6,471 matches
-
era însoțită de o organizare bisericească corespunzătoare. La est de Carpați, situația bisericească era complexă. Nu știm dacă existau scaune episcopale în Moldova, înainte de mijlocul secolului al XIV-lea, dar știm sigur că în teritoriile învecinate ale Haliciului exista o episcopie pentru credincioșii ortodocși de-aici, încă de la începutul secolului al XII-lea, sub jurisdicția mitropoliei de Kiev. Nu ne este cunoscut dacă aceasta își extindea jurisdicția și la est de Carpați. Episcopia respectivă a fost ridicată, prin 1303-1305, la treapta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că în teritoriile învecinate ale Haliciului exista o episcopie pentru credincioșii ortodocși de-aici, încă de la începutul secolului al XII-lea, sub jurisdicția mitropoliei de Kiev. Nu ne este cunoscut dacă aceasta își extindea jurisdicția și la est de Carpați. Episcopia respectivă a fost ridicată, prin 1303-1305, la treapta de mitropolie. După ce, în 1349, Haliciul a fost anexat la Polonia (sub numele de Galiția), sub regele Cazimir III, acesta a cerut patriarhului Filotei să reînființeze mitropolia de Halici, desființată anterior, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în mai 1371. Putem admite ca verosimil faptul că, până la întemeierea mitropoliei Mitropoliei, episcopii de-aici erau hirotoniți de mitropolitul de Halici. Se pune întrebarea: care au fost primii ierarhi moldoveni, după întemeierea statului ? Conform unui pomelnic mai vechi al episcopiei Rădăuților (publicat de Petru Rezuș)), copiat în 1780, sunt înșirați primii vlădici, înainte de Iosif, și anume, Nicolae și Ștefan. Ei au condus biserica sub Bogdan și urmașii săi, fiind subordonați mitropolitului de Halici. Acești primi ierarhi ortodocși cunoscuți din conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
770-779. Armbruster A, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, București, Editura Academiei, 1972, p. 11-37. Idem, Românii în opera lui Ottokar de Styria: o nouă interpretare, în Studii 25, 1972, 3, p. 463-483. Arion C., Cnejii români, București, 1938. Auner C., Episcopia Milcoviei, Revista Catolică, București, I, 1912, p. 533-551. Bako G., Evoluția socială și economică a secuilor în sec. XIII-XIV, în Studii și articole de istorie, 1957, p. 39-56. Idem, Contribuții la problema originii ceangăilor, în SAI IV, 1962, p. 37
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inedit, în BOR, 1964, nr. 3-4, p. 284-335. Focillon H., Anul O mie, București, Editura Meridiane, 1971. Florescu R., Ciobanu R., Problema stăpânirii bizantine în nordul Dobrogei în sec. IX-X, în Pontica 4, 1972, p. 389-400. Ferenț I., Cumanii și episcopiile lor, Blaj, 1931. Georgescu V. Al., Bizanțul și instituțiile românești până la mijlocul secolului XVIII, București, 1975. Giurescu C., Despre rumâni, în Studii de istorie socială, București, 1943, p. 125-220. Idem, Vechimea rumâniei în Țara Românească și legătura lui Mihai Viteazul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
viață străveche românească. Elemente vechi germane, în Daco-romania, III, 1923, p. 622-628. Gluck Eugen, Contribuții cu privire la istoria părților arădene în epoca ducatului lui Ahtum, în Ziridava, Arad, 1976, p. 89-116 și 1979, p. 243-278. Idem, Contribuții la istoria străveche a Episcopiei Aradului, în M.B., 1978, nr. 4-6, p. 215-226. Göllner C., Studii de istorie a naționalităților din România. Naționalitatea germană, București, 1976. Gonța Al., Românii și Hoarda de Aur, 1241-1502, Munchen, 1983. Idem, Afirmarea existenței statului moldovenesc. Voievodatul lui Dragoș, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Inscripțiile grecești și latine din secolele IV-XIII pe teritoriul României, București, 1976. Idem, Organizarea eclesiastică a provinciei Scythia Minor în sec. IV-VI, în S.T., 1980, nr. 7-10, p. 590-605. Idem, Christianitas Daco-Romanae, București, 1994. Popescu N. M., Ioan, ˝preutul˝ Episcopiei aromânilor, 1934, nr. 7-8, p. 457-460. Popescu-Ciocănel Gh., Influența orientală în toponimia românească, în Bul. Soc. Geogr., 31, 1910, p. 21-41. Porcescu Scarlat, Iosif, cel dintâi mitropolit cunoscut al Moldovei, în MMS, 1964, nr. 3-4, p. 126-139. Postică Gh., Românii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
faptele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, în MMS, 1956, nr. 6-7, p. 322-337. Rosetti Al., Istoria limbii române, III, București, 1940. Idem, Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVIII-lea, București, 1969. Rosetti R., Despre unguri și episcopiile catolice din Moldova, în AARMSI, t. XXVII, 1904-1905, p. 247-322. Roska M., Mormântul german de la Valea lui Mihai, în An. Stud. Cl., Cluj, II, 1932, p. 69-72. Russu I. I., Etnogeneza românilor, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981. Idem, Les
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Păgâni și creștini în fosta provincia Dacia 47 Păgâni și creștini la sud și est de Carpați 54 Persecuțiile regilor goți-Martiriul Sf. Sava 56 Sfântul Niceta de Remesiana 58 Biserica din Gothia Episcopul Ulfila 59 Concluzie 61 Generalizarea creștinismului 65 Episcopia Tomisului 65 Teologi și cărturari din Scythia Minor 69 Creștinismul în nordul Dunării în secolele V-VI 71 Arhiepiscopia de Justiniana Prima 74 Reactrivarea vieți creștine pe linia Dunării 75 O problemă controversată: ce religie a fost înlocuită de creștinism
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
250 Populația 250 Economia 253 Circulația mărfurilor și moneda 255 Evoluția structurilor sociale. Începuturile feudalismului românesc 257 Nobilimea prestatală românească, cnejii sau juzii 260 Formațiuni politice românești 263 Organizarea bisericească în secolele X-XIII 271 Viața bisericească a românilor sud-dunăreni 274 Episcopia vlahilor 275 Arhiepiscopia de Târnovo 275 Viața bisericească în Transilvania și Banat 276 Episcopii românești în Transilvania 276 Episcopia de Dibiscos 278 Viața bisericească în Dobrogea 279 Mitropolia Vicinei 279 Viața bisericească în regiunile extra-carpatice 280 Episcopia cumanilor 281 CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
feudalismului românesc 257 Nobilimea prestatală românească, cnejii sau juzii 260 Formațiuni politice românești 263 Organizarea bisericească în secolele X-XIII 271 Viața bisericească a românilor sud-dunăreni 274 Episcopia vlahilor 275 Arhiepiscopia de Târnovo 275 Viața bisericească în Transilvania și Banat 276 Episcopii românești în Transilvania 276 Episcopia de Dibiscos 278 Viața bisericească în Dobrogea 279 Mitropolia Vicinei 279 Viața bisericească în regiunile extra-carpatice 280 Episcopia cumanilor 281 CAPITOLUL IX ORGANIZAREA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ 286 Contextul politic la începutul mileniului al doilea 286 Revenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românească, cnejii sau juzii 260 Formațiuni politice românești 263 Organizarea bisericească în secolele X-XIII 271 Viața bisericească a românilor sud-dunăreni 274 Episcopia vlahilor 275 Arhiepiscopia de Târnovo 275 Viața bisericească în Transilvania și Banat 276 Episcopii românești în Transilvania 276 Episcopia de Dibiscos 278 Viața bisericească în Dobrogea 279 Mitropolia Vicinei 279 Viața bisericească în regiunile extra-carpatice 280 Episcopia cumanilor 281 CAPITOLUL IX ORGANIZAREA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ 286 Contextul politic la începutul mileniului al doilea 286 Revenirea Imperiului la Dunărea de Jos
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românilor sud-dunăreni 274 Episcopia vlahilor 275 Arhiepiscopia de Târnovo 275 Viața bisericească în Transilvania și Banat 276 Episcopii românești în Transilvania 276 Episcopia de Dibiscos 278 Viața bisericească în Dobrogea 279 Mitropolia Vicinei 279 Viața bisericească în regiunile extra-carpatice 280 Episcopia cumanilor 281 CAPITOLUL IX ORGANIZAREA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ 286 Contextul politic la începutul mileniului al doilea 286 Revenirea Imperiului la Dunărea de Jos 289 Începuturile vieții urbane medievale 293 Structuri politice la Dunărea de Jos 297 Românii din sudul Dunării-Statul Asăneștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Rămâne însă fapt stabilit că acel detașament [urmărea să pătrundă în Transilvania, evitând o ciocnire cu trupele țariste, că el a fost sprijinit și aprovizionat de Aslan, că la Vintilă Vodă a fost bine primit, I. D. Petrescu, diacon la Episcopia de Buzău, tratându-l cu toată solicitudinea. Care a fost însă atitudinea autorităților oficiale ale revoluției române? S-a spus că Locotenența domnească ar fi făcut greutăți detașamentului polonez în legătură cu intrarea în Țara Românească și că, în această privință, influența
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
catolice, considerate ca excesive. Una din manifestările politice ale prezenței franceze trece prin utilizarea protectoratului catolic în Orient; romano-catolicii sînt foarte puțini numeroși în această țară ortodoxă în proporție de 90%; sînt 40.000 în dieceza Bucureștilor, 100.000 în episcopia Iași, în cea mai mare parte unguri imigrați în județele Bacău și Roman. Pe acest teren, Franța se află în competiție cu Austria, izbindu-se de rezistența ortodoxă. La începutul secolului XX, conflictele se focalizează în jurul instituțiilor de învățămînt. Pentru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în 1957 în Departament al Cultelor și subordonat Consiliului de Miniștri. În februarie 1949 este promulgat Statutul de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române. Se afirmă principiul unei organizări centralizate în jurul Patriarhiei. Instituția cuprinde cinci Mitropolii de care depind Episcopiile. Comentariul autorităților politice este clar: Scînteia subliniază exemplaritatea Uniunii Sovietice pentru clerul ortodox român și reamintește că partidul nu poate fi indiferent în fața prejudiciilor și credințelor mistice răspîndite în rîndurile clasei muncitoare de către regimul burghez și al marilor proprietari. Petru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
plînge că îi este atacată memoria, patrimoniul și credința. Naționalizarea arhivelor prin legea asupra patrimoniului cultural din 1974 și prin decretul asupra arhivelor naționale retrage bisericilor și persoanelor private documentele mai vechi de 30 de ani. Unele arhive cele ale Episcopiei de Satu-Mare sînt distruse. Materialul este împrăștiat. Ansamblul arhivelor este controlat de Ministerul de Interne și de cel al Culturii. Ungurii catolici, al căror număr se ridică la peste un milion, se plîng că nu pot edita Biblii. Scade numărul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
scrisorile sale, Ignațiu din Antiohia ne oferă prima mărturie a acestei ierarhii; se vorbește atunci de episcopat monarhic, episcopul distingându-se de ceilalți preoți. Slujitorii itineranți dispar treptat. Apostolii urmașii Apostolilor devin sedentari, confundându-se în cele din urmă cu episcopii care, de acum înainte, vor apărea ca urmași ai Apostolilor. Există și alte slujiri, considerate ca inferioare, ce variază în funcție de Biserici și de anumite perioade. La început numai episcopul prezidează Euharistia, predică, botează, îi reconciliază pe cei care fac pocăință
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
au încercat, fără a reuși întotdeauna, să pună de acord regulile de funcționare a comunităților, îndeosebi desemnarea episcopilor și definirea legăturilor dintre Biserici. Episcopul este conducătorul comunității creștine a unei cetăți. El poate reuni un sinod provincial; confirmă și instalează episcopii din provincie, precum ne reamintește canonul 4 de la Niceea. Acest canon indică un mod colegial de numire a episcopilor. Încercarea de a schimba scaunul episcopal putea fi tentantă, numai că canonul 15 al Sinodului de la Niceea combate această tendință. Asemenea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Integrala publicisticii religioase, p. 176. 25 Ibidem: "De altfel, sinodul local al unei autocefalii nici nu are darul hotărârii fără greșeală. Afirmațiile unui sobor arhieresc nu pot purta pentru norod semnul adevărului decât atunci când unește în aceeași mărturisire pe toți episcopii dreptcredincioși, din toată lumea și din toate vremurile. Este acesta cazul pentru hotărârile Sinodului nostru de la 24 ianuarie, 8 și 23 februarie? Evident, nu. Sinodul, deci, poate să greșească. Mai mult, Sinodul a greșit". 26 Ibidem: "Din moment ce Adevărul pravoslavnic este obiectiv
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de doctorat cu titlul La Portée sociale du principe d'autorité); diacon la Capela Ortodoxă Română din Paris (1905-1909); vicar la Eparhia Dunării de Jos; Profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie din Universitatea București (1913); Locotenent de Episcop al Episcopiei Argeșului (1919-1920), Locotenent de Episcop al Episcopiei Râmnicului (1920-1921), apoi Episcop al Eparhiei Ramnicului Noului Severin (1921-1938). În 1938 este concediat pe caz de boală, iar în 1940 este pensionat și retras din demnitatea de Episcop al Râmnicului la Mânăstirea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
du principe d'autorité); diacon la Capela Ortodoxă Română din Paris (1905-1909); vicar la Eparhia Dunării de Jos; Profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie din Universitatea București (1913); Locotenent de Episcop al Episcopiei Argeșului (1919-1920), Locotenent de Episcop al Episcopiei Râmnicului (1920-1921), apoi Episcop al Eparhiei Ramnicului Noului Severin (1921-1938). În 1938 este concediat pe caz de boală, iar în 1940 este pensionat și retras din demnitatea de Episcop al Râmnicului la Mânăstirea Bistrița, până la moarte. Autor al lucrărilor: Autenticitatea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pp. 49-50: "Noi știm că atunci când Vasilisc anulează hotărârea soborului de la Calcedon și proclamă monofizitismul drept dreaptă credință, enciclica lui monofizită are consimțământul a vreo 500 de episcopi. Iar când Leon I pune să întrebe, în anul 458, pe toți episcopii despre ortodoxia soborului de la Calcedon, peste 1600 de episcopi se pronunță pentru". 3 Sfântul Ciprian, Epistola ad Jubinianum, cap. XXI, in Migne, P. L., III, col. 1169, apud George Racoveanu, Frățietate pe "terenul pracic", în "Predania", anul I, nr. 4
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
chiar și Bisericii), era susținută sau cel puțin necombătută de creștini. Dacă această problemă nu ar fi existat, Tertulian nu ar fi adus-o în discuție; antimilitarismul său este și anticreștin, fapt evidențiat de cuvintele de dispreț ale acestuia față de episcopii creștini. Opinia unor istorici potrivit căreia soldații martiri aparțineau doar obiectorilor de conștiință, fără a aparține credinței pur creștine, este considerată neîntemeiată alții, în ciuda apartenenței lor la Africa proconsulară, unde se impusese doctrina antimilitaristă a lui Tertulian mai mult decât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
moarte. Toate acestea ne confirmă auguștii și cezarii tetrarhiei nu au avut un criteriu unic pe durata persecuției și că fiecare persecutor își dirija acțiunea proprie într-un mediu specific. Maximian a lovit cu precădere soldații; Dioclețian a persecutat îndeosebi episcopii și ecleziasticii, respectând persecuțiile precedente (ale lui Decius și Valerian) care au lovit mai mult în episcopii orientali și africani decât în cei occidentali, deoarece în Orient și în Africa creștinismul era mult mai răspândit și mai bine organizat. Maximinus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]