9,274 matches
-
ce s-ar întâmpla dacă ar duce pe dig planșeta pentru exerciții fizice a doamnei Levy și ar arunca-o în golf. Se șterse cu grijă, își puse halatul de pluș și se duse din nou în camera de gimnastică. Domnișoara Trixie stătea în capul oaselor pe divan. Obrazul îi fusese șters de cremă. Gura îi era mânjită cu ruj portocaliu. Ochii ei miopi erau accentuați cu fard de pleoape. Doamna Levy aranja o perucă neagră frumos coafată peste părul rărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fusese șters de cremă. Gura îi era mânjită cu ruj portocaliu. Ochii ei miopi erau accentuați cu fard de pleoape. Doamna Levy aranja o perucă neagră frumos coafată peste părul rărit al bătrânei. Ce naiba îmi mai faci acum? o întrebă domnișoara Trixie pe binefăcătoarea ei. Am să mă răzbun și pentru asta! — Nu-ți vine să crezi, nu-i așa? îl întrebă mândră doamna Levy pe soțul ei, cu un glas care nu mai avea nici urmă de ostilitate. Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta! — Nu-ți vine să crezi, nu-i așa? îl întrebă mândră doamna Levy pe soțul ei, cu un glas care nu mai avea nici urmă de ostilitate. Uită-te bine la ea! Domnului Levy nu-i venea să creadă. Domnișoara Trixie arăta exact ca mama doamnei Levy. * La cârciuma lui Mattie Ramble, Jones își turnă un pahar cu bere și își afundă dinții lungi în spuma ei. Femeia aia, Lee, se poartă rău cu tine, Jones, îi spunea domnul Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
autobuzul trecea spre Bourbon Street, chiar prin fața barului Bucuria Nopții. Lana Lee era afară pe trotuar, dând cioroiului niște instrucțiuni în legătură cu un afiș pe care îl punea în vitrina din fața barului. Cioroiul aruncă o țigară care ar fi aprins părul domnișoarei Lee dacă țintașul nu ar fi fost atât de îndemânatic. Dar chiștocul zbură cam la doi centimetri peste capul domnișoarei Lee. Cioroii ăștia prea începuseră să o facă pe deștepții. George va trebui să treacă printr-un cartier de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în legătură cu un afiș pe care îl punea în vitrina din fața barului. Cioroiul aruncă o țigară care ar fi aprins părul domnișoarei Lee dacă țintașul nu ar fi fost atât de îndemânatic. Dar chiștocul zbură cam la doi centimetri peste capul domnișoarei Lee. Cioroii ăștia prea începuseră să o facă pe deștepții. George va trebui să treacă printr-un cartier de-al lor, într-una din nopțile următoare, ca să mai arunce în ei cu ouă. El și prietenii săi nu mai făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dori s-aresteze vreo haimana. — Drumu’ lu’ Angelo nu-i ușor, spuse absentă doamna Reilly. Se gândea la anunțul pe care scria: PACE OAMENILOR DE OMENIE, pe care îl prinsese Ignatius cu pioneze în fața casei, când se întorsese de la lucru. Domnișoara Annie, de îndată ce-l văzuse apărând, începuse să se intereseze de el, strigându-și întrebările printre jaluzelele ferestrei. Ce crezi despre unu’ care vrea pace, Claude? — Mie-mi miroase a comunis’. Temerile doamnei Reilly se adeveriră. — Cine vrea pace? se interesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vedea filme; îmi face aproape impresia că am filmele „în sânge“.) Notă de sănătate: stomacul meu a întrecut măsura; cusăturile halatului meu de vânzător plesnesc groaznic. Pe mai târziu, Tab, Tânărul Vostru Muncitor Pacifist. Doamna Levy o ajută pe renovata domnișoară Trixie să urce scările și îi deschise ușa. — Aici e Levy Pants! mârâi domnișoara Trixie. — Te-ai reîntors acolo unde ești dorită și utilă, scumpo. Doamna Levy vorbea de parcă ar fi îmbunat un copil. Și ce mult le-ai lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stomacul meu a întrecut măsura; cusăturile halatului meu de vânzător plesnesc groaznic. Pe mai târziu, Tab, Tânărul Vostru Muncitor Pacifist. Doamna Levy o ajută pe renovata domnișoară Trixie să urce scările și îi deschise ușa. — Aici e Levy Pants! mârâi domnișoara Trixie. — Te-ai reîntors acolo unde ești dorită și utilă, scumpo. Doamna Levy vorbea de parcă ar fi îmbunat un copil. Și ce mult le-ai lipsit! În fiecare zi ne suna la telefon domnul Gonzalez și ne ruga să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru o întreprindere? — Credeam că sunt pensionată. Dinții masivi se închiseră ca o capcană pentru urși. Voi ăștia m-ați păcălit. — Ei, ești fericită acum? își întrebă domnul Levy nevasta. Mergea în urma lor, purtând una dintre sacoșele cu petice ale domnișoarei Trixie. Dacă ar avea un cuțit asupra ei ar trebui să te duc imediat la spital. — Ascultă cu cât foc vorbește, spuse doamna Levy. Atâta vigoare E de necrezut. Domnișoara Trixie încercă să scape din mâna doamnei Levy când intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mergea în urma lor, purtând una dintre sacoșele cu petice ale domnișoarei Trixie. Dacă ar avea un cuțit asupra ei ar trebui să te duc imediat la spital. — Ascultă cu cât foc vorbește, spuse doamna Levy. Atâta vigoare E de necrezut. Domnișoara Trixie încercă să scape din mâna doamnei Levy când intrară în birou, dar escarpenii ei nu-i dădeau același demaraj ca pantofii de gimnastică cu care era obișnuită și doar se clătină. S-a întors, strigă domnul Gonzalez cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i dădeau același demaraj ca pantofii de gimnastică cu care era obișnuită și doar se clătină. S-a întors, strigă domnul Gonzalez cu inima frântă. — Poți să-ți crezi ochilor? întrebă doamna Levy. Domnul Gonzalez fu silit să privească la domnișoara Trixie, ai cărei ochi erau două palide picături de apă înconjurate cu umbre albastre. Buzele îi erau mărite cu o linie portocalie care ajungea aproape până la nări. Pe lângă cercei, câteva șuvițe de păr cărunt scăpau de sub peruca neagră, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șuvițe de păr cărunt scăpau de sub peruca neagră, care stătea puțin șuie. Fusta scurtă dădea la iveală picioarele ofilite și strâmbe, iar escarpenii prea largi păreau niște galoși. Zilele întregi de somnolență sub o lampă cu ultraviolete o copseseră pe domnișoara Trixie până la o nuanță cafeniu-aurie. Zău că arată bine, spuse domnul Gonzalez. Vocea îi suna fals și zâmbea strâmb. Ați făcut cu ea ceva minunat, doamnă Levy. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, mormăi domnișoara Trixie. Domnul Gonzalez râse nervos. — Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lampă cu ultraviolete o copseseră pe domnișoara Trixie până la o nuanță cafeniu-aurie. Zău că arată bine, spuse domnul Gonzalez. Vocea îi suna fals și zâmbea strâmb. Ați făcut cu ea ceva minunat, doamnă Levy. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, mormăi domnișoara Trixie. Domnul Gonzalez râse nervos. — Ascultă, te rog, ce-ți spun, i se adresă doamna Levy. O parte a problemelor acestei femei vin din cauza unei asemenea atitudini. Nu are nevoie să fie ridiculizată. Domnul Gonzalez încercă, fără să reușească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ageră. Dă-i să facă ceva care să-i exerseze facultățile pe care le are. Acordă-i mai multă autoritate. Are nevoie disperată de un rol activ în întreprinderea aceasta. — Absolut. Asta am spus și eu întotdeauna. Nu-i așa, domnișoară Trixie? — Cine? se răsti domnișoara Trixie. — Întotdeauna am dorit să-ți asumi mai multă responsabilitate și autoritate. Nu-i adevărat, domnișoară Trixie? — Ia mai taci din gură, Gomez. Dinții domnișoarei Trixie țăcăneau ca niște castaniete. Mi-ai adus sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ceva care să-i exerseze facultățile pe care le are. Acordă-i mai multă autoritate. Are nevoie disperată de un rol activ în întreprinderea aceasta. — Absolut. Asta am spus și eu întotdeauna. Nu-i așa, domnișoară Trixie? — Cine? se răsti domnișoara Trixie. — Întotdeauna am dorit să-ți asumi mai multă responsabilitate și autoritate. Nu-i adevărat, domnișoară Trixie? — Ia mai taci din gură, Gomez. Dinții domnișoarei Trixie țăcăneau ca niște castaniete. Mi-ai adus sau nu șunca aia pentru Paște? Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nevoie disperată de un rol activ în întreprinderea aceasta. — Absolut. Asta am spus și eu întotdeauna. Nu-i așa, domnișoară Trixie? — Cine? se răsti domnișoara Trixie. — Întotdeauna am dorit să-ți asumi mai multă responsabilitate și autoritate. Nu-i adevărat, domnișoară Trixie? — Ia mai taci din gură, Gomez. Dinții domnișoarei Trixie țăcăneau ca niște castaniete. Mi-ai adus sau nu șunca aia pentru Paște? Ia să-mi răspunzi. — Și acuma hai să mergem. Te-ai distrat destul, îi spuse domnul Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Absolut. Asta am spus și eu întotdeauna. Nu-i așa, domnișoară Trixie? — Cine? se răsti domnișoara Trixie. — Întotdeauna am dorit să-ți asumi mai multă responsabilitate și autoritate. Nu-i adevărat, domnișoară Trixie? — Ia mai taci din gură, Gomez. Dinții domnișoarei Trixie țăcăneau ca niște castaniete. Mi-ai adus sau nu șunca aia pentru Paște? Ia să-mi răspunzi. — Și acuma hai să mergem. Te-ai distrat destul, îi spuse domnul Levy soției sale. Vino! Începe să mă deprime. — O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Levy soției sale. Vino! Începe să mă deprime. — O clipă, interveni domnul Gonzalez. Am corespondență pentru dumneavoastră. Pe când șeful de birou se îndrepta spre masă ca să aducă corespondența, se auzi o izbitură în partea din fund a încăperii. Toți, cu excepția domnișoarei Trixie care ațipise cu capul pe masa ei de lucru, se întoarseră să privească spre partea unde se țineau registrele. Acolo, un bărbat extrem de înalt, cu păr lung, negru, ridica un sertar cu fișe care căzuse. Băgă fișele înapoi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a scris asta? întrebă domnul Levy, dând scrisoarea domnului Gonzalez. — Ce s-a întâmplat, Gus? Vreo problemă? Ai probleme? Asta-i una dintre problemele tale: nu-mi spui niciodată ce probleme ai. — Dumnezeule! chițăi Gonzalez. E oribil. Liniște, se răsti domnișoara Trixie. — Ce s-a întâmplat, Gus? O problema pe care n-ai rezolvat-o corect? Ceva de competența ta, pentru care ai delegat altă persoană? — Da. E o problemă. O problemă care ar putea să ne coste și cămașa de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tremurau. Ce se va alege de mine? Și așa viața mea a fost distrusă. Acum ce se va întâmpla? Va trebui să scormonesc în lăzile de gunoi, să mă țin după marinarii din flotă. Mama mea avea dreptate. Liniște, porunci domnișoara Trixie, de data aceasta mai sever. Sunteți cei mai zgomotoși oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Doamna Levy căzuse pe un scaun, spunând printre suspine că nu-i mai rămâne decât să vândă produse Avon. — Dumneata ce știi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trânti telefonul. — Cine era? întrebă domnul Levy. — Nu știu. Unul care-l căuta pe Reilly. Șeful de birou își șterse fruntea cu o batistă. Cel care a încercat să-i convingă pe muncitorii din fabrică să mă omoare. — Reilly, spuse domnișoara Trixie. Ăla n-a fost Reilly, ăla a fost... — Tânărul idealist? suspină doamna Levy. Cine îl căuta? — Nu știu, răspunse șeful de birou. Mi s-a părut vocea unui negru. — Bănuiesc că așa e, spuse doamna Levy. S-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
probabil să încerce să ajute alt nenorocit. Îmi face bine să știu că idealismul său a rămas intact. Domnul Levy se gândise la ceva și îl întrebă pe șeful biroului: — Cum se chema țicnitul ăla? — Reilly. Ignatius J. Reilly. — Așa? Domnișoara Trixie părea interesată. Ciudat. Mi-am închipuit întotdeauna... — Domnișoară Trixie, te rog, spuse supărat domnul Levy. Scrântitul de Reilly lucra pentru firmă la data de pe scrisoarea către Abelman. Cred că Reilly ăla ar fi fost în stare să scrie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bine să știu că idealismul său a rămas intact. Domnul Levy se gândise la ceva și îl întrebă pe șeful biroului: — Cum se chema țicnitul ăla? — Reilly. Ignatius J. Reilly. — Așa? Domnișoara Trixie părea interesată. Ciudat. Mi-am închipuit întotdeauna... — Domnișoară Trixie, te rog, spuse supărat domnul Levy. Scrântitul de Reilly lucra pentru firmă la data de pe scrisoarea către Abelman. Cred că Reilly ăla ar fi fost în stare să scrie o astfel de scrisoare? Poate, răspunse Gonzalez. Nu-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dăm vina pe tine. — Nu te mai amesteca, te rog, spuse domnul Levy soției sale. Încurci lucrurile și mai rău. Se întoarse apoi spre șeful de birou. Caută-mi numărul de telefon al lui Reilly. Domnul Gonzalez o trezi pe domnișoara Trixie și îi ceru cartea de telefon. — Eu țin cărțile de telefon! se răsti domnișoara Trixie. Și n-am de gând să las pe nimeni să le folosească. — Atunci caută un Reilly pe Constantinopole Street. — Am înțeles, Gomez, spuse domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Încurci lucrurile și mai rău. Se întoarse apoi spre șeful de birou. Caută-mi numărul de telefon al lui Reilly. Domnul Gonzalez o trezi pe domnișoara Trixie și îi ceru cartea de telefon. — Eu țin cărțile de telefon! se răsti domnișoara Trixie. Și n-am de gând să las pe nimeni să le folosească. — Atunci caută un Reilly pe Constantinopole Street. — Am înțeles, Gomez, spuse domnișoara Trixie. Ai răbdare. Luă cele trei cărți de telefon îngrămădite într-o nișă a mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]