6,786 matches
-
ne-am Înțeles și, bineînțeles, noi toate ne-am pus mămăliga În săculeții pe care-i aveam și am mers cu ea. Atunci o venit ofițerul de servici și-o anunțat: „Cine are mămăligă În săculeț să facă rându’ spre dormitoare”. Atunci, din cele o sută cincizeci..., o sută, ne-am aliniat spre dormitoare și numai cinzeci o mai rămas, care o intrat la lucru În atelier. Vă puteți Închipui că ei aveau comenzi și, dacă nu lucram și nu făceam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe care-i aveam și am mers cu ea. Atunci o venit ofițerul de servici și-o anunțat: „Cine are mămăligă În săculeț să facă rându’ spre dormitoare”. Atunci, din cele o sută cincizeci..., o sută, ne-am aliniat spre dormitoare și numai cinzeci o mai rămas, care o intrat la lucru În atelier. Vă puteți Închipui că ei aveau comenzi și, dacă nu lucram și nu făceam normele, Însemna că ei pierdeau și erau sancționați pentru asta... Bineînțeles c-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și ne-o tot luat pe rând la anchetă, să afle cine o fost inițiatorul... „Nimeni! Nimeni! Ofițerul de servici! El ne-o spus să nu intrăm Înăuntru dacă avem mămăligă, noi am avut mămăligă și ne-am Întors În dormitor.” Ei vroiau să pedepsească pe câteva dintre noi, dar noi am ținut-o sus și tare că nimeni, numai ofițerul de servici. Dar a fost cineva anume care a inițiat greva? Noi ne-am Înțeles dinainte. Toate ne-am Înțeles
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de la ateliere și o milițiancă ne făcea controlul, că no, să nu ducem ceva lingură cu noi, sau ce știu eu ce. Și el ne pândea de-acolo după castan... Și-odată, o colegă de-a noastră, deținută, venea din dormitor, că s-o dus să-și ieie ceva, și nu o văzut-o, că era În spatele lui, și ne privea și zice cu-atâta ură: „Iepele dracului!”. Ha, ha, ha... Nu ne-o putut ierta niciodată că i-am făcut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o saltea. Am fost și eu pedepsită, vă spun, de patru ori. Dar de ce v-au pedepsit? O dată m-au pedepsit de primul Crăciun pe care l-am făcut acolo... Când eram la Mislea la atelier și lucram, veneam la dormitor și ne culcam obosite de muncă. La Mircurea Ciuc nu făceai nimic toată ziua, aproape să-nnebunești... Și trebuia să faci ceva. Mai povesteam Între noi, mai stăteam culcate, da’ n-aveai voie ziua să te Întinzi și ne ascundeam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
afară din oraș, Într-un cartier unde fusese pe vremuri o școală pedagogică de băieți. Pentru că asta s-o dărâmat, era plină de șo’reci, și ne mânca toate pachetele când le primeam. Ne-o dus acolo, no, acolo erau dormitoare mari, fusese pe vremuri ale băieților, și eram câte șaizeci Într-o cameră. Apăi era așa de bine că, dacă nu-ți plăcea o persoană, te puteai izola... Acolo să lega prietenii Între noi și tare bine ne-am simțit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
distrofic... Prin urmare, ne-au scutit de muncă vreo săptămână și apoi ne-au mutat, tot În Balta Brăilei, dar la colonia Salcia, În punctul de muncă numit Strâmba... Acolo era mai bine? Acolo erau alte condiții de locuit... Erau dormitoare mari, de trei sute de persoane, cu paturi suprapuse pă trei rânduri. Fuseseră saivane de oi, amenajate apoi ca locuri de dormit... Aveam totuși cearșaf, cu pătură... În plus, acolo am reîntâlnit mai multe cunoștințe din Vâlcea: am Întâlnit pă preotu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Turturea din Brezoi, pe Macarie, fost contabil-șef În Brezoi, pe prietenul meu Spiridon Dumitrescu. Aici, la Strâmba, deținuții erau Însă separați... Eram cam o mie și ceva, așa-zișii intelectuali, iar În partea opusă, În alte saivane, În alte dormitoare, erau țăranii... Și n-aveam voie să intrăm În contact cu aceștia ca să nu-i „infectăm”, deoarece noi eram socotiți oameni mai periculoși. Ce program aveați acolo la Strâmba? Programul era cam la fel cu cel de pe „Gironde”, cu trezirea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe sub zeghe... Da’ când venea ăsta, se simțea mirosul de varză... și vedeai o sută de capete cum se ridicau. Și eu intram cu varza sub pătură, să nu mă vadă ăia, că era un bec de veghe acolo În dormitor, și o Înghițeam așa netocată... El avea ce avea cu intelectualii. Și i-am spus: „Bă, tu n-ai treabă cu intelectualii, băi, că n-ai putut fi tu intelectual, că asta nu e nici o nenorocire, că ești băiat destul de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a raportat În poartă, a venit comandantu’, care era căpitanu’ Bolbea Ion: „Ce s-a-ntâmplat?”. Îi explic... „Bine, domne, după ce că suntem toată zâua la muncă, toată zâua În frig, toată zâua așa... Ce făceam? Că noi facem curățenie În dormitoare..., dacă mâncăm și noi omenește În dormitor.” Și, În fine, s-a Înduplecat și ne-a dat voie să mâncăm În dormitoare. Dar, a doua zi: „Veleanu, ia-ți pătura și hai cu caii!”. Asta era expresia. Adică la izolare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care era căpitanu’ Bolbea Ion: „Ce s-a-ntâmplat?”. Îi explic... „Bine, domne, după ce că suntem toată zâua la muncă, toată zâua În frig, toată zâua așa... Ce făceam? Că noi facem curățenie În dormitoare..., dacă mâncăm și noi omenește În dormitor.” Și, În fine, s-a Înduplecat și ne-a dat voie să mâncăm În dormitoare. Dar, a doua zi: „Veleanu, ia-ți pătura și hai cu caii!”. Asta era expresia. Adică la izolare, că Îți lăsa numai cămașa și zeghea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toată zâua la muncă, toată zâua În frig, toată zâua așa... Ce făceam? Că noi facem curățenie În dormitoare..., dacă mâncăm și noi omenește În dormitor.” Și, În fine, s-a Înduplecat și ne-a dat voie să mâncăm În dormitoare. Dar, a doua zi: „Veleanu, ia-ți pătura și hai cu caii!”. Asta era expresia. Adică la izolare, că Îți lăsa numai cămașa și zeghea aia pe tine și pătura care o foloseai noaptea. Și... v-am spus... am făcut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu intru? Ia să intru și io! Și am intrat În grevă și am stat șapte zile, cât au stat și ei... Și a venit de la Ministerul de Interne, Dumnezeu mai știe cine era acolo, și ne scotea câte un dormitor În spatele unei barăci pe un platou și pe urmă se făcea o râpă... Și a instalat două mitraliere deasupra, și noi treceam pe dedesubt. Și spunea comandantu’ Închisorii și ăia de la București: „Renunțați la grevă?”. „Renunțăm dacă ni se dă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
halate albe - până atunci n-aveau halate -, corfe cu apă pe masă, două feluri de mâncare aduse din oraș... Că era mâncare destulă acolo, da’ nu era pregătită... Și ne-a pus la mese... Ne-am dus dup-aia la dormitor din nou și ne-a mai ținut vreo săptămână, și pe urmă ne-a ales vreo 80 de persoane și ne-a băgat câte doi În lanț și ne-a dus cu trenu’-dubă până la Oradea Mare, unde am stat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dracu’ să-l ieie... Eu l-am cunoscut, că am fost militar, și am fost eliberat În 1956 din armată. Și lucram la Ghencea, unde fac ăștia meciurile, că am fost la construcții... Și acolo era sala de mese și dormitoarele noastre. Și procuroru’ ăsta, Roșu, da’ nu știu cum să-i spun celălalt nume, a judecat doi militari, doi frați, și la unu’ i-a dat zece ani, și la unu’ i-a dat șapte ani. Ăla cu zece ani a mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Prin ce se deosebea? Era mai blândă, oameni mai conștienți, mai educați... era cea mai blândă. Acolo jucau studenții volei duminica Într-o poiană, acolo-șa În fața coloniei... venea lumea, consăteni, și noi, și ne uitam... Acolo În colonie era patru dormitoare și aveam voie să ne ducem unu’ la altu’, da’ În alte părți n-aveai voie asta. Așa. În fine, așa era acolo-șa... cea mai bună. Detaliați puțin cum a fost viața În Balta Brăilei. Moarte de om! Adică cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai a lu’ Dumnezeu... Studenții, În special din partea Moldovii, făcea capră... Înțelegi? Nu stea, capră, din trestie de aia, din stuf... Știi cum arată stufu’? Că-i culoarea părului caprii... Și făcea cântece, și făcea toate cele, și venea din dormitor În dormitor și cânta capra și „La mulți ani”, și de ziua la fiecare cânta „Mulți ani trăiască, la mulți ani...”. În fine, cânta frumos, că dacă era studenți, era de meserie... Iar comandantu’ de atunci, Nicolae Nica, un căpitan
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lu’ Dumnezeu... Studenții, În special din partea Moldovii, făcea capră... Înțelegi? Nu stea, capră, din trestie de aia, din stuf... Știi cum arată stufu’? Că-i culoarea părului caprii... Și făcea cântece, și făcea toate cele, și venea din dormitor În dormitor și cânta capra și „La mulți ani”, și de ziua la fiecare cânta „Mulți ani trăiască, la mulți ani...”. În fine, cânta frumos, că dacă era studenți, era de meserie... Iar comandantu’ de atunci, Nicolae Nica, un căpitan, făcea așa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fura mai ales lucrurile de mâncare. Dar era ceva și mai rău. Printre pedagogi aveam pe un oarecare „Musiu Wiess“, un evreu elvețian roșu la păr și la față, care avea vițiul rușinos de a masturba elevii. Nu era din dormitorul meu, ci din cel de alături. Când mi s-a spus lucrul nu am vrut să-l crez; dar când mi-a fost confirmat de mai mulți, am pus la cale o mică revoltă. De rândul acesta am fost eu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de alături. Când mi s-a spus lucrul nu am vrut să-l crez; dar când mi-a fost confirmat de mai mulți, am pus la cale o mică revoltă. De rândul acesta am fost eu instigatorul. Într-o dimineață dormitorul nostru s-a revoltat și Musiu Wiess a fost bătut cu pernele. Cazul a ajuns la urechile lui Buchholtzer și Musiu Wiess a fost concediat. În asemenea împrejurări am făcut cunoștință cu Bucureștii și cu moravurile lui. Dimineața, la orele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ne comunica nemaipomenita mulțumire. Această întâie întrunire a lui Fleva a fost un semnal. Îmi aduc bine aminte că, ieșind la orele 11 de la sala Bossel, m-am dus repede la Institutul Heliade unde eram în pensiune. Cum ajung în dormitor o tusă violentă mă scutură și scuip sânge. După un mare entuziasm o mare spaimă. A doua zi consult doctorul care nu constată nimic anormal. Probabil, îmi spune el, că strigând prea tare la întrunire ți s-a rupt vreo
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de „Calif” (Eusebiu Camilar) din China nu se spărsese. Ceea ce le șocase cel mai tare fusese huietul puternic, înnebunitor, apocaliptic, produs de prăbușirea blocului vecin. Dimineață a venit Gabi de la serviciu și a constatat existența unei fisuri adînci în peretele dormitorului de la vest. Pînă la lămurirea situației, au hotărît să se refugieze la o mătușă a lor din Popa Nan. Cum am auzit de fisură, a început să mă tortureze gîndul absurd că a mai sta sub acoperișul prietenilor mei constituie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe cei ce ne chemaseră că așa e cel mai bine. Cuprins de o stare de disconfort, doream să părăsesc cît mai repede incinta, dar n-am scăpat de obișnuita „potemkinadă” organizată pentru astfel de ocazii. Am fost plimbați prin dormitoare, cantină, infirmerie etc. pentru a ni se arăta că aci sînt „condiții corespunzătoare”. Dar cînd „documentarea” noastră era aproape de sfîrșit, ne-a ieșit în cale un băiat cu o figură prostatică și cu o rețea de cicatrice pe creștet. Stătea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
23 Aug. dar, cu mare regret văd că trebuie să mai amân, deoarece familia cu care veneam, Întâmpină dificultăți. Mașina, după o cursă intensă de o lună, are nevoie de oarecare reparații. Ea a străbătut ca vehicul cât și ca... dormitor, următoarele țări: Cehoslovacia, Austria, Ungaria, Germania (D. și F.), toată valea Rinului, Franța, Olanda, Belgia, tot sudul Franței, Elveția cu Zürich, Geneva, Berna, lacul Como, Lucerna, nordul Italiei, Veneția etc. Încât mă mir că au putut ajunge cu ea și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Întârziat cu notele despre copiii mei fiind ocupat tot cu treburile casei, să fie Îngrijită, cum era când trăia soția mea. Avem casă frumoasă, cu etaj, jos sufrageria, holul de primire și tot ce ține de 682 gospodărie iar sus dormitoarele și baia. Nu mă lasă sufletul, cum trăiesc În acest spațiu mare doar singur, să nu fie totul În ordine și reparate la timp. Vă dau acuma date succinte despre Smaragda, Tudor-Alexandru, copiii mei și Remus Mărgineanu, ginere, toți au
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]