poate-n sine-ndiguită-a fi. Cea care se separă și dezramă De hrănitoarea seva, se-ofilește Și-n folosință morții-ajunge. GONERIL: -Oprește! E-un text nerod. ALBANI: Înțelepciunea Și bunătatea, rele par la rău; Putoarea-și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
dovedească-n inima, cărei vorbesc, Ca minți! EDMUND: Prudent ar fi de nume să te-ntreb, Dar fiindcă te-arăți mîndru și războinic Și vorba-ți are suflul bunei-creșteri, Tot ce precaut aș putea pretinde Prin legi cavalerești, zvîrl cu dispreț; Ți-arunc trădările-ndărăt pe cap, Minciună infernală-n inima ți-o vir; Dar fiindcă trec pe-alături nerănind, Aceasta spadă-ndat le-o face drum, Unde-or rămîne-n veci. Trompeți, vorbiți! (Trompete. Ei se bat. Edmund cade.) ALBANY: Îngrijiți-l
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Ce ne facem? — Cu ce? Cu dramaturgia, frate! Și cu tinerii prozatori! Merge slab! La revedere! Mi-a sosit autobuzul. Și-ai plecat fără să auzi răspunsul (...). Dar vezi că, deși îți vine greu să-l mărturisești, ai un anumit dispreț pentru creația și munca celorlalți. Îți spui: Dacă nu vin cu, nu se face nimic». Și nu vii... Se muncește și dacă nu vii. Se muncește, se discută, se dezbat problemele care stau la baza operelor noastre. Trebuie să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
însă cazul să ne întrebăm: câți ani de la eliberarea țării noastre trebuie să mai treacă pentru ca să înțeleagă acest lucru și tovarășii Cicerone Theodorescu, Radu Boureanu, Aurel Baranga, N. Jianu? În ce privește pe cei doi tovarăși citați la urmă, atitudinea lor de dispreț față de învățătură este de-a dreptul îngrijorătoare (...) Trebuie să cerem criticilor literari să abordeze și să dezbată sistematic problemele fundamentale ale creației noastre literare. Din acest punct de vedere tovarășul Traian Șelmaru, în calitatea sa de secretar al Uniunii Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Poezii de dragoste, publicat în nr. 7 al revistei (în HYPERLINK "nr.6-n.it"nr. 6 -n.n.). Nimeni nu neagă acestui articol o serie de afirmații juste. Dar poziția de pe care e scris, arată indiferența și uneori chiar disprețul autorului pentru «măruntele» (după părerea lui) strădanii ale poeților noștri de a crea o poezie nouă. Cauzele acestei atitudini dăunătoare sunt clare: în redacția revistei Almanahul literar s-a făcut o rupere crescândă a scriitorilor de viață și de problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
păreri dăunătoare, teze idealiste care trebuie combătute. Aș vrea să exemplific mai larg această apreciere referindu-mă mai ales la tonul și limbajul lui Dan Costa, care trădează pozițiile sale cosmopolite, retrograde. Pe un ton ironic și pretențios, cu un dispreț de-a dreptul boieresc, autorul cronicii face praf o seamă de creații lirice ale unora din cei mai iubiți poeți ai noștri ca Maria Banuș, Eugen Frunză, Veronica Porumbacu și alții. El stăruie îndeosebi asupra poeziei lui Eugen Frunză, văzând
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se-oprește niciodată! Cele trei cântece despre viața și moartea lui Nikos Beloianis sunt și ele elocvente pentru patosul de care e însuflețit adeseori versul lui Rău. (...) D. Micu apreciază greșit unele poezii ale lui A. Rău atunci când vorbește cu dispreț despre «întâlnirile idilice cu o iubită ucisă de nemți» (poezia Amintire). Este un dispreț nejustificat și condamnabil. O poezie care cântă iubirea poetului pentru o ființă asasinată de nemți, și ura împotriva asasinilor nu e obligatoriu să împieteze asupra imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și ele elocvente pentru patosul de care e însuflețit adeseori versul lui Rău. (...) D. Micu apreciază greșit unele poezii ale lui A. Rău atunci când vorbește cu dispreț despre «întâlnirile idilice cu o iubită ucisă de nemți» (poezia Amintire). Este un dispreț nejustificat și condamnabil. O poezie care cântă iubirea poetului pentru o ființă asasinată de nemți, și ura împotriva asasinilor nu e obligatoriu să împieteze asupra imaginii eliberării. Se pare că pe cronicar îl supără «duioasele aduceri aminte», sentimentele de tristețe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cine știe ce spirit de pătrundere pentru a înțelege că indiferența lor a contribuit nu cu puțin la ivirea tendinței de autoliniștire, a apatiei și meșteșugărismului în critica noastră. Această atitudine a editurilor pare să nu fie cu totul străină de acel dispreț ascuns față de orice formă de critică - deci și față de critica literară - care prinde teren oriunde nu este combătut din vreme. Iar prejudiciile aduse și pe această cale activizării cadrelor noastre de critici literari nu puteau să nu aibă până la urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vine să-și petreacă concediul de odihnă. (...) Cu multă iscusință comunistul Andrei strânge în jurul său o mână de utemiști și de țărani colectiviști și își închină zilele de odihnă reparării acestei fântâni în folosul gospodăriei colective. Cu multă îngâmfare și dispreț privește această acțiune un alt personaj al nuvelei, Sică, șeful ramurilor anexe, un tânăr cu oarecari însușiri, dar lăudăros, egoist și ambițios, care însă în fața frumuseții morale a lui Andrei ne apare meschin și josnic. În versiunea apărută în volum
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
conturează personajele, nu prea numeroase, ale cărții. Și la crearea acestor personaje - ca și în construcția subiectului - scriitorul a recurs la exagerarea conștientă, pentru a reliefa tipicul. Tocmai de aceea sunt adânc veridice și impresionante, provocând cititorilor ură și un dispreț nimicitor, personaje ca Juvete sau Budu. Este Juvete un personaj tipic? Desigur că da. (...) Trebuie să spunem totuși că, într-o anumită măsură, Zaharia Stancu abuzează de elasticitatea povestirii. Unele dintre episoade sunt inutile sau nu tocmai potrivit intercalate (povestea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cuvîntul demos se referea de obicei la întreaga populație ateniană, uneori denota doar oamenii obișnuiți sau chiar numai săracii. Se pare că termenul democrație era uneori utilizat de către criticii săi aristocrați ca un fel de epitet pentru a-și arăta disprețul față de poporul care desființase controlul anterior al aristocraților asupra guvernămîntului. Oricum, "democrație" era folosit de către atenieni și alți greci cu referire la guvernul Atenei și al multor alte orașe din Grecia.1 Printre democrațiile grecești, cea din Atena era de
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]