5,930 matches
-
este integrabilă, drept consecință a principiului (PC), prin intermediul lemei sale: integrabilitatea este acum o afirmație "netrivială": nu orice formă diferențială cu trei variabile independente este integrabilă. Argumentația lui Carathéodory este mai departe următoarea: dacă drept variabile geometrice independente alegem entropiile empirice S, S ale celor două sisteme și ca parametru negeometric temperatura θ și notăm cu "N" un factor integrand al cantității de căldură a sistemului total, putem scrie:<br>formula 12 pentru o functie "S(S,S,Θ)". Deoarece diferențiala dθ
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
dependența posibila de temperatură a fiecărui factor trebuie să dispară când construim rapoartele (să se „simplifice“). Subliniem cât este de ""miraculos"" acest lucru - la prima vedere -: oricare din factorii integranți aleși, pentru orice sistem, atunci când este exprimat ca funcție de temperatura empirică θ și de entropia empirică S (aleasă drept energia internă U la un volum fix V în §2, vezi Fig.2) în loc de U și V, se factorizează într-o functie de θ "universală" și una de S. Această funcție de temperatura
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
fiecărui factor trebuie să dispară când construim rapoartele (să se „simplifice“). Subliniem cât este de ""miraculos"" acest lucru - la prima vedere -: oricare din factorii integranți aleși, pentru orice sistem, atunci când este exprimat ca funcție de temperatura empirică θ și de entropia empirică S (aleasă drept energia internă U la un volum fix V în §2, vezi Fig.2) în loc de U și V, se factorizează într-o functie de θ "universală" și una de S. Această funcție de temperatura empirică, aceeași pentru toate sistemele
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
θ și de entropia empirică S (aleasă drept energia internă U la un volum fix V în §2, vezi Fig.2) în loc de U și V, se factorizează într-o functie de θ "universală" și una de S. Această funcție de temperatura empirică, aceeași pentru toate sistemele susceptibile de a avea un contact termic, este definită până la un factor constant și este temperatura absolută. Să clarificăm grafic ce înseamnă aceasta, alegând pe U drep entropie empirică: dacă pentru un fluid oarecare (fără nici o
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
și una de S. Această funcție de temperatura empirică, aceeași pentru toate sistemele susceptibile de a avea un contact termic, este definită până la un factor constant și este temperatura absolută. Să clarificăm grafic ce înseamnă aceasta, alegând pe U drep entropie empirică: dacă pentru un fluid oarecare (fără nici o ipoteză de "idealitate") determinăm (""experimental"") funcțiile "U=U(V,U,V)" care corespund adiabatelor, putem găsi numeric (când fascicolul de adiabate este suficient de dens,vezi Fig.2) aproximații ale funcției "∂U/∂U
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
integrabilitatea formei dQ în același cadru al celor două corpuri K și K în contact termic din paragrafele precedente, folosind principiul al doilea in forma Kelvin-Planck. De data aceasta luăm drept parametri volumele V si V și temperatura de echilibru (empirică) θ. Cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul este:<br>formula 22 unde "entropiile empirice" S, S sunt funcții de V,θ și V,θ. Înlocuind diferențialele dS, dS cu diferențialele dV, dV ,dθ, obținem o formă de trei variabile. Dacă sistemul
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
în contact termic din paragrafele precedente, folosind principiul al doilea in forma Kelvin-Planck. De data aceasta luăm drept parametri volumele V si V și temperatura de echilibru (empirică) θ. Cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul este:<br>formula 22 unde "entropiile empirice" S, S sunt funcții de V,θ și V,θ. Înlocuind diferențialele dS, dS cu diferențialele dV, dV ,dθ, obținem o formă de trei variabile. Dacă sistemul evoluează adiabatic, "dQ=0"; în general, nu există o funcție θ(V,V
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
celor n-1 corpuri rămase este S +S pot fi legate printr-un proces adiabatic reversibil). Această ordine duce la o „foliație“ a mulțimii stărilor unui sistem, fiecare „foaie“ conținând stările accesibile adiabatic reversibil pornind de la una din ele. "Entropia empirică" este orice funcție σ(Z) de parametrii care descriu stările și care are proprietatea că<br>formula 25 ea „numerotează“ foile. Există arbitrarietate în alegerea acestei funcții, iar aceasta este redusă ulterior prin axiome privind comportarea sistemelor compuse. În felul acesta
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
diverse ramuri ale acesteia, cu grad înalt de abstractizare, mult diferențiate de formele din trecut. Debutul geometriei poate fi remarcat la acele civilizații din Valea Indusului și la babilonieni acum cinci milenii. Pe atunci totul se limita la câteva cunoștințe empirice privind lungimi, unghiuri, arii, volume necesare în construcții, astronomie, navigație și alte meșteșuguri. Egiptenii și babilonienii cunoșteau teorema lui Pitagora cu 1.500 de ani înaintea marelui geometru grec. Egiptenii știau să calculeze volumul trunchiului de piramidă, iar babilonienii posedau
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
al unui sistem fizic sau biologic. O parte esențială a acestui proces constă în verificarea unui model-candidat în comparație cu datele (care ajustează datele experimentale), pentru a determina dacă există o inadecvanță serioasă. Modelele pot fi discutate, în special, dacă sunt fie empirice (bazate pe date empirice), fie mecaniciste, sau un amestec al acestora. Modelele mecaniciste se bazează pe fizica și chimia care guvernează procesul, pe "mecanismul desfășurării procesului". Sunt utilizate pentru a proiecta procese, de exemplu în industrii de proces. "Modelarea mecanicistă
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
sau biologic. O parte esențială a acestui proces constă în verificarea unui model-candidat în comparație cu datele (care ajustează datele experimentale), pentru a determina dacă există o inadecvanță serioasă. Modelele pot fi discutate, în special, dacă sunt fie empirice (bazate pe date empirice), fie mecaniciste, sau un amestec al acestora. Modelele mecaniciste se bazează pe fizica și chimia care guvernează procesul, pe "mecanismul desfășurării procesului". Sunt utilizate pentru a proiecta procese, de exemplu în industrii de proces. "Modelarea mecanicistă" utilizează legile fundamentale ale
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
acest subiect: "The Logic of Chance" („Logica aleatoare”, 1866), o introducere în teoria probabilității de frecvență, "Symbolic Logic" („Logica simbolică”, 1881), în care a prezentat, printre altele, diagramele care îi poartă numele, și "The Principles of Empirical Logic" („Principiile logicii empirice”, 1889). În 1883 Venn a fost ales membru al Societății regale din Londra. În 1897, el a scris o carte de istorie a colegiului în care a învățat și predat, numită „Istoria biografică a Colegiului Gonville and Caius, 1349-1897”. El
John Venn () [Corola-website/Science/320881_a_322210]
-
Tales susținea că apă este substanță primară, iar Empedocle identifica arche-ul cu patru elemente: apă, focul, aerul și pământul, iar Anaximandru consideră că ar fi infinitul, presupunând existența unui intelect nous ce înconjura lumea. Parmenide a făcut diferența între lumea empirică, inaccesibilă rațiunii, și lumea intelectului i ncare se regăsește adevărul existenței. Spre deosebire de ei, Heraclit vedea lumea că pe o realitate în permanentă schimbare. Empedocle susținea că patru elemente erau puse în mișcare de forțele iubirii și urii, aflate în opoziție
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
medie poartă la sutien femeile din țările lumii, pe regiuni, relatează Huffington Post. Nu este clar pe ce se bazează această hartă, însă jurnaliștii americani speră că au fost folosite datele comerciale ale producătorilor de sutiene și nu vreo metodă empirică. Campioanele mondiale la mărimea bustului, care ar purta sutiene mai mari de mărimea cupei D, s-ar afla în Rusia și în țările nordice-Finlanda, Norvegia și Suedia.
Sân () [Corola-website/Science/317353_a_318682]
-
profesorul Frank M. Bass ca o secțiune a altui articol. Secțiunea inititulată ""An Imitation Model"" (Un model de imitare) a inclus o deducție matematică completă a modelului pe baza ipotezelor asupra dimensiunii pieței și a comportamentului inovatorilor și imitatorilor. Dovezi empirice în sprijinul modelului au fost aduse în articolul autorului din 1969. Modelul Bass a fost apoi retipărit în revista "Management Science" din decembrie 2004. Modelul Bass presupune că adoptatorii potențiali ai unei inovații sunt influențați de două mijloace de comunicare
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
închiderea" setului de ecuații (numărul de ecuații trebuie să corespundă cu numărul de necunoscute). Pentru modelarea termenilor suplimentari se folosesc ipoteze simplificatoare.. "Simularea numerică directă" ( - DNS) calculează toate fluctuațiile, în întreaga gamă a scărilor turbulenței, fără a face nicio ipoteză empirică. Aceasta elimină influența modelelor, dar este extrem de consumatoare de resurse de calcul. Cu cât trebuie modelată o gamă mai largă de scări ale lungimilor și timpului, cu atât efortul de calcul crește. Costul calculului este proporțional cu puterea a treia
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
altă concepție antirealistică este ficționalismul, ai căror reprezentanți refuză capacitatea de cunoaștere a realității, dar - din motive pragmatice - socotesc că este util să construiască un raționament pornind de la o realitate fictivă. Immanuel Kant face deosebirea între realism transcendental și realism empiric. El ține să precizeze că prin idealism nu trebuie înțeleasă o negare a existenței lumii exterioare, ci convingerea că realitatea nu poate fi cunoscută prin percepție nemijlocită și, în consecință, "orice experiență posibilă nu este capabilă să dea o imagine
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
Prin contrast, realismul transcendental (sau metafizic) consideră timpul și spațiul drept ceva dat, "își reprezintă deci lumea exterioară (în măsura în care i se recunoaște realitatea) ca lucruri în sine, care există independent de noi și de simțurile noastre". Referindu-se la realismul empiric, Kant consideră că "orice sursă exterioară a unei percepții dovedește nemijlocit existența unui lucru real, sau este mai degrabă însăși realitatea". În problema teoriei cunoașterii, poziția lui Kant este aceea a unui idealism transcendental cuplat cu realismul empiric. Aceasta înseamnă
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
la realismul empiric, Kant consideră că "orice sursă exterioară a unei percepții dovedește nemijlocit existența unui lucru real, sau este mai degrabă însăși realitatea". În problema teoriei cunoașterii, poziția lui Kant este aceea a unui idealism transcendental cuplat cu realismul empiric. Aceasta înseamnă că, pentru Kant, nu există cunoaștere fără percepție empirică, dar că structura cunoașterii se formează - datorită capacității specifice gândirii - prin intervenția noțiunilor generale apriorice (spațiu, timp, categorii). Reprezentanții realismului zis "naiv" consideră că lumea este așa cum este ea
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
percepții dovedește nemijlocit existența unui lucru real, sau este mai degrabă însăși realitatea". În problema teoriei cunoașterii, poziția lui Kant este aceea a unui idealism transcendental cuplat cu realismul empiric. Aceasta înseamnă că, pentru Kant, nu există cunoaștere fără percepție empirică, dar că structura cunoașterii se formează - datorită capacității specifice gândirii - prin intervenția noțiunilor generale apriorice (spațiu, timp, categorii). Reprezentanții realismului zis "naiv" consideră că lumea este așa cum este ea percepută de om. Se admite că în procesul de cunoaștere a
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
funcționale care au loc în creier. În anii '70 ai secolului trecut, Hilary Putman a dezvoltat o teorie contrară, nematerialistă, pe care a denumit-o "realism intern". Putman respinge teza kantiană a realismului metafizic (transcendental), admițând în schimb concepția realismului empiric. Realitatea este limitată la o corespondență între limbaj și lucrurile reale. Nimic nu se poate spune despre lume fără a folosi limbajul. Dacă într-adevăr ar exista o realitate în afara limbajului, nu s-ar putea decide, care teorie este valabilă
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
false (principiul "bivalenței") în raport cu realitatea existentă. Michael Dummett atrage atenția asupra faptului că, din punctul de vedere al realismului semantic, este de presupus o corespondență teoretică cu noțiunea de adevăr, care poate fi afirmat doar după o confirmare prin verificarea empirică. Afirmațiile descriptive sunt deaceea hotărîtoare. Interpretarea semantică a realității poate fi găsită deja în "Tractatus Logico-Philosophicus" (1921) al lui Ludwig Wittgenstein, după care există o relație reciprocă între cuvinte și lucruri, astfel încât propozițiile care reunesc cuvintele constituie imagini ale realității
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
pornește de la teza de bază, conform căreia teoriile științifice construiesc o imagine a lumii care corespunde structurii ei reale, chiar dacă această structură și legile ei nu sunt nemijlocit accesibile percepției umane. Această poziție este necesară în activitatea din domeniul științelor empirice, pentru că altfel nu ar fi posibilă fundamentarea descrierii și prevederii relaților reciproce pentru explicarea fenomenelor naturale. Teoriile fac posibile rezultate previzibile ale observației. În decursul observațiilor se poate constata, care din teoriile oferite se confirmă și posedă o putere mai
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
o problemă aparentă. Ținând seama de premizele metafizice în legătură atât cu tezele realismului, cât și cu cele ale idealismului, răspunsul la această dispută este lipsit de sens și irelevant pentru progresul științelor, întru cât nu rezistă la o verificare empirică. Immanuel Kant considera că imposibilitatea de a demonstra existența lumii "din afara noastră", care poate fi doar crezută, reprezintă un "scandal al filozofiei", la care Martin Heidegger răspunde: ""Scandal al filozofiei" nu este lipsa unei asemenea dovezi, ci încercarea permanentă de
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
mai serioase ale OZN-urilor, inclusiv cercetările unor jurnaliști (p. 129). El a „redenumit” SETI ca fiind „Silly Effort To Investigate” (Efort stupid de investigare) Friedman l-a criticat pe Carl Sagan, un susținător al SETI, pentru ignorarea unor dovezi empirice, cum ar fi Raportul special nr. 14 „600-plus UNKNOWNS” al "Project Blue Book". Friedman a susținut că aceste date empirice contrazic direct afirmația lui Sagan din cartea "Other Worlds", potrivit căreia „cazurile de încredere sunt neinteresante și cazurile interesante sunt
Search for Extra-Terrestrial Intelligence () [Corola-website/Science/326430_a_327759]