6,149 matches
-
bunicu’ Ghiorghi, bunica Ileana, Ionel, Aneta, Rozalița și Mădălița, Mihai, Ghiță-Baiazid, Marțolea, Vizanti, Cristofor, Sinan Pașa, apoi mai cine ... Cristofor ... Pelinița... parcă toți se prind În horă În Cociobana... cântă banta lui Măguță ...pe urmă În horă se mai prind ...Dona Alba ... Niță și Cleopatra ... hora s-a Întins din marginea satului până În marginea pădurii ... la urmă intră În horă și ... minunea de țâștar... fluturi ... flori de oleandru ... sfor-sfor! Va a hălăduit prin imperiul moșului cel bun, care leagănă copiii În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca și de plata oricăror impozite sau dijme. În plus, dobândesc imunitate În fața instanțelor laice, neputând fi judecați decât de Papă, și au dreptul să-și Însușească prada de război pe care - obligați de jurământul de sărăcie - trebuie s-o doneze, Împreună cu Întreaga avere, Ordinului. Către vistieria acestuia se Îndreaptă, de asemenea, uriașe donații În bani, proprietăți funciare, cetăți, biserici etc. provenind din toată Europa. În mai puțin de trei ani, numărul templierilor ajunge la câteva mii, iar bogăția lor sporește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe de-a-ntregul liber. Cu sau fără voința sa, Pombal a inaugurat unul din cele mai crâncene războaie ideologice pe care le cunoaște istoria modernă. Când dictatura pombaliană a luat sfârșit, cu moartea Regelui Don Jose I (1777), iar Regina Dona Maria I a încercat o normalizare a echilibrului dintre monarhie și clasele sociale, era prea târziu; unitatea naționala fusese sfărâmată. Revoluția franceză și idealurile demo-liberale pătrunseseră în peninsulă, fiind cultivate și răspândite îndeosebi de lojile masonice. Poate nicăieri n-a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Odată cu plecarea lui Don Miguel - șeful necontestat al antirevoluției tradiționale monarhice și catolice - mișcarea de rezistență împotriva "înnoirilor" pălește. Este însă mai greu de înțeles gestul Regelui Joîo VI care, în preziua morții sale, lasă regența uneia din fiicele lui, Dona Isabel Maria "deoarece moștenitorul legitim și succesorul acestei Coroane nu și-a făcut dovada, în această privință". La 10 martie 1826, Regele moare, - moarte întru totul suspectă, pe care unii istorici moderni o atribuie societăților secrete. Fapt este că Don
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
căruia Brazilia s-a despărțit de patria-mamă. Era întru totul de acord cu credințele și mișcarea lui Don Miguel, dar n-a avut curajul să-l apere întotdeauna. Poate că e la mijloc și o obscură dramă psihologică, pentru că Regina, Dona Carlota Joaquima, era cu trup și suflet alături de Don Miguel, iar Regele, devenit cu timpul pasiv și abulic, voia să se răzbune împotriva vitalității și energiei soției sale, lovind în moștenitorii Tronului... Pentru că, fără îndoială, adevăratul moștenitor al Tronului era
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
numeroase documente, Don Pedro renunțase categoric la drepturile primogeniturii. Cu toate acestea, consiliul de regența recunoaște în Împăratul Braziliei, Don Pedro, pe Regele legitim al Portugaliei - "și aceasta a deschis porțile războiului civil" (Pimenta). Don Pedro abdică în favoarea fiicei sale, Dona Maria da Gloria, pe care hotărăște s-o dea de soție fratelui său, Don Miguel. Este o situație tulbure, absurdă, pe care nimeni n-o acceptă. Și curând după ce Infantele Don Miguel se întoarce în țară, ca regent, e silit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îi va fi tragică și de scurtă durată. Într-adevăr, câțiva ani în urmă, Împăratul Braziliei, Don Pedro, își pierde Tronul și se hotărăște să se întoarcă în Europa, să izgonească pe "uzurpator" și să proclame regină pe fiica lui, Dona Maria. Încercare îndrăzneață, și, în aparență, fără sorți de izbândă - pentru că Don Miguel era regele legitim și domnea liniștit de câțiva ani, adorat de marea majoritate a poporului. Dar Don Pedro se bizuia pe un grup de emigrați politici și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Portugalia rămâne, de atunci, zdruncinată, lipsită de unitate, pradă ușoară societăților secrete. Înfrângerea lui Don Miguel n-a însemnat numai abolirea monarhiei legitime, ci, îndeosebi, orientarea Portugaliei pe o cale antitradițională, în care masoneria a jucat un rol de frunte. Dona Maria II a domnit destul de mult, din 1834 până în 1853, deși a murit tânără (născută în 1819, avea în 1853 doar treizeci și patru de ani). A domnit chemând pe rând la guvernare pe șefii liberalismului: Palmela, Saldahna, Terceira, Costa Cabral. Dar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
călătorie prin țară, întovărășit de frații săi, Monarhul vede pe unul din ei, Don Fernando murind de febră tifoidă. El însuși moare câteva zile mai târziu, iar după o lună cade victimă aceleiași boli al doilea frate, Don Joîo. Regina, Dona Ștefania de Hohenzollern Sigmaringen, cu care se căsătorise în 1858, murise un an după nuntă, fără moștenitori. Seria aceasta de nenorociri, care încercase pe tânărul Don Pedro și care sfârșise curând prin a-l doborî, a creat în jurul lui o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
profesor universitar de la Coimbra invită pe monarhiști să intre în rândurile republicanilor. Dizidența condusă de Jose de Alpoim aproape că-i ascultă sfatul. Tribunul Antonio Jose de Almeida strigă: "Bine venită fii, oră a revoluției!". La intrarea Regelui în teatrul "Dona Amelia" publicul izbucnește într-o manifestație ostilă. În mahalale, copiii cântă un refren implorând Fecioara Maria să pună capăt dictaturii... La 20 noiembrie se petrece o ședință istorică în Adunarea Deputaților. Costa ia cuvântul și, după ce critică dictatura din punct
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nu pierde nici o slujbă din biserica Santa Madre. Este, fără îndoială, un copil precoce - dar și un copil fericit. În casa părintească trăiește o viață de calmă iubire și înțelegere, pe care nu o va uita niciodată. Don Antonio și Dona Maria sunt oameni cu frica lui Dumnezeu, muncind din greu, dar fericiți unul lângă altul și fericiți să-și poată crește copiii cu prețul oricăror jertfe. Amintirea paradisiacă a vieții de familie va fi prezentă în toată gândirea și activitatea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
părintești, iar pe de altă parte voia să se reculeagă în studiu și în rugăciuni. Această fragedă pasiune ar fi fost, după unii biografi, adevăratul motiv al hotărârii lui Oliveira Salazar de a îmbrățișa cariera eclesiastică. Familia, și-n deosebi Dona Maria, l-a încurajat în hotărârea luată. Nimic mai măgulitor pentru părinți decât să-l vadă într-o zi preot în Santa Comba. O viață liniștită, aproape de ai săi, liber de griji; idealul acesta corespundea întocmai pietății calme a micului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
v-ați ascunselea cu ochii tăi lacomi: „Moise a Încercat să desființeze P., dar n-a reușit... În epoca modernă, primitoarea P. a Înflorit În Austria sub domnia Mariei Tereza... În multe părți ale Germaniei, profiturile obținute de P. erau donate clerului... În Rusia, P. este tolerată oficial Începând din 1843... Sedusă la vârsta de zece sau doisprezece ani de stăpânul ei, de fiii lui sau de unul din servitorii lui, orfana sfârșește invariabil În P.“ - și așa mai departe, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la alții“, se veselea ea. Peste alți ani, o altă doctoriță care mi-a interpretat analizele a constatat aceeași înmulțire a hematiilor (ea mi-a zis că e vorba de poliglobulie) și mi-a spus că singura soluție este să donez (sau să mi se scoată) sânge. Nu am vrut. Mi-era frică de vreo infecție (apăruse și spaima de SIDA). Am lăsat lucrurile să curgă la voia lor și a întâmplării. Așa m-am pomenit cu hipertensiune, cu alte necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nimeni nu știa. Totuși i s-a reproșat, printre altele, că a depus prea mult zel acolo unde nu trebuia, adică la ridicarea unui obiectiv de cult care nu era necesar în procesul de educație ateistă și că personal a donat o sumă foarte mare, douăzeci și cinci de mii, pentru construcția bisericii, iar pentru căminul cultural nici măcar un singur leu. Bidaru, neavând ce face și ca să se afle în treabă, neștiind că scopul ascuns al acelei adunări era de ai intimida pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
era pentru prima oară când sătenii îl ascultau pe profesor vorbind în public, în special la ședințele cu părinții, precum și la numeroasele activități cu caracter științific și cultural, ce se organizau periodic. Din câte am înțeles, tovarășul ex. primar a donat bisericii economiile făcute cu mare efort de el personal și de familia lui în aproximativ zece ani. Părerea mea e că: din moment ce suma donată a fost a lui și a familiei sale, el și familia sa aveau tot dreptul să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de obiectul însuflețit din poală, trânti cărțoiul peste mine, onorându-mă aproape până la sufocare cu greutatea științei viselor... Dar să vezi tu grozăvie de vis pe care-l trăiesc a doua oară... Aha, e glasul Monei, botezată, nu știu de ce, Dona Mona, de către ninetiste. Nu o priveam, dar îi recunoșteam glasul de miorlau-miorlau și mă așteptam la un vis atât de lung, încât puteam să plonjez și eu, în voie, în brațele lui Morfeu. Le-am simțit și pe ninetiste căscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aproape ruinate. La primul etaj dau de un șobolan, la al doilea de patru lilieci îmbrăcați în negru. Auzi, tu, lilieci costumați. Și nu oricum, ci in negru... Dacă nu te superi, n-ai vrea să urci la următorul etaj?... Dona Mona simte ironia colegei din cercul științific al decriptării viselor și continuă imperturbabil... La etajul următor dau peste niște monștri. La fel și la ultimul etaj. Mă întorc și fac totalul monștrilor... Să nu-mi spui, Doamne ferește, că erau nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
monștri. La fel și la ultimul etaj. Mă întorc și fac totalul monștrilor... Să nu-mi spui, Doamne ferește, că erau nouă monștri, intervine o ninetistă, anunțând orizonturi sumbre... Ba chiar nouă erau. Și ce-i cu asta?, ripostă, puțin ofuscată, Dona Mona... Pentru că, intervine o savantă din aria matematicii, un șobolan, trei lilieci costumați la patru ace și nouă monștri, adunați, dau taman treisprezece... Plus ruina de pe verticală a casei... Dona Mona rămâne fără glas. E clar că nu era tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nouă erau. Și ce-i cu asta?, ripostă, puțin ofuscată, Dona Mona... Pentru că, intervine o savantă din aria matematicii, un șobolan, trei lilieci costumați la patru ace și nouă monștri, adunați, dau taman treisprezece... Plus ruina de pe verticală a casei... Dona Mona rămâne fără glas. E clar că nu era tare la aritmetică, la astrologie sau mitologie, și nici specialistă în arta superstițiilor, cea atât de mult divinizată de ninetiste. Urmează o tăcere de mormânt. Nici măcar cărțoiul științific, aruncat peste mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Joia mare ultima masă pe care Hristos a luat-o cu discipolii săi a fost de treisprezece. Trădarea lui Iuda, la puțin timp după această cină, face din numărul 13 o piază rea. Dar cine să te trădeze pe tine, Dona Mona? Soț n-ai, prieteni nici atât, despre amanți nu ne-ai povestit nimic... O liniște grea, apăsătoare rău de tot se lăsă asupra încăperii. Nu voiam să-i văd fața Donei Mona. Nineta o lovise direct în plex. Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
povestit nimic... O liniște grea, apăsătoare rău de tot se lăsă asupra încăperii. Nu voiam să-i văd fața Donei Mona. Nineta o lovise direct în plex. Ba nu, în moalele capului o lovise. Ea nu putea ierta faptul că Dona Mona, cu discursul ei mereu prețios, etalând mereu alte toalete, dar și cu apucături de lady specială, căutate cu lumânarea, încerca mereu să sugereze că este eminența întâlnirilor ninetiste. Acum Nineta o prinsese la cotitură și n-o iertase. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cotitură și n-o iertase. Mă așteptam să aud urlând, drăcuind, blestemând. N-am îndrăznit să deschid ochii nici atunci când am auzit cunoscutul scârțâit al ușii de la ieșirea din apartamentul Ninetei. Eram atât de inteligent, încât îmi dădusem seama că Dona Mona plecase fără să rostească o vorbă. Ca talentat psihanalist în rapidă ascensiune am realizat că supărarea ei depășise limitele oricărui strigăt, oricărei potențiale amenințări cu păruiala... Și, ca să-și savureze și mai mult victoria, Nineta a spus pe nerăsuflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a cântat o zi întreaga lângă statuia lui Beethoven. Jos, la poalele soclului statuii, Z a așezat pălăria sa, lângă care a afișat anunțul: "Rog donați fonduri pentru asigurarea igienei personale permanente a statuii lui Beethoven. Fondurile colectate vor fi donate, în acest scop, pauperei/insensibilei administrații locale". Într-o scurtă pauză a ineditului său concert, Z a explicat publicului că "este nepermis ca pe statuia lui Beethoven să stea, fie și preț de un minut, excremente de pasăre sau alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe nimeni, niciodată, așa cum ziceți dumneavoastră. Am primit în audiență pe absolut oricine, cu respect și înțelegere. Femeia fentează răspunsul și continuă cu vehemență. În spate, în rîpă, avem 400 m². Alături de noi a fost moșia lui Bejan, care a donat pămîntul Universității. Universitatea l-a dat la Silvic. La Silvic știți ce bandiți sînt? Nu răspund, dar mintea mi se luminează puțin cîte puțin. Nu mă interesează istoria aceasta, vă rog să-mi spuneți cum l-am tratat "de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]