6,471 matches
-
mari decât 60 este un . Astea nuclee mai grele nu pot suferi o reacție de fuziune producătoare de energie care să poată susține echilibrul hidrostatic al unei stele. Electronii dintr-un atom sunt atrași de protonii din nucleu de forța electromagnetică. Această forță leagă electronii într-o groapă de ptențial electrostatic ce înconjoară nucleul mai mic, ceea ce înseamnă că o sursă externă de energie este necesară pentru ca electronul să scape. Cu cât este mai aproape un electron de nucleu, cu atât
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
ar fi mărit la dimensiunea Pământului, atunci atomii din măr ar fi aproximativ de dimensiunea mărului original. Fiecare element are unul sau mai mulți izotopi cu nuclee instabile care sunt supuse dezintegrării radioactive, făcând nucleul să emită particule sau radiații electromagnetice. Radioactivitatea poate apărea atunci când raza unui nucleu este mare în comparație cu raza de acțiune a forței tari, care acționează numai pe distanțe de ordinul a 1 fm. Cele mai frecvente forme de dezintegrare radioactivă sunt: Alte tipuri mai rare de dezintegrare
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
electronii, numai un singur electron și-ar schimba starea ca răspuns la foton; a se vedea proprietățile electornului. Energia emisă de un foton este proporțională cu frecvența sa, astfel încât aceste nivelurile de energie specifice apar ca benzi distincte în cadrul spectrului electromagnetic. Fiecare element are un spectru caracteristic care depinde de sarcina nucleară, subînvelișurile ocupate de electroni, interacțiunile electromagnetice dintre electroni și de alți factori. Atunci când un spectru continuu de energie este trecut printr-un gaz sau printr-o plasmă, unii dintre
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
electornului. Energia emisă de un foton este proporțională cu frecvența sa, astfel încât aceste nivelurile de energie specifice apar ca benzi distincte în cadrul spectrului electromagnetic. Fiecare element are un spectru caracteristic care depinde de sarcina nucleară, subînvelișurile ocupate de electroni, interacțiunile electromagnetice dintre electroni și de alți factori. Atunci când un spectru continuu de energie este trecut printr-un gaz sau printr-o plasmă, unii dintre fotoni sunt absorbiți de atomi, făcându-i pe electroni să-și schimbe nivelul de energie. Acești electroni
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
cruciadă au aderat repede și orășenii care întrezăreau posibilitatea unor noi piețe de desfacere și aprovizionare efectul piroelectric direct constă în apariția polarizării electrice strict sub influența temperaturii fără intervenția deformărilor mecanice radiația termică caracterizată prin transferul termic prin radiație electromagnetică din gama infraroșu un loc de frunte ocupă industria alimentară mai ales cea vinicolă starea lui morală se ameliorează cu greu compozițiile sale încep să fie apreciate la curtile domnesti libertarienii nu acceptă obligații legislative cum ar fi practicile religioase
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
de telegraf în anii 1860. Primele lui invenții au fost legate de telegraf. În adolescența sa, Edison a lucrat și în alte domenii, vânzând mâncare și bomboane călătorilor prin trenuri. Primul său brevet de invenție a fost obținut pentru "mașina electromagnetică de înregistrat voturi" în 28 octombrie 1868. Thomas Edison s-a născut la 11 februarie 1847 în Milano, Ohio, al șaptelea copil și ultimul al lui Samuel și Nancy Edison. La împlinirea vârstei de șapte ani, familia sa s-a
Thomas Alva Edison () [Corola-website/Science/297981_a_299310]
-
astronomia computerizată, unde astronomii se folosesc de datele pe care le au și fac simulări ale evenimentelor. Spre exemplu aceștia au simulat formarea galaxiilor sau explozia unei stele formând o supernovă. Astronomii se folosesc de diferite tipuri de unde ale radiației electromagnetice, depinzând de obiectul studiat. Atmosfera terestră complică studiul absorbției undelor electromagnetice de aceea se folosesc mai multe tipuri de instrumente și tehnici. Aceste tehnici sunt folosite în diferite discipline ale astronomiei observaționale. Astronomia este foarte vastă și de aceea astronomii
Astronomie () [Corola-website/Science/296524_a_297853]
-
au și fac simulări ale evenimentelor. Spre exemplu aceștia au simulat formarea galaxiilor sau explozia unei stele formând o supernovă. Astronomii se folosesc de diferite tipuri de unde ale radiației electromagnetice, depinzând de obiectul studiat. Atmosfera terestră complică studiul absorbției undelor electromagnetice de aceea se folosesc mai multe tipuri de instrumente și tehnici. Aceste tehnici sunt folosite în diferite discipline ale astronomiei observaționale. Astronomia este foarte vastă și de aceea astronomii se specializează în anumite ramuri ale astronomiei. De exemplu disciplina care
Astronomie () [Corola-website/Science/296524_a_297853]
-
mai mic decât fotonii implicați în transferul electronic. Deoarece nivelurile energetice ale fononilor sunt mult mai apropiate decât cele ale fotonilor, căldura este transmisă mai usor între substanțe, comparativ cu lumina sau alte forme de energie electronică. De exemplu, radiația electromagnetică din spectrul ultravioletelor nu este transmisă la fel de eficient precum energia termică sau electrică. Existența unor niveluri energetice caracteristice pentru diferite substanțe chimice este folositoare în scopul identificării lor prin analiza liniilor spectrale. Diverse tipuri de spectre sunt utilizate în cadrul spectroscopiei
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
() a fost un om de știință scoțian, activ în domeniul fizicii matematice. Cea mai notabilă realizare a sa a fost formularea teoriei clasice a radiațiilor electromagnetice, care reunește, pentru prima dată, electricitatea, magnetismul și lumina ca manifestări ale aceluiași fenomen. Ecuațiile lui Maxwell pentru electromagnetism au fost numite „a doua mare unire în fizică” după cea realizată de Isaac Newton. Cu publicarea lucrării sale "" în 1865
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
perioadă este deosebit de remarcabilă pentru progresele făcute de Maxwell în domeniul electricității și magnetismului. El a examinat natura câmpurilor electrice și magnetice lucrarea sa în două părți "", publicată în 1861. În ea, el a oferit un model conceptual pentru inducția electromagnetică, constând din mici celule de flux magnetic în rotație. Mai târziu s-au adăugat alte două părți și au fost publicate în aceeași revistă la începutul anului 1862. În prima parte suplimentară a discutat despre natura electrostaticii și a . În
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
format din 20 de ecuații în 20 de variabile. Această lucrare a fost publicată mai târziu sub titlul " în martie 1861. Pe la 1862, în timp ce ținea cursuri la King's College, Maxwell a calculat că viteza de propagare a unui câmp electromagnetic este aproximativ egală cu viteza luminii. El a considerat că acest lucru este mai mult decât o coincidență, comentând: „nu prea putem evita concluzia că lumina constă din ondulații transversale în același mediu care este și cauza fenomenelor electrice și
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
folosind date disponibile la acea vreme, Maxwell a obținut o viteză de ). Într-o lucrare din 1864 intitulată ", Maxwell scria: „acordul rezultatelor pare să arate că lumina și magnetismul sunt afecțiuni de aceeași substanță, și că lumina este o perturbație electromagnetică propagată prin câmp potrivit legilor electromagnetice”. Celebrele sale douăzeci de ecuații, în forma lor modernă reduse la patru ecuații cu derivate parțiale, au apărut pentru prima dată în forma pe deplin dezvoltată în manualul său "" din 1873. Mare parte din
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
Maxwell a obținut o viteză de ). Într-o lucrare din 1864 intitulată ", Maxwell scria: „acordul rezultatelor pare să arate că lumina și magnetismul sunt afecțiuni de aceeași substanță, și că lumina este o perturbație electromagnetică propagată prin câmp potrivit legilor electromagnetice”. Celebrele sale douăzeci de ecuații, în forma lor modernă reduse la patru ecuații cu derivate parțiale, au apărut pentru prima dată în forma pe deplin dezvoltată în manualul său "" din 1873. Mare parte din această muncă a fost depusă de către
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
din 1873. Mare parte din această muncă a fost depusă de către Maxwell la Glenlair în perioada când ținea postul din Londra și prelua și postul de la Cavendish. Maxwell a exprimat electromagnetismul în algebră de cuaternioni și a făcut din potențialul electromagnetic elementul central al teoriei sale. În 1881 Oliver Heaviside a înlocuit câmpul potențial electromagnetic al lui Maxwell cu „câmpuri de forță” ca element central al teoriei electromagnetice. Heaviside a redus complexitatea teoriei lui Maxwell la patru ecuații diferențiale, cunoscute colectiv
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
în perioada când ținea postul din Londra și prelua și postul de la Cavendish. Maxwell a exprimat electromagnetismul în algebră de cuaternioni și a făcut din potențialul electromagnetic elementul central al teoriei sale. În 1881 Oliver Heaviside a înlocuit câmpul potențial electromagnetic al lui Maxwell cu „câmpuri de forță” ca element central al teoriei electromagnetice. Heaviside a redus complexitatea teoriei lui Maxwell la patru ecuații diferențiale, cunoscute colectiv ca lui Legile lui Maxwell sau ecuațiile lui Maxwell. Potrivit lui Heaviside, noțiunea de câmp
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
Maxwell a exprimat electromagnetismul în algebră de cuaternioni și a făcut din potențialul electromagnetic elementul central al teoriei sale. În 1881 Oliver Heaviside a înlocuit câmpul potențial electromagnetic al lui Maxwell cu „câmpuri de forță” ca element central al teoriei electromagnetice. Heaviside a redus complexitatea teoriei lui Maxwell la patru ecuații diferențiale, cunoscute colectiv ca lui Legile lui Maxwell sau ecuațiile lui Maxwell. Potrivit lui Heaviside, noțiunea de câmp potențial electromagnetic era arbitrară și trebuia „omorâtă”. Utilizarea potențialilor scalar și vectorial este
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
lui Maxwell cu „câmpuri de forță” ca element central al teoriei electromagnetice. Heaviside a redus complexitatea teoriei lui Maxwell la patru ecuații diferențiale, cunoscute colectiv ca lui Legile lui Maxwell sau ecuațiile lui Maxwell. Potrivit lui Heaviside, noțiunea de câmp potențial electromagnetic era arbitrară și trebuia „omorâtă”. Utilizarea potențialilor scalar și vectorial este acum standard în soluția ecuațiilor lui Maxwell. Câțiva ani mai târziu, a existat o dezbatere între Heaviside și despre meritele relative ale analizei vectorială și cuaternionilor. Rezultatul a fost
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
vectorială a devenit mai frecventă. S-a dovedit că Maxwell avea dreptate, și legătura lui cantitativă între lumină și electromagnetismul este considerat una dintre marile realizări ale secolului al XIX-lea, în fizica matematică. Maxwell a introdus conceptul de "câmp electromagnetic" în comparație cu liniile de forță pe care le-a descris Faraday. Prin înțelegerea propagării electromagnetismului ca câmp emis de particule active, Maxwell și-a putut promova munca în domeniul luminii. La acel moment, Maxwell credea că propagarea luminii făcea necesar un
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
a unui arbore sau o frunză a unei ferigi este o copie în miniatură a întregului: nu identice, dar similare. În 1999, s-a demonstrat despre anumite forme de fractali auto-similari că au o proprietate de "frequency invariance" — aceleași proprietăți electromagnetice indiferent de frecvență — din Ecuațiile lui Maxwell. Tipare de fractali au fost descoperite în picturile artistului american Jackson Pollock. Deși picturile lui Pollock's par a fi doar stropi haotici, analiza computerizată a descoperit tipare de fractali în opera sa
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
Un quasar este un nucleu galactic activ (galaxie activă) îndepărtat, care emite enorme cantități de energie. ii au fost identificați inițial ca surse cvasi-punctiforme de radiație electromagnetică (incluzând unde radio și lumină vizibilă), asemănătoare prin aceasta stelelor, mai curând decât galaxiilor, care sunt surse extinse. Asfel se explică numele de "quasar", o contracție a denumirii în limba engleză "quasi-stellar radio source" (sursă radio cvasistelară). Natura acestor obiecte
Quasar () [Corola-website/Science/307035_a_308364]
-
sunt printre cele mai luminoase, puternice și energetice obiecte din univers. Quasarii emit până la o mie de ori mai multă energie decât Calea Lactee, galaxie care conține între 200 și 400 de miliarde de stele. Această radiație este emisă în spectrul electromagnetic, aproape uniform, de la raze X la raze infraroșu îndepărtat. Radiația atinge vârful în benzile de ultraviolete optice. Unii quasari sunt, de asemenea, surse puternice de emisie a undelor radio și radiației gamma. Quasarii sunt prin excelență obiecte cosmice foarte îndepărtate
Quasar () [Corola-website/Science/307035_a_308364]
-
român de origine evreiască, membru titular al Academiei Române din anul 1963, ales și membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România. Între anii 1921-1926 a studiat la Școala Politehnică din București, unde s-a specializat în inginerie electromagnetică, obținând titlul de inginer electrotehnician. După absolvire, în 1927, s-a angajat la "Societatea de Gaz și Electricitate" din București, unde a lucrat timp de douăzeci de ani. După 10 ani de activitate a fost numit subdirector tehnic al întreprinderii
Martin Bercovici () [Corola-website/Science/307107_a_308436]
-
(n. 10 octombrie 1929, Cluj) este un fizician român stabilit în străinătate, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române (din 1974). A adus contribuții fundamentale la studiul teoretic al interacției sistemelor atomice cu radiația electromagnetică. Este considerat un continuator al școlii românești de fizică cuantică fondată de Șerban Țițeica. s-a născut la 10 octombrie 1929, la Cluj, ca fiu al doctorului Ion Gavrilă și al soției sale Florica (n. Vișoiu), ambii profesori (de medicină
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
la pian, Pierre Michelot la contrabas, Fats Sadi Lallemant la vibrafon și Pierre Lemarchand la percție. Cu acest grup cânta adesea prin cluburile pariziene, utilizând uneori și o ghitară electrică, alteori o ghitară Selmer acustică căreia îi adaptase o doză electromagnetică. Ultimele înregistrări demonstrează perfecțiunea la care ajunsese stilul inovator al lui Reinhardt, realizând fuziunea dintre be-bop și stilul său inconfundabil. În 16 mai 1953, pe cînd se întorcea acasă de la un concert, se prăbușește pe peronul gării Avon, datorită unei
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]