6,312 matches
-
proaspătă și pregnantă dezvăluind în I. Barbu un poet al cuvântului , nu numai al ideii și viziunii, cum îl cunoaștem la început. Descripția însă nu există exclusiv pictural, ci fixează o atmosferă adecvată. Teoria baladescului avea să fie reluată în estetica Cercului literar de la Sibiu de poeți ai acestui curent cum ar fi Radu Stanca și Ștefan Augustin Doinaș. "Isarlâk, (inima mea)", spre exemplu, este o cetate ideală, "dată-n alb ca o raia" așezată "la mijloc de Rău și Bun
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
sub titlul global "Lunga călătorie", este de fapt o istorie a umanității, începând din epoca glaciară până la descoperirea Lumii Noi de către Columb și vremurile progresului tehnic american. Reia aici teoriile rasiale și evoluționiste (expuse dealtfel și în diverse eseuri, ca "Estetica și evoluția", "Evoluția și morală"), exaltând cuceririle pe care le-a făcut umanitatea, nu datorită culturii, ci în pofida ei, și devenind, cum îl va caracteriza critica, "unul dintre profeții industrialismului". Mai scrie apoi și alte romane (printre care "Gudrun"), care
Johannes Vilhelm Jensen () [Corola-website/Science/301449_a_302778]
-
stranie a versurilor o realizează între concret și metafizic. O astfel de poetică nu ezită să calce pe teritoriile abisale ale psihicului, mediind între carnal și divin. Contribuțiile lui Radu Voinescu la clarificarea unor concepte de teorie literară și de estetică sunt vizibile în volumul „Spectacolul literaturii“. Sunt de menționat câteva clarificări și precizări terminologice importante pentru literatura mondială cu privire la chestiunea plagiatului dar și la subiectele conexe: imitație, adaptare, copie, tehnica "à la manière de", stereotipuri artistice etc. Ulterior, „Trivialul“, ambiționează
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
Spectacolul literaturii“. Sunt de menționat câteva clarificări și precizări terminologice importante pentru literatura mondială cu privire la chestiunea plagiatului dar și la subiectele conexe: imitație, adaptare, copie, tehnica "à la manière de", stereotipuri artistice etc. Ulterior, „Trivialul“, ambiționează la o revoluție în estetică și în filosofia artei, cartea constituindu-se, simultan, în actul de naștere al unui nou domeniu al esteticului, trivialul, împreună cu categoriile estetice care i se subordonează, ca și în realizarea, probabil pentru prima oară în lume, a unei estetici antropologice
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
în estetică și în filosofia artei, cartea constituindu-se, simultan, în actul de naștere al unui nou domeniu al esteticului, trivialul, împreună cu categoriile estetice care i se subordonează, ca și în realizarea, probabil pentru prima oară în lume, a unei estetici antropologice. Este vorba, de asemenea, și de închegarea unui sistem al categoriilor estetice întemeiat pe baze ontologice, justificat multidisciplinar, prin descrierea interacțiunilor dintre fenomenele fizice și cele ale conștiinței, ca și pe temeiul istoricității noțiunilor și opiniilor, ca și a
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
prin descrierea interacțiunilor dintre fenomenele fizice și cele ale conștiinței, ca și pe temeiul istoricității noțiunilor și opiniilor, ca și a trăirilor estetice. Introducerea conceptului de trivial a presupus constituirea unei ample terminologii legate de acesta, redimensionarea sistemului categorial al esteticii și avansarea unui model dinamic al transformării categoriile zise pozitive în cele negative și invers. Sistemul pe care îl construiește Radu Voinescu în „Trivialul“ este, în fond, o întoarcere la vocația categorială consonantă cu datele realității, de tip aristotelic, după
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
riguros este finisajul: David nu omite nici cel mai mic detaliu, în ceea ce privește vesmintele perechii imperiale, iar portretele personajelor reprezintă imaginea fidelă a realității. are în primul rând valoarea unei mărturii istorice; în schimb caracterul static al compoziției îndepărtează tabloul de estetică neoclasicistă. Lipsește aici tensiunea vibrantă care este caracteristică teatralității neoclasiciste. Spre deosebire de "Sabinele" și "Jurământul Horațiilor", David se inspiră de data aceasta mai degrabă din tradiția română, decât din cea greacă.
Încoronarea lui Napoleon () [Corola-website/Science/300194_a_301523]
-
întins pe cîteva decenii. Wertheimer, Köhler, Koffka, și urmașii lor au extins metoda G. în alte arii ale percepției, rezolvării de probleme, învățării, și gîndirii. Principiile G. au fost ulterior aplicate motivației, psihologiei sociale, și personalității de Kurt Lewin, și esteticii sau chiar a comportamentului economic. Wertheimer a demonstrat faptul că G. poate fi folosit pentru a clarifica anumite concepte din etică, din domeniul comportamentului politic sau a naturii adevărului. Tradiția gestaltismului a continuat prin intermediul investigațiilor perceptuale efectuate în SUA de
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
faptul că G. poate fi folosit pentru a clarifica anumite concepte din etică, din domeniul comportamentului politic sau a naturii adevărului. Tradiția gestaltismului a continuat prin intermediul investigațiilor perceptuale efectuate în SUA de cercetători ca Rudolf Arnheim și Hans Wallach. În estetică și teoria literară gestaltismul a avut un impact deosebit în secolul al XX-lea. Influența gestaltismului e vizibilă în tratatul de estetică vizuală cum ar fi "Arta și percepția vizuală" (1954), a lui Rudolf Arnheim care explorează semnificația gestaltismului ca
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
gestaltismului a continuat prin intermediul investigațiilor perceptuale efectuate în SUA de cercetători ca Rudolf Arnheim și Hans Wallach. În estetică și teoria literară gestaltismul a avut un impact deosebit în secolul al XX-lea. Influența gestaltismului e vizibilă în tratatul de estetică vizuală cum ar fi "Arta și percepția vizuală" (1954), a lui Rudolf Arnheim care explorează semnificația gestaltismului ca principiu de bază pentru felul în care noi înțelegem un tablou. Cu toate că accentul pus pe cercetarea bunului gestaltism, nu putem spune că
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
țelul realizării obiectului artistic este acela de a împărtăși o viziune fundamental expresivă, expresia fiind rezultatul unei intenții exprese a creatorului de artă, condiționată de o inerentă aspirație estetică. La acest pol superior al studiilor despre artă e află disciplina esteticii, care pornind de la definiția frumosului, dezvoltă un evantai de categorii de mare generalitate și subtilitate, prin care se străduiește să circumscrie esența artei, a raporturilor ei cu realitate și a receptării ei. Din cele expuse până aici se poate aprecia
Stilistică muzicală () [Corola-website/Science/300949_a_302278]
-
care se străduiește să circumscrie esența artei, a raporturilor ei cu realitate și a receptării ei. Din cele expuse până aici se poate aprecia că locul stilisticii în acest tablou se situează între ansamblul compact al disciplinelor "tehnologice" și domeniul "esteticii". La nivelul tehnologiei urmărim un "proces de producție", la nivel stilistic ni se revelează configurația particulară a produsului artistic, iar la nivel estetic valorizăm acest produs. Altfel spus, stilul se regăsește pe o poziție intermediară între "limbaj" și "mesaj", fiind
Stilistică muzicală () [Corola-website/Science/300949_a_302278]
-
(n. 2 martie 1905 la Câmpulung Muscel - d. 29 aprilie 1975, București, pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu) a fost un poet, dramaturg, eseist și gazetar român. O bună perioadă a fost asistent universitar la catedră de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu. S-a născut la poalele Gruiului din Câmpulung, de unde și pseudonimul literar "Gyr", prin derivație. A fost fiul actorului craiovean Coco Demetrescu. A fost membru de seamă al Mișcării Legionare, comandant legionar și șef al regiunii
Radu Gyr () [Corola-website/Science/298578_a_299907]
-
său de familie este probabil un acronim pentru "ex caelis oblatus" (Latină: un cadou din cer), care i-a fost atribuit bunicului său (care a fost orfan) de un funcționar de stat. A studiat la Torino, luându-și licență în estetică. Din 1971 este profesor de semiotica la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universități din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. Conduce revista "VS. Quaderni di studi semiotici". În anii 1960 a fost
Umberto Eco () [Corola-website/Science/298589_a_299918]
-
de Titu Maiorescu, sunt larg receptate, încât, în anii 1880 - 1881, Academia Română își însușește aceste principii, contribuind astfel, în mod efectiv, la unificarea limbii române moderne. În celelalte lucrări, Maiorescu fundamentează teoretic conceptele estetice și direcțiile criticii literare. Pornind de la estetica lui Hegel, în lucrarea "" (1867), el conchide că "„frumosul este ideea manifestată în materie sensibilă“", de unde artele se diferențiază între ele, pornind de la materialul prin care se concretizează ideea. Muzica, de pildă, se bazează pe sonuri, în timp ce sculptura se reflectă
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
din impresionism, în același timp îl înnoiește radical. În jurul lui Seurat se grupează pictori care gândesc asemenea lui: Paul Signac, Camille Pissarro, Maximilian Luce. În această perioadă, Seurat descoperă lucrarea lui Charles Henry despre expresivitatea culorilor, purtând titlul "Introducere în estetica științifică", care îl ajută să abordeze problemele teoretice ale cromaticei și facilitează aplicarea practică a acestora în pictură. Cu timpul adaptează tot mai mult noua tehnică la scenele de interior. Astfel începe să lucreze la tablourile intitulate ""Modelele"" (1888) și
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
tehnicii divizioniste inițiată de Seurat, metodă care constă în juxtapunerea direct pe pânză a micilor tușee de culoare în stare pură, lăsând privirii de la distanțâ recompunerea tonurilor dorite de artist. Signac se interesează de lucrarea lui Charles Henry, ""Introducere în estetica științifică"", și elaborează el însuși bazele teoretice ale divizionismului în lucrarea ""D'Eugène Delacroix au neo-impressionnisme"" ("De la Eugène Delacroix la neoimpresionism"), care va apărea în 1899. Termenul de neoimpresionism fusese creat de criticul de artă Félix Fénéon: ""Adevărul este că
Paul Signac () [Corola-website/Science/299608_a_300937]
-
la intervenția Profesorului, conferențiar de filosofie la Universitatea din Iași. În 1895, P.P. Negulescu, împreună cu ceilalți colegi de generație, preia conducerea celei mai importante reviste a țării, "Convorbiri literare". Tot în acest an adună în volum ultimele două studii de estetică antigheristă, cu titlul "Polemice". În 1896 publică, în "Convorbiri literare", studiul "Filosofia practică. Spiritul francez". Cu această bibliografie -și fără doctorat- devine profesor titular la Catedra de istoria filosofiei și logică, la Universitatea din Iași. În 1900, în volumul omagial
Petre P. Negulescu () [Corola-website/Science/299620_a_300949]
-
și pe al doilea album greatest hits al artistei, "GHV2". În 1998, după trei ani în care nu a lansat niciun album de studio nou, Madonna se întoarce cu un stil nou, cu influențe de muzică electronică și cu o estetică mistică, influențată de religiile orientale (hinduism, budism) și de credința Cabala. Albumul a inclus teme ca spiritualitatea, faima și viața de mamă. "Ray of Light" a fost albumul cel mai bine primit de critică după "Like a Prayer". Cu acest
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
Evita (1996). Pe coloana sonoră include două melodii: balada „Time Stood Still” și un cover după melodia clasică a lui Don McLean, „American Pie”. Tot în 2000 apare "Music", din nou cu influențe electronice, dar de data aceasta cu o estetică "country". "Music" a rămas în topurile internaționale mai multe săptămâni, devenind unul dintre marile succese din întreaga carieră a cântăreței, debutând pe prima poziție în Marea Britanie și Statele Unite. Melodia „Music” este până în prezent ultimul No.1 în Billboard Hot 100
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
limitări în ceea ce privește pașii și mișcările. Graffiti, o ocupație de când lumea, are o semnificație specială pentru hip-hop că unul dintre elemente. A început ca un mod de "tagging" pentru găști. În timp, graffiti a evoluat artistic și a început să definească estetică zonelor urbane. Multe trupe de hip-hop s-au făcut renumite prin graffiti-ul lor, cum ar fi Black Spades.
Cultura hip hop () [Corola-website/Science/299701_a_301030]
-
Hunt a întreprins o călătorie în Egipt și Palestina și, la întoarcere, și-a schimbat fundamental principiile sale estetice. După asemenea dezertări Rossetti a rămas singurul care a continuat tradițile prerafaelite. Le-a transmits lui Edward Burne-Jones, prin activitatea căruia estetica prerafaeliților a influențat, într-o anumită măsură, Franța și întreaga Europă. În 1857 a fost organizată la Londra o importantă expoziție cu lucrările lor. Dar "Confreria" nu mai exista deja de trei ani...
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
editor, iar copilăria sa a fost îndreptată în mod egal către cultivarea în domeniul literaturii și în cel muzical. El însuși povestește că a început să compună înainte de a împlini șapte ani. La paisprezece ani a scris un eseu despre estetica muzicii, dar a și contribuit la un volum editat de către tatăl său cu titlul "Portrete ale bărbaților celebri". Aflat încă în școală la Zwickau, citea, în afară de Friedrich Schiller și Johann Wolfgang von Goethe, pe Lord Byron și autorii greci de
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
romanelor gotice”, creând povești din timpuri și spații îndepărtate. Italia renascentistă era locul favorit al romanului gotic. Romanul gotic clasic este "Misterele castelului Udolpho", de Ann Radcliffe (1794). Ca și în alte romane gotice, noțiunea de sublim este centrală. Teoria esteticii din sec. al XVIII-lea considera că sublimul și frumosul erau juxtapuse. Sublimul era îngrozitor și terifiant, pe când frumosul era calm și liniștitor. Personajele și peisajele din romanul gotic rămâneau aproape în întregime pe teritoriul sublimului, cu o eroină excepțională
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
(n. Ioan-Maximilian Steinberger, 1 mai 1928, Brașov - 1 iulie 2016, București), a fost un scriitor și eseist de origine evreiască din România, profesor de filosofie și estetică, teoretician, monograf, traducător și specialist în filosofia și literatura rusă. Provine dintr-o familie evreiască înstărită din Brașov, în care se vorbea maghiară și germană, bunicul său fiind un burghez de proveniență austro-ungară. Între anii 1940 și 1944, după intrarea
Ion Ianoși () [Corola-website/Science/299196_a_300525]