6,426 matches
-
la fix! Și nici pe listă de certificat de recunoaștere nu vor să mă treacă. Și doar m-ai văzut, am fost la revoluție. Eram cu steagu’ și le țineam de șase. Nimeni nu mă mai recunoaște acu’. Ce țară, dom’le... M-au bătut comuniștii, m-au pisat să mă omoare și ăia cu revoluția de libertate. Și-acu’...“ Mă aștept să vin dinspre „Gambrinus“, să trec pe lângă mine, uitat în coborâre. Scriu, așteptând. Aș fi vrut, cândva, să alcătuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le scoteau la plimbare pe Cale. Traseul era de la Telefoane la Prefectura de Poliție. De câte ori treceau prin dreptul lui, vardistul lua poziția de drepți și îi saluta cu toată pompa: „Să trăiți, coane Jorj, cum vă merge afacerea?“. Sau: „Să trăiți, dom’ deputat, cum merge la deputăție? Da’ tare mai dați, coane, la opoziție!“. Era plătit de inși, să-i salute astfel, să le impresioneze companiile. „Aveam tarif fix“, preciza el. „Un pol pentru coane, la prima tură, p-ormă cinci lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dați, coane, la opoziție!“. Era plătit de inși, să-i salute astfel, să le impresioneze companiile. „Aveam tarif fix“, preciza el. „Un pol pentru coane, la prima tură, p-ormă cinci lei chipiu’ cu plecăciune. Doi poli escelența, suta pentru dom’ deputat și zece poli pentru dom’ ministru. Era și de-ăștia care se vrea miniștri. Da’ era periculos, la miniștri și generali, nu prea mă băgam, că, dacă se prindea careva din asistență că le fasonez, putea să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de inși, să-i salute astfel, să le impresioneze companiile. „Aveam tarif fix“, preciza el. „Un pol pentru coane, la prima tură, p-ormă cinci lei chipiu’ cu plecăciune. Doi poli escelența, suta pentru dom’ deputat și zece poli pentru dom’ ministru. Era și de-ăștia care se vrea miniștri. Da’ era periculos, la miniștri și generali, nu prea mă băgam, că, dacă se prindea careva din asistență că le fasonez, putea să se lase cu reclamațiune și... Doamne ferește! Da’ mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu ajungi pe mâna lor niciodată“, mă avertiza Wanda. „Sunt păguboase, calice și te-alegi cu noduli sau scurgeri. Dacă ai mare nevoie, pui un sutar bine și te duci sus, la florăria de la biserica lu’ Krețulescu, și vorbești cu dom’ Riciard. Spui că vii din partea mea și el te rezolvă cu tot tacâmul.“ Florăria cu fetițe fusese, într-adevăr, prin fostul pasaj de pe locul actualului magazin „Muzica“. Nu mai exista când am venit eu în București. Richard își deschisese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când Dascălu a deschis ușa... Făcu un gest de oboseală. ― Înțeleg, spuse Azimioară cu o privire ciudată. Cristescu îl examină mai atent. ― Ce s-a întîmplat? De ce te uiți așa la mine? Locotenentul îi ocoli ochii. Rosti greu, parcă opintit: ― Dom Matei... ― Ce-i cu el? ― A suferit un accident azi-dimineață. Maiorul se ridică livid. ― Accident?! ― Ieșind de la spital a intrat în primul bar. N-a băut mult... Pe Bălcescu, a traversat aiurea și a dat un troleibuz peste el. ― Mort
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
figurine de plumb, sfinții protectori cărora ― pesemne ― personajul cu plete aurii le aducea omagiul său. Penajul prins într-o agrafă de argint aprindea o flacără verde. ― Ce verde! Cine-ți mai face azi așa ceva? ― Uită-l și pe ăsta! Lasă, dom'le, emoțiile artistice! îl repezi Grigore Popa. Inventarie grupul și râse din gît: Sîntem va să zică cinci inși. Noroc că Vâlcu lipsește. Asta înseamnă, aproximativ, 150 de mii de căciulă. Hm, n-ar fi rău... Panaitescu tresări. Repetă năuc, ducîndu-și mâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Matei începu să se plimbe prin încăpere. Se opri deodată speriat. ― Dumnezeule! Ce-i asta? O grimasă oribilă strâmbă trăsăturile Valericăi Scurtu. Se repezi cu brațele întinse. Ultimul suspin al femeii îi atinse obrazul. Mirosea a migdale amare. * "Nenorocita, gândi Dom Matei. N-a avut parte de nimic. O viață goală, inutilă. Unde se duc viețile goale, inutile?" " N-a știut să se păzească, gândi Grigore Popa. Lucrurile se complică. Doi morți în mai puțin de 48 de ore. O "sinucidere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sânt chestiuni care vă privesc personal. ― Totuși, țin să precizez un lucru. Atunci când... mă rog, s-a întîmplat ce s-a întîmplat n-am ieșit din casă. Am martori... O gripă rebelă. ― Asta să i-o spui lu' mutu'! interveni Dom Matei. ― Soțul ei tocmai mă vizitase... ― Și i-ai zis pe nerăsuflate: "Căpitane, nevastă-ta ne înșală!" Așa-i? ― Cu dumneata nu discut! Sculptorul se ridică. ― Foarte bine. Țin să vă anunț că după o matură chibzuință am ajuns la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
concepe absurd facerea lumii în afara poeziei ori când glosolalia victoriei noastre împotriva fricii va regurgita demoni ai jafului sufletesc. Ne vor întineri mereu cu insolența lor, pretinzându-ne gratuitatea. * Amintirile fără sfârșit ale lui André Salmon ni-l înfățișează pe „Dom’ Ubu“ într-o cârciumă de pe Rue de Seine, comandând și consumând pe rând: „un coniac, o cafea, brânză de Gruyère, un compot de fructe, o jumătate de pui, o macaroană, un antricot, o ridiche de lună, un borș țărănesc“, în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
coniac, o cafea, brânză de Gruyère, un compot de fructe, o jumătate de pui, o macaroană, un antricot, o ridiche de lună, un borș țărănesc“, în ordinea indicată. Patronul îl compătimește sincer: „Tinere, îți faci rău.“ Ce jignit a fost „Dom’ Ubu“! „Birtul dădea lecții literaturii.“ Și atunci Jarry poruncește: „Aduceți-mi cerneală roșie și un păhărel.“ În care „neprihănitul mistificator“ a înmuiat o bucată de zahăr, ron țăind-o meticulos, „plin de deliciile răzbunării“. Altminteri, Jarry va muri de Ziua Tuturor
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
o bucată de zahăr, ron țăind-o meticulos, „plin de deliciile răzbunării“. Altminteri, Jarry va muri de Ziua Tuturor Sfinților. După ce s-au scurs cei cinci ani de odihnă în mormântul acesta legal, oasele i-au fost azvârlite în groapa comună. „Dom’ Ubu“ nu mai avea credit. Locul i-a fost ocupat de rămășițele unui campion de ciclism. Desigur, Jarry ar fi fost încântat de întâmplarea asta. „Veșnicia îl cuprindea pe cel ce n-a știut nimic despre viață“, conchide Salmon. * De
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Mai mult, ni se spune și oficial că „șantajul” consta în amenințarea că vrăjile o să se întoarcă împotriva clienților. Deci problema este că Vanessa și Melissa nu erau vrăjitoare „pe bune” și nu făceau corect și decent vrăjile ? „Niște fake-uri, dom’le !” - pare să ne sugereze presa. Pe bune sau nu, vrăjitoarele cu pricina nu ar fi interesat pe nimeni dacă nu ar fi fost săltate cu mascați și, mai ales, dacă nu s-ar fi răspîndit zvonul că în toată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mea că, uneori, prostia bate antropologia... Noroc că, în timp ce mă uitam siderat la scene de Fellini suburban, din marea tăvăleală s-a ițit un domn transpirat, care și-a aranjat puțin hainele și a strigat în fața camerei : „Nu e organizare, dom’le, ăștia ar trebui dați în judecată !”. Iată deci că a venit și explicația : magazinele sînt de vină, pentru că nu au organizat haosul. Cîteva bătrînele din planul doi au dat din cap a confirmare : „Așa e, huo !”. După ce am rîs
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la postul din Ciorogârla, în orice caz te invit să aștepți dumneata afară până îmi consult bolnavul. Luat prin surprindere, omul se uită cu fiere la intrus și, când să se răstească, îl recunoscu. Deveni deodată numai miere. — Iertați-mă, dom’ doctor, sunt sergent Budacu, m-a trimis conu Costache de la Prefectura de Poliție să văd ce-i cu junele ăsta și mi-a poruncit să mă întorc cât mai repede cu răspunsul. Adăugă, coborând tonul a complicitate: — M-așteaptă nevasta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ești un om rațional și știi că numai gazetele au făcut din cineva un personaj misterios și altfel decât toată lumea, tot te simți puțin înfiorat, ca la o adiere rece într-o cameră bine încălzită. Iar dacă ai băut șampanie Dom Perignon îți vine chiar să crezi că e ceva necurat la mijloc. Dan începu să vorbească. Rostea cuvintele ca pentru el, fără să se fi sculat în picioare, fără să se uite la nimeni, parcă nici nu-i vedea. — Nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se așternu o tăcere ca în biserică... Dar asta nu ne-a înfrânt!... reluă pădurarul pvestirea. Dimpotrivă, ne-o întărâtat mai tari... și, peste puțin românii au ajuns la redută. Primul care s-o cățărat pe vârful parapetului o fost dom‟ căpitan Măracineanu, comandantul batalionului 1 din reg. 8 linie. Dar, chiar când striga: „dupa mine, copiii mei!“ a fost lovit de un glonț păgân. Anton se opri din povestit, urmărind o pasăre de noapte, pe cer, care cu un țipăt
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o vreme în văzduh și s-a stins în vale. Buza de jos începu să-i tremure a plâns, mai trase o țigară, sucită cu foiță subțire, pe limbă și buză. Tot atunci, la primul asalt, a fost doborât și dom‟ maior Șonțu, comandantul batalionului 1 reg. 10 Dorobanți. Bătălia a fost așa de crâncenă că nici nu s-a băgat de seamă când trei batalioane de Vânători, au fost aproape date gata... În ceardac se făcu din nou tăcere, o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe două părți din redută și înconjurară un batalion din reg. 16 Dorobanți-Dorohoi. Pentru a nu fi capturat drapelul de luptă, dorobanții l-au rupt în bucăți, pe care le-au predat colonelului dupa bătălie... Îmi aduc bine aminte de dom‟ Căpitan Pruncu, cum a dus pe brațele soldaților săi, un tun al cărui afet a fost distrus, și pe care turcii erau gata să-l captureze. La sfârșitul bătăliei, din cei 120 de oameni ai companiei sale, au ramas doar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
molcome. După încruntarea sprâncenelor și cutele frunții, dădea impresia unui om cu o voință de nestrămutat... Dar, stăpân pe mișcările trupului sau pe vorbele sale, calm și cumpănit. Lisandru pentru o clipă muți, nu se aștepta la asta... - Da‟ mata... dom‟șorule, ci ti bagi întri noi ? Și mai făcu doi pași spre el; iar Tudor îi văzu răutatea din ochii lui mici de sub sprâncene. - Las-o Lisandri, dacă nu vrea, n-o poți forța! Îi zise el cu voce blândă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cățărați pe garduri, râdeau cu spaime în ochi, iar babele prin dosul porților își făceau cruce... Tudor, când își desprinse privirea de pe norul de praf, din depărtare, și deschise pumnul, în palmă ținea un firicel de floarea „nu-mă-uita“. - Bine, bine, dom‟șorule... om mai vorbi noi! crișcă printre măsele Lisandru, și se grăbi să intre în crâșmă. „Sî duci să-și înece în rachiu rușânea..!“ șopteau gurile pizmașe, în urma lui. Și, pătruns de ură, care-i intra încetul cu încetul în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lungeau gâtul, către cei doi. Flăcăul simți că i se clatină lumea sub picioare. În ochii lui scăpără o căutătură ciudată... sălbatică. - Nu, nu mai pot! ..scrâșni el din măsele, cu aburii băuturii suiți la cap... Di ci să bagă dom‟șoru Tudor întri noi...! Anuca tot a me‟ a să cie... să știu, că fac moarti di om! ..mârâi el cu ochii însângerați ca la câine turbat. În crâșmă se lăsă o tăcere ca de mormânt; toți schimbară priviri înspăimântate
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vremurile noi, și înrădăcinați la oraș, ca oameni ai muncii-acestea de fapt, cu toate că erau simple chiciuri, reprezentau nu zeități, ci valori ale familiei, ca mai târziu obiectele de cristal șutite de salariați de pe la Cristalul Mudoș (Furăm, de ce să nu furăm, dom’le - zic nevoiașii-că ăștia pe toate ni le-au luat la stat; practic noi nu luăm de altundeva, decât din avutul care trebuia să fie al nostru, deci nu furăm). Statuetele mele erau de fapt copiile unor copii ale unor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi sigur că erau nevinovați. Oricare dintre ceilalți ar fi încercat o imensă plăcere tăindu-i beregata comandantului său. — Mulay! urlă. Un bărbat uriaș și pocit intră imediat și rămase nemișcat, palid, desfigurat și aproape tremurând lângă țâțâna ușii. — Ordonați, dom’ sergent, bâigui, făcând un efort. — Tu erai de gardă, nu-i așa? — Da, dom’sergent. — Și n-ai văzut pe nimeni? Cred c-am ațipit un moment, dom’ sergent, aproape se tângui uriașul. Cine-și închipuia că în plină zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tăindu-i beregata comandantului său. — Mulay! urlă. Un bărbat uriaș și pocit intră imediat și rămase nemișcat, palid, desfigurat și aproape tremurând lângă țâțâna ușii. — Ordonați, dom’ sergent, bâigui, făcând un efort. — Tu erai de gardă, nu-i așa? — Da, dom’sergent. — Și n-ai văzut pe nimeni? Cred c-am ațipit un moment, dom’ sergent, aproape se tângui uriașul. Cine-și închipuia că în plină zi... — Tu nu, în orice caz. Și probabil că asta o să te ducă până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]