6,156 matches
-
energiei umane și ar fi „un joc neinteresat” al facultăților sufletești. Rezultat al muncii artistului, opera conține în sine frumosul, care se distinge prin ordine, proporție, armonie și seninătate - ideal în numele căruia L. a dezavuat naturalismul. Bazată în întregime pe psihologie, estetica sa consideră creația artistică un intermediar prin care transpar profunzimea psihologică a artistului și forța de viață pe care acesta a pus-o în exprimarea a ceea ce ar fi „văzut” în imaginație. Pe aceleași baze psihologiste, el consideră că emoția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
Ca un adevărat pozitivist, autorul nu deduce însă aceste reguli din filosofie, ci din realitatea artei. Principiile esteticii sale nu mai sunt formaliste, ci istorice și sociologice, dovedind în cele din urmă înțelegere față de toate școlile artistice. În concepția lui, estetica nu trebuie să propună formule artistice, ci doar să le constate și să le explice pe acelea care există și să le critice numai atunci când nu corespund orientării generale a progresului social. Critica literară este datoare a semnala orice îndepărtare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
generale a progresului social. Critica literară este datoare a semnala orice îndepărtare a operei de artă de adevărurile psihologice și științifice predominante în epoca respectivă. O bună parte a lucrării Principii de filosofia literaturei și a artei este rezervată istoriei esteticii - cea dintâi încercare de acest fel care a apărut la noi. Deși sumară și cu multe lacune, expunerea surprinde uneori esențialul sistemelor discutate. SCRIERI: Principii de filosofia literaturei și a artei. Încercare de estetică literară și artistică, Iași, 1898. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
și a artei este rezervată istoriei esteticii - cea dintâi încercare de acest fel care a apărut la noi. Deși sumară și cu multe lacune, expunerea surprinde uneori esențialul sistemelor discutate. SCRIERI: Principii de filosofia literaturei și a artei. Încercare de estetică literară și artistică, Iași, 1898. Repere bibliografice: Ioan Pop-Florantin, Frumusețea liniară și frumusețea omului, Iași, 1897, 73-79; N. Vaschide, „Principii de filosofia literaturei și a artei”, „Revue philosophique de la France et de l’étranger”, 1900, ianuarie-iunie; Ist. filos. rom., I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
liniară și frumusețea omului, Iași, 1897, 73-79; N. Vaschide, „Principii de filosofia literaturei și a artei”, „Revue philosophique de la France et de l’étranger”, 1900, ianuarie-iunie; Ist. filos. rom., I, 524-546; Dicț. lit. 1900, 500-501; Al. Husar, Tradiții naționale (în estetică și filosofia artei), Iași, 2001, 107-130. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
numere din „Lumea”, condusă de G. Călinescu. Licențiat al Facultății de Silvicultură (1948), a urmat în paralel și cursurile Facultății de Filosofie și Litere a Universității din București, nereușind să facă decât primii doi ani (când a audiat cursul de estetică al lui Tudor Vianu). Asistent și apoi cercetător științific în cadrul Institutului de Cercetări Forestiere din capitală (1950-1953), angajat al Direcției Silvice Cluj (1957-1964), apoi șef de șantier silvic la Bistra-Câmpeni (1964-1967), șef al serviciului tehnic la Inspectoratul Silvic (din 1967
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
baie, la Sadoveanu cu șuncile revărsate peste șnurul boxerilor, închipuiți-vă cum i-ar sta lui Dosoftei cu deltoizii dezlegați, cât de stingher și vinovat s-ar simți sistemul osos expus de Bacovia și cu ce morgă ar ține Vianu estetica pe pubis.” Volumul Bucla se înscrie în tradiția optzecistă a poeziei banalului și a derizoriului, tradiție inaugurată de Mircea Ivănescu, B. apropiindu-se foarte mult, ca atmosferă, mai cu seamă de poezia lui Cristian Popescu. Banalitatea se amestecă de fapt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
ale științelor moderne pentru "a-și rezolva" cercetarea. Dar mult mai creativ și fecund pentru un istoric sunt ale sale tehnici de figurare, specifice artelor și scrierilor percepute drept "literare". Între știință (fizică-matematică), istorie (investigații asupra unor trecuturi) și literatură (estetica, formele și "frumusețea" folosirii cuvintelor, a ideilor și raționamentelor) nu există nicio incompatibilitate. A le plasa pe "poziții opuse" e o atitudine de gândire conflictuală, pseudo-pozitivistă. În primul rând, istoria scrisă ține de ideea povestirii, a descrierii și a prezentării
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
philosophical point of view. În aceeași serie, au mai apărut: • Cetatea lui Platon, Sorin Bocancea • Cetatea sub blocada ideii, Viorel Cernica • Discursul puterii, Constantin Sălăvăstru • Discursul filosofic postmodern, Camelia Grădinaru • Dilthey sau despre păcatul originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
reale ale operei. Criticul nu-și ascunde rezervele morale (cazul Druță) și nu trece cu vederea nici fenomenul de receptare a operei în alte provincii românești. El încearcă o formulă complexă de critică culturală, în care amestecă informația cu o estetică dominată de conceptele arhetipale și de acelea [...] luate de la trăiriști (Noica, în primul rând). EUGEN SIMION SCRIERI: Mirajul copilăriei, Chișinău, 1968; Disocieri, Chișinău, 1969; Alte disocieri, Chișinău, 1971; Focul sacru, Chișinău, 1975; Narcis și Hyperion. Eseu despre poetica și personalitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Verdeș, Creșterea și descreșterea structuralismului francez, RL, 1993, 23; Florin Mihăilescu, Complement la Toma Pavel, ST, 1993, 11; Andrei Ionescu, O viziune funcțională asupra ficțiunii, VR, 1994, 5-6; Virgil Nemoianu, Arhipelag interior, Timișoara, 1994, passim; Monica Spiridon, Apărarea și ilustrarea esteticii, București, 1996, 182-186; Mihai Zamfir, În cetatea clasicismului, RL, 1996, 42; Spiridon, Interpretarea, 133-140; Glodeanu, Incursiuni, 190-195; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 217-220; Mihai Zamfir, Prețioasele fragmente..., „22”, 2003, 677; Manolescu, Enciclopedia, 559-560. M.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
frate cu Leon Baconsky. Studiile liceale le face la Chișinău (1936-1944, Liceul „Alecu Russo”) și apoi la Râmnicu Vâlcea (1944-1945, Liceul „Al. Lahovary”). În 1945 se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj; frecventează, de asemenea, cursurile de estetică și filosofie ținute de Lucian Blaga și Eugeniu Sperantia. În același an debutează la ziarul „Tribuna nouă”, cu articolul Socialul și geneza artei. În 1948 pregătește un volum de poezii suprarealiste la Editura Fundațiilor Regale, volum care, în urma desființării editurii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Tragicul lui Pârvan și tragicul modern, Brăila, 1937; Arghezi, Scrieri, XXVII, 321-323; Călinescu, Ist. lit. (1941), 862-864, Ist. lit. (1982), 949-951; Ion Zamfirescu, Spiritualități românești, București, 1941, 167-179; Ion Zamfirescu, Destinul personalității, București, 1942, 143-151; Al. Dima, Gândirea românească în estetică, Sibiu, 1943, 54-62; Lucian Blaga, „Getica”, „Saeculum”, 1943, 4; Vasile Pârvan. Biobibliografie, București, 1957; Tudor Vianu, Jurnal, București, 1961, 31-36; Dan Botta, Scrieri, IV, București, 1968, 90-98; Dimitrie Gusti, Opere, II, București, 1969, 350-356; Emil Manu, Vasile Pârvan, scriitor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
interacțiunii activităților umane. Tipuri de poluare: chimică cu hidrocarburi cu materiale plastice cu pesticide cu metale grele cu îngrășăminte minerale cu materii organice fermentescibile cu derivați ai sulfului, azotului, fosforului. fizică termică radioactivă sonoră biologică: contaminarea mediului cu agenți patogeni. estetică: degradarea peisajului, sau sistematizarea urbană haotică. Poluarea cu hidrocarburi Hidrocarburile care apar în mediu, pot avea proveniență naturală (emanații de gaze naturale, descompuneri anaerobe de materie organică, ieșiri de petrol) sau antropică (urmare a desfășurării activităților umaneă: arderi de combustibili
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
vor limita zonele de desfășurare ale carnavalului. Ieșirile haotice vor fi Înlocuite de parade ale măștilor și carelor alegorice - care au trasee fixate cu rigurozitate - și de balurile mascate ori concursurile de măști și dansuri, toate controlate de „specialiști” ai esteticii carnavalești. Confruntările violente vor face loc luptelor simbolice cu flori, diferite legume ori fructe, confetti etc. Consumul destrăbălat de mâncare și băutură este stabilizat sub forma ospețelor comune. Participarea generalizată la excesele carnavalești dispare - acum, cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În Nicholas Dirks, Geoff Eley, Sherry Ortner (coord.), Culture, Power, History, Princeton University Press, Princeton Doray, Marie-France, 2000, „Rituri familiale și Începerea noului an școlar”, În Monique Segré (coord.), Mituri, rituri, simboluri În societatea contemporană, Amarcord, Timișoara Dorfles, Gillo, 1975, Estetica mitului, Univers, București Doty, William G., 1986, Mythography: The Study of Myth and Rituals, The University of Alabama Press, Tuscaloosa Douglas, Mary, 1965, Purity and Danger: an Analysis of the Concepts of Pollution and Taboo, Ark Paperback, Londra Douglas, Mary
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nete de acesta. B. s-a numărat printre primii care a vorbit la noi cu admirație de Edvard Munch și Van Gogh, de Barlach și Arhipenko; a trecut o vreme drept „avangardist” și a practicat în lirica și teatrul său estetica expresionismului, descoperit și asumat pe vremea studiilor la Viena. Avea să mărturisească mai târziu că se simte foarte apropiat de Brâncuși, dar sub raportul unui „tradiționalism metafizic”, care detestă pitorescul etnografic sămănătorist și caută nota diferențială autohtonă în apriorismul inconștient
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Lucian Blaga, București, 1970; Negoițescu, Însemnări, 67-82; Paleologu, Spiritul, 73-94; Balotă, Labirint, 315-317; Drăgan, Aproximații, 171-176; Zaciu, Glose, 77-95; Negoițescu, Lampa, 11-14; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., 64-92; Marin Bucur, Lucian Blaga. Dor și eternitate, București, 1971; Nicoletta Corteanu-Loffredo, Profili di estetica europea, Roma, 1971, 13-91; Ulici, Recurs, 59-68; Manolescu, Teme, I, 58-60, II, 74-77, 100-102; Crohmălniceanu, Literatura, I, 79-86, II, 192-256; Braga, Sincronism, 78-86, 122-167; Sasu, Progresii, 108-112; Cioculescu, Aspecte, 71-83; Doinaș, Poezie, 9-19, 79-84; Raicu, Structuri, 74-81; Balotă, Umanități, 368-377
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
exemplificări prin mostre specifice praxisului caragialian, probând în acest fel, atât validitatea acestuia drept etalon pentru ilustrările ulterioare, cât și asimilarea modelului său în cea mai mare parte a acestora. În mod similar sunt trasate în următoarele capitole coordonatele specifice esteticii absurdului, pornind de la sumare considerații teoretice și continuând cu sondarea operei lui Caragiale pentru astfel de repere, care îi certifică statutul de precursor în raport cu Urmuz, cu Eugen Ionescu și cu alți scriitori români ispitiți de formulele literare ale absurdului. Capitolul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trivialului" (Șerban Cioculescu)17, "realism ironic"18 pentru care Mitică și moftul sunt "cuvinte referențiale" (V. Fanache)19 și lista ar putea continua cu multe alte exemple, încearcă să sintetizeze și să reducă 20 polivalența operei caragialiene la o dominantă estetică unificatoare. De cele mai multe ori însă, abordările acceptă premisa dualismului și a echivocității ca trăsături definitorii ale omului Caragiale și ale creației sale. Șerban Cioculescu, Florin Manolescu, Mircea Tomuș 21, C. Trandafir 22, Dan C. Mihăilescu 23 promovează teza "jocurilor cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rețete dadaiste între Sfaturile (1893) lui Caragiale: "Luați o jumătate de afirmare a unui ziar opozant și amestecați-o bine cu o jumătate de dezmințire a unuia guvernamental iată o rețetă adeseori bună pentru a afla adevărul"82. De o estetică avangardistă ține și tehnica dicteului automatic, detectată de G. Călinescu în stenogramele dialogului de la judecătorie 83, dar și în transcrierea telegramată a tablei de materii din Moșii (Tablă de materii). Spiritul de frondă, nonconformismul, respingerea așa-numitelor "valori" consacrate, repulsia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
derularea mecanică a fluxului amintirii, prin asocierea spontană de detalii aberante"108, având un pseudopunct culminant, "marcat la modul parodic prin dinamica interioară a limbajului vidat de sens"109, cât și structura internă a piesei, conținând, în dezacord flagrant cu estetica tradițională, scene de câte o singură replică absolut nerelevantă. Aceleiași intenții parodice îi este subordonată, într-o oarecare măsură, și transformarea personajului în nonerou, în clovn gălăgios sau în marionetă neputincioasă, într-un infrapersonaj, în măsura în care el vine în contradicție cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o astfel de lectură. 3.9. Modul grotesc Grotescul justifică cel mai adecvat încadrarea comicului în categoria amestecului, încadrare despre care am amintit în partea introductivă. Pe axa înnegurării comicului dinspre formele vesele, bonome înspre cele amare, triste sau subsumate esteticii urâtului, grotescul, îndeaproape înrudit cu umorul negru și cu cel absurd, se află în zona de frontieră cu tragicul pe care îl găzduiește adeseori, atunci când îl parodiază, îl caricaturizează sau îl minimalizează, și la care găsește refugiu atunci când devine cauchemardesque
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
A History of Caricature and Grotesque in Literature and Art, 1865) sau J.A. Symonds (The Caricature, the Fantastic, the Grotesque, 1890) insistă asupra identității dintre grotesc și caricatură. Aceeași înglobare și sinonimizare rezultă și din studiul Aesthetik des Häßlichen (Estetica urâtului), în care filosoful german Karl Rosenkrantz definește noțiunea de urât ca medie între cea de frumos și cea de comic și dezvoltă cosmosul urâtului de la incipientele sale nebuloase haotice, de la amorfie și asimetrie, până la formațiunile sale intensive, în diversitatea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și izbutește prin exagerările caricaturale să scoată în evidență erorile de comportament și de mentalitate, care se vor corecta practic de la sine pe temeiul ridicolului făcut astfel vizibil. 3.11. Modul grotesc postcaragialian Deși se afirmă îndeobște că Arghezi inaugurează estetica urâtului în literatura română prin grotescul din poeziile sale din ciclurile Florile de mucigai, Blesteme, etc. sau din romanele cu tentă satirică Poarta neagră, Icoane de lemn (1930), Cimitirul Buna-Vestire, (1936), Lina (1943) și în special din Tabletele din Țara
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]