6,588 matches
-
ambii arhiepiscopi aleși au fost depuși, iar Rudolf a fost excomunicat. În 1167, el a devenit episcop de Liège, o poziție aproape la fel de importantă pe plan secular cu cea de Mainz. Ca episcop, el l-a sprijinit pe fratele lui, ducele Berthold al IV-lea de Zähringen. La 11 mai 1188, el a ajuns în fruntea unei armate pentru a lua partye la asediul Acrei de către cruciați participanți la Cruciada a treia. El a murit pe drumul de întoarcere din cruciadă
Rudolf de Zähringen () [Corola-website/Science/328531_a_329860]
-
Berthold al IV-lea (n. cca. 1125 - d. 8 decembrie 1186) a fost duce de Zähringen din 1152 și rector de Burgundia. El a întemeiat numeroase orașe, inclusiv Fribourg. Berthold al IV-lea a succedat fratelui său, Conrad I ca duce de Zähringen. De asemenea, Berthold a pretins titlul de "duce de Burgundia". Cu toate acestea, împăratul Frederic I Barbarossa s-a căsătorit între timp cu contesa Beatrice I de Burgundia, fiica ultimului conte de Burgundia din casa de Ivrea. Aceasta
Berthold al IV-lea de Zähringen () [Corola-website/Science/328530_a_329859]
-
fiica ultimului conte de Burgundia din casa de Ivrea. Aceasta a intrat în contrast cu pretențiile lui Berthold, căruia i s-a acordat doar titlul de "Rector de Burgundia" și a fost făcut stăpân asupra orașelor Geneva, Lausanne și Sion. Rivalitatea cu ducele Frederic al IV-lea din vecinul ducat de Suabia l-a pus în situația de a lupta alături de Welf al VI-lea în disputa pentru feuda Tübingen (1164-1166). În 1173, el a dovedit conducător asupra Zurichului. Berthold al IV-lea
Berthold al IV-lea de Zähringen () [Corola-website/Science/328530_a_329859]
-
fost divizate după moartea sa. Nepoții săi Dietrich al IV-lea și Frederic I au preluat Luzacia, în vreme ce Landsberg a fost vândut markgrafilor de Brandenburg din Casa de Ascania. Frederic Tuta a fost căsătorit cu Ecaterina (d. 1310), fiică a ducelui Henric al XIII-lea de Bavaria. Ei nu au avut decât o fiică: Elisabeta.
Frederic Tuta () [Corola-website/Science/328561_a_329890]
-
-lea. De aceea, după moartea lui Conradin din 1268, Frederic a devenit moștenitorul legitim al pretențiilor familiei de Hohenstaufen, drept pentru care a pretins Regatul Siciliei, luând pentru o vreme titlurile de rege al Ierusalimului și al Siciliei și de duce de Suabia. Cu toate acestea, pretențiile sale nu au avut succes. Suabia, lăsată ca amanet de către Conradin înaintea ultimei sale expediții, s-a dezintegrat ca unitate teritorială. Frederic a fost nerecunoscut dincolo de mări, iar Carol de Anjou a preluat integral
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
Casa de Wettin, markgraf de Meissen și de Luzacia, de la care a moștenit teritoriul luzacian, inclusiv Eilenburg și Landsberg în 1156, în timp ce fratele său mai mare Otto cel Bogat a preluat Meissen. Dietrich a fost căsătorit cu Dobroniega, fiică a ducelui Boleslav al III-lea de Polonia. Cu aceasta a avut un fiu, care însă a murit înaintea lui, și o fiică, devenită călugăriță. Fiul său ilegitim Dietrich, avut cu o amantă pe nume Cunigunda, contesă văduvă de Plötzkau, a fost
Dietrich I de Luzacia () [Corola-website/Science/328557_a_329886]
-
acestei regiuni nu a fost stabilită înainte de 1261, odată cu markgraful Henric al III-lea de Wettin. În 1165, Dietrich a întemeiat abația de Dobrilugk. El a fost un ferm susținător al împăratului Frederic I Barbarossa în cadrul campaniei din 1157 împotriva ducelui Boleslav al IV-lea Kedzierzawy de Polonia, ca și în timpul conflictului cu dinastia Welfilor, condusă de Henric Leul. Dietrich a murit la Petersberg, unde a fost și înmormântat. Marca sa a fost preluată de fratele său, Dedi de Groitzsch (ca
Dietrich I de Luzacia () [Corola-website/Science/328557_a_329886]
-
Carol de Lorena (n. 953, Laon-d. 993, Orléans) a fost descendent la a șasea generație din Carol cel Mare, devenit duce al Lotharingiei Inferioare din 977 până la 991. Carol era fiul regelui Ludovic al IV-lea al Franței cu Gerberga de Saxonia și fratele mai tânăr al viitorului rege Lothar. Carol a fost exclus de la succesiunea pentru tronul Franței, iar împăratul
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
Henric al III-lea (n. cca. 1140 - d. 21 iunie 1221) a fost duce de Limburg și conte de Arlon de la 1167 până la moarte. Henric era fiul și succesorul ducelui Henric al II-lea de Limburg cu Matilda de Saffenberg. În 1172, el a luptat împotriva contelui de Luxemburg, Henric al IV-lea cel Orb și a aliatului acestuia, contele Balduin al V-lea de Hainaut. Împrejurimile Arlonului au fost
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
II-lea de Limburg cu Matilda de Saffenberg. În 1172, el a luptat împotriva contelui de Luxemburg, Henric al IV-lea cel Orb și a aliatului acestuia, contele Balduin al V-lea de Hainaut. Împrejurimile Arlonului au fost devastate, iar ducele, depășit de situație, a fost nevoit să acorde recompense contelui de Luxemburg pentru erorile sale. În 1183, Henric a sprijnit alegerea că arhiepiscop de Trier a lui Fulmar, care se numără printre oponenții împăratului Frederic I Barbarossa. Henric a trebuit
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
acorde recompense contelui de Luxemburg pentru erorile sale. În 1183, Henric a sprijnit alegerea că arhiepiscop de Trier a lui Fulmar, care se numără printre oponenții împăratului Frederic I Barbarossa. Henric a trebuit să facă față nepotului său de frate, ducele Henric I de Brabant, conflictul izbucnind de pe urma poziției de apărător al abației de Sint-Truiden. Ducele din Brabant emitea pretenții asupra acesteia, ca parte a zestrei mamei sale. O înțelegere a pus capăt conflictului în 1191, iar ducele de Limburg a
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
arhiepiscop de Trier a lui Fulmar, care se numără printre oponenții împăratului Frederic I Barbarossa. Henric a trebuit să facă față nepotului său de frate, ducele Henric I de Brabant, conflictul izbucnind de pe urma poziției de apărător al abației de Sint-Truiden. Ducele din Brabant emitea pretenții asupra acesteia, ca parte a zestrei mamei sale. O înțelegere a pus capăt conflictului în 1191, iar ducele de Limburg a devenit vasal al ducelui de Brabant. În continuare, cei doi duci au colaborat în chestiunile
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
său de frate, ducele Henric I de Brabant, conflictul izbucnind de pe urma poziției de apărător al abației de Sint-Truiden. Ducele din Brabant emitea pretenții asupra acesteia, ca parte a zestrei mamei sale. O înțelegere a pus capăt conflictului în 1191, iar ducele de Limburg a devenit vasal al ducelui de Brabant. În continuare, cei doi duci au colaborat în chestiunile ce țineau de regiunile din Belgia. Ulterior, Henric l-a sprijinit pe pretendentul imperial Otto de Braunschweig împotriva lui Filip de Hohenstaufen
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
Brabant, conflictul izbucnind de pe urma poziției de apărător al abației de Sint-Truiden. Ducele din Brabant emitea pretenții asupra acesteia, ca parte a zestrei mamei sale. O înțelegere a pus capăt conflictului în 1191, iar ducele de Limburg a devenit vasal al ducelui de Brabant. În continuare, cei doi duci au colaborat în chestiunile ce țineau de regiunile din Belgia. Ulterior, Henric l-a sprijinit pe pretendentul imperial Otto de Braunschweig împotriva lui Filip de Hohenstaufen, pentru poziția de rege al Germaniei. El
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
soțul surorii sale Alice de Namur, ca moștenitor. Atunci când a murit și Balduin în 1171, Henric l-a numit pe Balduin al V-lea de Hainaut. Împreună cu acesta din urmă, Henric a purtat două războaie, în 1170 și 1172, cu ducele Henric al III-lea de Limburg. În 1171, Henric s-a căsătorit pentru a doua oară, de această dată cu Agnes, fiică a ducelui Henric I de Geldern cu Agnes de Arnstein. Tot lipsit de urmași, el a repudiat-o
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
de Hainaut. Împreună cu acesta din urmă, Henric a purtat două războaie, în 1170 și 1172, cu ducele Henric al III-lea de Limburg. În 1171, Henric s-a căsătorit pentru a doua oară, de această dată cu Agnes, fiică a ducelui Henric I de Geldern cu Agnes de Arnstein. Tot lipsit de urmași, el a repudiat-o pe Agnet în 1184, însă s-a îmbolnăvit grav, după care a plecat după ea. În septembrie 1186, li s-a născut o fiică
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
să posede Durbuy și La Roche, iar Luxemburg să fie înapoiat Imperiului. Fiefurile au fost repartizate astfel în 1189, iar după ce plănuita căsătorie dintre Ermesinda și contele de Champagne a fost abandonată, Henric a căsătorit-o pe fiica sa cu ducele Theobald I de Bar. El a intrat într-un nou război cu Henric de Limburg, însă a fost înfrânt la 1 august 1194 la Neuville pe Mehaigne. Henric a murit doi ani mai târziu la Echternach.
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
(n. cca. 1004 sau 1018 - d. 21 ianuarie sau 21 iunie 1093) a fost fiică a ducelui Frederic al II-lea de Lorena (d. 1026/1027) cu Matilda de Suabia. După ce tatăl ei a murit, Sofia și sora ei Beatrice au trăit alături de sora mamei lor, împărăteasa Empress Gisela Sofia a fost contesă de Bar între 1033
Sofia de Bar () [Corola-website/Science/328599_a_329928]
-
Bar între 1033 și 1092, ca succesoare a fratelui ei Frederic al III-lea de Lorena Superioară, decedat în 1033 fără copii. Sora sa Beatrice (d. 1076) s-a căsătorit cu , markgraf de Toscana, după care s-a recăsătorit cu ducele Godefroy al III-lea de Lotharingia Inferioară. În ceea ce o privește, Sofia s-a căsătorit cu contele Ludovic Montbéliard (1019-1071 și 1073). Fiul lor a fost Theodoric I de Montbéliard (1045-1105), care a succedat în Bar. Copiii lor au fost
Sofia de Bar () [Corola-website/Science/328599_a_329928]
-
al lui Reginar de Bastogne și nepot al episcopului Adalberon de Reims. El a studiat la Reims și s-a aflat în capitlul catedralei din Metz. Cronicarul Richerus de Reims amintește de o acuzație din 977 la adresa sa, lansată de ducele Carol de Lotharingia, fratele regelui Lothar al Franței, episcopul fiind acuzat de adulter cu regina Ema de Italia, soția lui Lothar. Fiul Emei, Ludovic al V-lea al Franței l-a îndepărtat din Laon în 981. Atunci când Laon a fost
Adalberon de Laon () [Corola-website/Science/328580_a_329909]
-
I (n. cca. 1059 - d. cca. 1119) a fost conte de Limburg și de Arlon de la 1082 până la moarte, precum și duce de Lotharingia între 1101 și 1106. Henric a fost fiul contelui Waleran I de Limburg cu Jutta, fiică a ducelui Frederic I de Lotharingia. El s-a opus arhiepiscopului Egilbert de Trier și a recuperat unele proprietăți pe care fosta contesă Adela le oferise Bisericii. Egilbert l-a somat să restituie acele proprietăți, însă Henric a refuzat, drept pentru care
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
Louvain. El nu s-a dovedit loial nici față de împărat. El s-a raliat fiului împăratului, Henric atunci când acesta s-a revoltat împotriva împăratului, însă ulterior a revenit alături de Henric al IV-lea. Această manevră s-a dovedit nefericită pentru ducele de Lotharingia, dat fiind că Henric al IV-lea a murit în 1106, iar partizanii noului împărat Henric al V-lea au început să îi atace pe cei ai tatălui. Câmpurile din Belgia au fost devastate, Limburg a fost cucerit
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
închis în Hildesheim. Ducatul de Lotharingia a revenit lui Godefroi de Louvain. Henric a evadat ulterior și a încercat să recupereze Limburg și Lotharingia Inferioară. El a eșuat în tentativa sa și a încheiat cu noul împărat și cu noul duce. Cu toate acestea, el a continuat să utilizeze titlul de "duce de Limburg", fiind primul care l-a folosit. De asemenea, el s-a alăturat de câte ori a avut ocazia revoltelor împotriva lui Henric al V-lea, luptând de partea ducelui
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
duce. Cu toate acestea, el a continuat să utilizeze titlul de "duce de Limburg", fiind primul care l-a folosit. De asemenea, el s-a alăturat de câte ori a avut ocazia revoltelor împotriva lui Henric al V-lea, luptând de partea ducelui Lothar I de Saxonia în cadrul victoriilor de la Andernach din 1114 și Welphesholt din 11 februarie 1115. El a fost succedat de fiul său, Waleran. Henric a fost căsătorit cu Adelaida de Pottenstein (n. 1061 - d. 1106), fiică a lui Botho
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
Welphesholt din 11 februarie 1115. El a fost succedat de fiul său, Waleran. Henric a fost căsătorit cu Adelaida de Pottenstein (n. 1061 - d. 1106), fiică a lui Botho de Pottenstein cu Iudith de Schweinfurt, la rândul ei fiică a ducelui Otto al III-lea de Suabia. Împreună, Henric și Adelaida l-au avut pe deja menționatul Waleran și trei fiice. Dintre acestea, una, Adelaida, a fost căsătorită cu ducele Conrad I de Merania. Este posibil ca Henric să fi fost
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]