14,427 matches
-
pui stăpânire pe ea înainte să ajungă acolo dușmanul și să o păstrezi cu orice preț. O să primești curând întăriri. Sebastianus nu fu surprins de acel ordin; totuși, întrucât își făcuse deja o idee asupra terenului și a întinderii aliniamentului dușman, intui pe loc posibilele dificultăți. — Spune-i că o să execut ordinul imediat. Dar, dacă trebuie să păstrez colina, o să am nevoie și de alți arcași iar azi-dimineață am primit doar o centurie de alani. Curierul încuviință din cap. — O să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se gândise să pună stăpânire din timp pe poziția aceea și nu era sigur că acum nu căuta să-și îndrepte propria lipsă de prevedere. în orice caz, strigătele puternice de război ce veneau de pe celălalt versant îl anunțau că dușmanul era acum foarte, foarte aproape. Freamătul confruntării iminente îl stăpânea deja. Se răsuci de mai multe ori ca să controleze alinierea unității și pozițiile ofițerilor și ale stegarilor feluritelor turmae, care în luptă, constituiau punctul principal de referință pentru soldați. în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
singura neplăcere fiind terenul oarecum dificil, încă îmbibat de ploaia din seara precedentă. Cercetașii dispăruseră după culme, însă unul dintre ei apăru curând pe fundalul maiestuos al norilor, anunțând, prin gesturi grăitoare și frenetice ale brațelo,r că din partea cealaltă dușmanul se apropia. Bătălia, deci, începuse. — Pregătiți javelinele! strigă Sebastianus. Abia ajuns pe creastă, fu aproape orbit de spectacolul grandios pe care-l oferea armata dușmană în întregul ei. Diferența de nivel nu era spectaculoasă - nu mai mult de șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cercuri concentrice imense, formate din care de diferite tipuri, cu un diametru exterior de cel puțin un sfert de milă, înconjurate de un val de pământ și de un șanț adânc. Dar nu avu timp să se concentreze asupra observării dușmanului, căci atenția îi fu imediat atrasă de o hoardă de cavaleri huni - poate un întreg mingan - ce suia colina. Ajunseseră deja la circa două sute de pași și-și dăduseră seama acum că romanii ocupaseră creasta, dar nu păreau nicidecum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se avântă pe coastă în jos. — A Cincisprezecea înainte! Toți după mine! La sunetul trâmbițelor, cavalerii romani se năpustiră asupra hunilor, îi ajunseră din urmă în câteva secunde și îi spulberară, întâmpinând doar o rezistență slabă și fără convingere. în timp ce dușmanul fugea mâncând pământul, Sebastianus trebui să strige din răsputeri pentru a domoli avântul alor săi și a-i aduce înapoi, în dispozitivul de pază al colinei. Zeci de oameni și cai zăceau risipiți prin mărăcini, iar ilirii săi, în timp ce urcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pază al colinei. Zeci de oameni și cai zăceau risipiți prin mărăcini, iar ilirii săi, în timp ce urcau panta abruptă, îi terminau pe răniți cu lovituri iuți de suliță. Când ajunseră din nou în poziție, Sebastianus se întoarse să privească dușmanul. Mingan-ul înfrânt se regrupa în dezordine la poalele pantei, însă alte unități, ridicând nori de praf, se desprindeau din liniile hune pentru a le veni în ajutor. încins și fremătând, după cum îi era firea, Vitalius se apropie de el: — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Prefectule! Sebastianus aprobă, apoi îi spuse lui Vitalius: — Calmează-te și ascultă-mă: trebuie să alergi la magister. Spune-i că am luat colina, dar avem nevoie urgentă de întăriri, în special arcași și infanterie care să-i protejeze, fiindcă dușmanul pregătește un atac în forță. Du-te! Aleargă, băiete! în timp ce ordonanța sa se îndepărta în galop, Sebastianus aruncă o privire către aliniamentul romano-vizigot și constată că întreaga armată înainta încă foarte lent pe câmpie. După cât se părea, unitatea sa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcea același lucru, dar din direcție opusă, dând oamenilor săi indicații asupra tirului. — Sunt cel puțin două mingan-uri acolo jos. Crezi că arcașii tăi vor reuși să-i oprească? îl întrebă cu jumătate de glas. Alanul, aruncând o privire fugară dușmanului, îi răspunse, cu surâsul său enigmatic: — în curând, mulți dintre ei vor fi morți. N-au suficient spațiu de manevră și, chiar dacă se dau jos de pe cai ca să tragă, n-au cum să ne facă mult rău trăgând de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
latura din dreapta a dispozitivului, urmărind, înainte de toate, să creeze un aliniament cât mai larg și astfel - foarte important - să le îngreuneze hunilor încercuirea. Realinierea unităților încă nu se încheiase când se auiră primele strigăte de alarmă, iar Datianus anunță că dușmanul pornise la asalt. Sebastianus se duse de îndată, împreună cu el, pe un mic pinten ce constituia punctul ce mai înalt a colinei. Hunii înaintau, dar de această dată cu mai mare precauție, precedați de zeci de arcași pedeștri, care începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai înalt a colinei. Hunii înaintau, dar de această dată cu mai mare precauție, precedați de zeci de arcași pedeștri, care începură curând să trimită săgeți spre liniile adversarilor. Pentru moment, Maliban își ținea încă pe loc alanii, așteptând ca dușmanul să se apropie. în câmpie, cele două armate se înfruntau cu urlete de război și cu sunete de corn și trâmbiță, dar se apropiau lent una de cealaltă, șovăind parcă înainte de a dezlănțui ceea ce se anunța deja a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dădu, în sfârșit, semnalul asaltului general, strigătele de luptă ale zecilor de mii de războinici se topiră într-un unic și imens vuiet, ce răsună asurzitor pe tot întinsul câmpiei. Huruitul sumbru pe care îl produceau în marșul lor către dușman toate acele neamuri războinice, făcu să tremure pământul sub picioarele lui Balamber. Așadar, asalt general, dar nu pentru el: într-adevăr, puțin mai devreme, Utrigúr îl chemase și-i poruncise să rămână în rezervă. La protestele sale, răspunsese aproape enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la asalt, el trebuia să stea ca un spectator. Nu era vorba că nu ar fi apreciat onoarea pe care marele rege i-o făcea luându-l sub comanda sa directă, însă masa impunătoare care se lansase în atac asupra dușmanilor îl lăsa să creadă că ziua aceea nu prea avea cum să-i dea șansa să se distingă în luptă. Cu puțin timp înaintea ordinului de atac, regele trecuse în revistă rândurile armatei sale, însoțit de cei trei fii ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însoțit de cei trei fii ai săi și de Onegesius. îmbrăcat într-o splendidă armură, le înflăcărase, ca întotdeauna, cu elocvența sa simplă, dar eficace, lămurind, din câteva cuvinte pline de hotărâre, obiectivul principal: neutralizarea vizigoților și spargerea centrului dispozitivului dușman, format din alani și burgunzi, aliniați chiar acolo unde începea să coboare blestemata de colină pe care în zadar încercase să o cucerească în zorii zilei. Cât despre aripa stângă romană, ea era alcătuită aproape în întregime din trupe auxiliare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care erau ordinele pentru el. Acum se afla acolo, la zece pași înaintea oamenilor săi, plimbându-se în sus și în jos, printre mărăcinii câmpului, ca un animal în cușcă, cu privirea ațintită spre oștirea ce mărșăluia către întâlnirea cu dușmanul. Cum se întâmplase și cu alte ocazii, Atila însoțea armata la asalt, împreună cu sfătuitorii săi cei mai de încredere, și probabil urma să trimită el cel dintâi prima săgeată, pentru ca apoi, după începerea bătăliei, să se întoarcă pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de fapt, după câte se părea, tăietorii săi de gâturi nu primiseră nici măcar acea misiune, dat fiind că Etius îi pusese să stea în ariergarda cea mai îndepărtată, pe un teren vălurit și presărat cu desișuri de arbuști, unde, probabil, dușmanii cu greu i-ar fi văzut. întorcându-și privirea către aliniamentul micii sale armate - mică era un fel de a spune, de vreme ce era, totuși, vorba de șase mii de oameni -, le privea dezamăgit rândurile dezlânate și armamentul sumar. încă de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
joasă care - aflată la nu mai mult de un sfert de milă distanță - se ridica ceva mai înainte, spre dreapta, și cu siguranță cei mai mulți erau foarte bucuroși că nu se aflau în poziția aceea înaintată, obiect al atacurilor continue ale dușmanilor. Acolo sus, își spuneau unul altuia, trebuie să fie foarte, foarte greu, cel puțin judecând după mișcarea permanentă a oamenilor care, părăsind pozițiile de rezervă, se îndreptau către coastă, o urcau și apoi dispăreau dincolo de creastă. Metronius își îndrepta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
De acolo de unde se găsea nu putea să-și facă o idee despre cum mergea bătălia în ansamblu, dar își dăduse seama cât de uriașă era confruntarea care tocmai se desfășura. Din pricina efectelor pe care le aveau atacurile violente ale dușmanilor, aliniamentul romano-vizigot, care către prânz venise în față pentru a intra în dispozitiv alături de unitățile de pe colină nu se mai prezenta liniar, ca la început, ci ca o succesiune de vârfuri și intrânduri, cauzate de rezistența mai mare sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a intra în dispozitiv alături de unitățile de pe colină nu se mai prezenta liniar, ca la început, ci ca o succesiune de vârfuri și intrânduri, cauzate de rezistența mai mare sau mai mică pe care diferitele unități o manifestau sub presiunea dușmanului. Cu siguranță, colina era poziția cea mai avansată, pivotul întregului front, și era inevitabil ca hunii să caute cu îndârjire să pună mâna pe ea. După câte reușise să înțeleagă, însă, se dădeau lupte peste tot; sau mai exact peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
semn cu capul. Metronius privi, dar nu văzu altceva decât rândurile compacte ale galoromanilor, între care percepu o anumită agitație. Pentru a putea avea o vedere decentă, se azvârli în șaua pagului său. Distinse de acolo o masă de războinici dușmani, cei mai mulți dintre ei pedeștri, care înainta cu rapiditate peste câmpie. După felul în care se aliniaseră și după însemnele primitive, trase concluzia că era vorba de turingieni - luptători cumpliți, chiar dacă puțin deprinși cu manevrele. Judecând după desișul compact al sulițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să stea de vorbă cu ei, dar fusese tratat cu superioritate și i se ordonase să-și țină „zdrențăroșii“ cât se poate de departe de legionari. Nu-i mai rămânea de făcut decât un singur lucru. Cu privirea ațintită asupra dușmanului ce înainta, întinse mâna spre Ambarrus, care deja era vizibil alarmat. — Spune oamenilor să strângă rândurile și să se pregătească, îi ordonă scurt. Mi-e teamă că soldații n-or să reziste. Fără să mai aștepte ca Ambarrus să execute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și atunci când fu vorba să lase o distanță de câțiva pași între cohorte. întors spre câmpul de luptă, constată că turingienii trecuseră la pas alergător. Pentru a le stăvili înaintarea, legionarii lansară prima salvă de javeline, apoi porniră în întâmpinarea dușmanului, însă nesiguri, fără avânt. îi chemă la sine pe Ambarrus, Almirus - cel care purta însemnul - și toți capii cohortelor. — Ascultați, le spuse. Trebuie să-i împiedicăm pe barbari să spargă linia. Nu trebuie să treacă, ați înțeles? O clipă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ambarrus, strigând, fiindcă urletele luptătorilor deveniseră asurzitoare. — închideți spărturile. Așa cum am stabilit: tu iei cele două cohorte din dreapta, eu le iau pe cele două din centru. Bretannione o să-și conducă armoricanii. Almirus rămâne lângă mine, cu însemnul. Dacă vedeți că dușmanul sparge frontul în fața voastră, porniți în goană înainte în rânduri strânse, cu sulițele în jos, cum am repetat deja de atâtea ori. Asta e tot. întoarceți-vă la locurile voastre. Simțind că încercarea decisivă era aproape, Divicone venise lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a dreptății și mai ales a credinței, dar nu se îngriji de el, fiindcă atenția sa era toată concentrată asupra luptei ce se desfășura acum înaintea sa. Așa cum prevăzuse, legionarii rezistară doar un timp scurt. Curând, sub presiunea cumplită a dușmanului, aliniamentul lor începu să dea semne de slăbiciune, iar ici și colo putu vedea câte un soldat ieșind din rând; apoi, în partea dreaptă, oamenii porniră să dea îndărăt și, în fine, o luară la fugă cete-cete, lăsând să năvălească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
viitură asupra barbarilor și chiar a romanilor ce se retrăgeau în fugă. între timp, aliniamentul romanilor se fărâmița și în dreptul poziției lui Metronius, în vreme ce bagauzii, încordați la maximum, aplecați înainte cu armele strânse în mână, fremătaum, privind cu ochii strânși dușmanul ce le venea împotrivă îmbătat de măcel. Unii dintre ei, nemaisuportând tensiunea, dădeau semne că ar fi vrut să se repeadă înainte și își aplecaseră lăncile în poziție orizontală. Era momentul de descărcare al oricărei bătălii, pe care Metronius îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
călcați în picioare. împreună cu ei, în furia devastatoare a acelui asalt fură măturați și nu puțini nefericiți legionari. Valul bagauzilor, cu neputință de stăvilit, atinse și depăși poziția în care mai devreme se aflase linia romană, dar continuă să hărțuie dușmanul, năvălind în câmpie. în acel moment, însă, forța sa de șoc slăbi, în vreme ce barbarii, primind întăriri de la ultimele lor dispozitive, începeau să strângă rândurile și să opună o rezistență mai mare, încercând, în cele din urmă, chiar un contraatac. însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]