6,138 matches
-
mare densitate stilistică. Înscrise de cei mai mulți exegeți în cadrul literaturii fantastice, prozele baconskyene posedă, dincolo de desfășurarea narativă ce justifică încadrarea tipologică menționată, un accentuat caracter parabolic; personajele, întotdeauna nenumite (cu excepția straniului călugăr Apolinarie din Farul), sunt în fapt ipostaze existențiale umane exemplare - paznicul, meșteșugarul, artistul, salvatorul -, încorporate vremelnic în trupuri și figuri cețoase, lipsite de orice concretețe. Lumea acestor umbre umane este una enigmatică, confuză și obscură, în care trăirile și percepțiile „personajelor” sunt abulice, situate la granița dintre vis și realitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
și social esențial al răstignirii era intimidarea: „Când îl răstignim pe condamnat, sunt alese cele mai aglomerate străzi, pentru ca să poată vedea cât multă lume și să se îngrozească. Pentru că scopul sancțiunilor nu este atât pedeapsa ca atare, cât efectul lor exemplar” (Pseudo-Quintilian, Declamațiuni 274; Aristofan, Thesmophoriamsae 1029; Pseudo-Manetho, Apotelesmatica 4,198-200; cf. Josephus, Războaiele iudaice 5.450-451). În evanghelii, soldații care l-au răstignit pe Isus și-au împărțit hainele între ei (Mt 27,35; Mc 15,24; Lc 23,34
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
PNL, deoarece acesta ieșise compromis din alegerile pierdute de Gheorghe Tătărescu. Acestea vizau: menținerea lui Dinu Brătianu la președinția partidului, numirea lui Gheorghe Brătianu ca vicepreședinte unic, excluderea lui Gheorghe Tătărescu și a grupării H din PNL, purificarea "totală și exemplară" a cadrelor, promovarea tinerilor georgiști în funcții de răspundere, în partidul reîntregit și adoptarea unei atitudini de "demnitate și loialitate" față de coroană 858. Totuși, la 10 ianuarie 1938, când s-a întrunit Delegația permanentă a PNL, pentru a hotărî întregirea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
peste lumea dedusă din extrem de săracele izvoare literare ale Antichității și mai cu seamă din laborioasele investigații arheologice întreprinse o lume a propriului spirit. În viziunea lui P. dacii erau un popor de țărani, harnic, pașnic și drept, de o exemplară moralitate; casta preoțească unea anahoreți locuitori în peșteri, disprețuitori ai plăcerilor trupești, necunoscând vinul și femeia, nici carnea, hrănindu-se doar cu brânză, lapte, miere și cu vegetale; în fruntea lor se afla marele preot Deceneu, care își avea sălașul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
sufletesc bogat, cu nuanțate disponibilități afective. Socializarea prin intermediul Bisericii Îl pregătește pe copil pentru viață. Profesorul de religie va trebui să Îngemăneze actul paedeutic al școlii și Învățătura de credință a Bisericii În vederea formării unui elev cu o viață moral-religioasă exemplară și a omului adevărat, conștient de menirea sa pe acest pământ. Elevii Școlii Speciale Constantin Păunescu - Iași pictează icoane În cadrul unui proiect intitulat Raze de lumină și har din inima mea către inima ta, proiect avizat de către Inspectoratul Școlar
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Cristina Popa () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92324]
-
diferențiau radical de logos și Îl asociau cu ceea ce a ajuns mitul să desemneze În contemporaneitate: a) evocarea unor lucruri legate de un trecut nedefinit; b) construcția narativă; c) caracterul fictiv; d) capacitatea de a emoționa; e) valoarea de model exemplar. Această transformare s-a produs ca rezultat al unei bătălii pentru autoritate, desfășurată Între două categorii de elite intelectuale (generic vorbind, filosofii și poeții) și două tipuri de discurs: Programul mitologic și adevărul asociat lui erau considerate ca având autoritate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
existe Întotdeauna o distanță enormă, dată nu de acumularea a sute și sute de episoade (ca În cazul epopeii), ci de ideea unei rupturi fundamentale: „Începutul” se plasează Într-un timp al originilor sau măcar Într-un trecut Îndepărtat și exemplar, iar sfârșitul povestirii mitice marchează desprinderea de această epocă și de această lume și Începutul existenței așa cum este ea cunoscută de membrii societății În care mitul este narat (P. Cohen, 1969; M. Eliade, 1966; J. Fontenrose, 1971). O asemenea povestire
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și justifică În același timp, atât existența Lumii, cât și pe aceea a omului și a societății. De aceea, mitul este considerat simultan ca istorie adevărată - pentru că povestește cum lucrurile reale au ajuns să fie ceea ce sunt - și ca model exemplar și justificare a activităților omului. Înțelegem ceea ce suntem - suntem muritori și de un anume sex - și ne asumăm această condiție, deoarece miturile povestesc felul În care moartea și sexualitatea și-au făcut apariția În această lume ș...ț (M. Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simultan. Există Însă cazuri În care mitul este narat, iar ritualul este presupus sau situații În care ritualul este executat fără dubletul povestit. În aceste cazuri, se consideră că termenul absent explicit este prezent implicit În memoria colectivă ca model exemplar, fie În povestirea mitică, fie ca performare efectuată cândva. De asemenea, există rituri care apar fără a se inspira dintr-un mit și care, În timp, creează o asociere cu o povestire mitologică (nouă sau adaptată) și mituri care se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
propun diferite semnificații pentru Înțelegerea lor. În paralel, alte titluri oferă interpretări teoretice și chiar paradigme integratoare, În care originea și evoluția culturii și religiei sunt legate de actul sacrificial. În ansamblul acestei bibliografii, unele au dobândit valoare de model exemplar: sacrificiile iudaice, cele ale Egiptului, Greciei sau Romei antice, cele aztece sau hinduse, cele ale civilizațiilor Nuer, Dogon sau Lugbara din Africa etc. Dintre acestea am ales, pentru multitudinea fațetelor, modelul sacrificiului adus lui Zeus În Atena antică: Pregătirile pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În plan mitic, a puterilor regeneratoare ale naturii și, În plan social, a sistemului de norme și valori comune - O. Buhociu, 1979; P. Caraman, 1997; M. Coman, 1980; T. Herseni, 1977) reamintea comunității actele de Încălcare a normelor și acțiunile exemplare, numele persoanelor vinovate și numele celor care nu s-au făcut de râs; h) rituri de propițiere: urările tradiționale, cu vechi rădăcini magice, au menirea de a conjura forțele cosmosului ca să protejeze indivizii și colectivitatea și să le aducă tot
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au dus fie la Întemeierea națiunii, fie la salvarea ei Într-un moment dificil (Mărășești În România, Verdun În Franța, Borodino În Rusia, Gettysburg În SUA), unde s-au petrecut acte memorabile (care nu trebuie uitate fie pentru valoarea lor exemplară, fie pentru atrocitatea lor - de la Bastilia la Auschwitz) sau locuri care consacră arhitectural ori sculptural ideile de patrie și istorie națională: Mount Rushmore National Memorial, cu uriașele statui ale părinților democrației americane, sau Kremlinul din Rusia, cu mormântul lui Lenin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ansambluri ritualice complexe (ziua națională, marcarea anuală a unor evenimente esențiale pentru o comunitate), În timp ce ultimele sunt generate de momente de criză, de nevoia de a retrezi conștiința unei anumite identități prin evocarea unui eveniment sau a unei personalități considerate exemplare. În esență, riturile de comemorare pot avea mai multe caracteristici: Comemorarea este acea mișcare simbolică amplă prin care o comunitate se asigură și reasigură de identitatea ei, Întorcându-se către evenimente-cheie, adică evenimente (fie reale, fie imaginare, ele sunt oricum
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
istorice În vederea construirii unei versiuni a istoriei și a unor evenimente de referință În consens cu viziunea despre trecut a unor grupuri politice și /sau intelectuale, reprezintă un instrument de legitimare a ordinii politice, prin fabricarea și impunerea unui „trecut” exemplar, capabil să legitimeze pretențiile acestora la supremație. Succesul lui depinde de abilitatea acestor grupuri de a obține, stimula și menține vie adeziunea populară, prin reprezentări simbolice În consens cu aspirațiile populare. Spre exemplu, mai multe studii (C. Amalvi, 1994; A
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
coapte, mitul prometeic a suscitat numeroase interpretări. Voi urma aici analizele subtile ale lui Jean-Pierre Vernant (1995), care se referă Îndeosebi la episodul instituirii primului sacrificiu În onoarea zeilor. Zeus Îi cere titanului Prometeu să organizeze acest sacrificiu originar și exemplar, care urma să consacre separarea definitivă dintre statutul divin și cel omenesc: Prometeu, răzvrătindu-se Împotriva regelui zeilor, vrea să-l Înșele spre profitul oamenilor. Fiecare din cele două grămezi pregătite de titan e o Înșelătorie, o cursă. Prima, camuflată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și parțial resemnificate. Aceasta Înseamnă că elementele mitice sunt extrase și tratate ca atare de către cercetător, mai mult pe baza unor analogii de conținut și mai puțin prin invocarea altor atribute specifice mitului (legătura cu ritul, statutul de poveste adevărată, exemplară, revelatoare, liminalitatea, funcțiile magice etc.). Altfel spus, aceste elemente sunt decontextualizate, eliberate de funcțiile actuale și proiectate către un posibil trecut În care ar fi putut avea funcții, sensuri și utilizări mitice. În abordarea culturii populare românești s-au configurat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
telegramată a tablei de materii din Moșii (Tablă de materii). Spiritul de frondă, nonconformismul, respingerea așa-numitelor "valori" consacrate, repulsia față de îngrădirile de orice fel, inclusiv cele literare, sunt, așadar, determinante ale personalității lui Caragiale în acord cu imaginea comediografului exemplar. Susținerea acesteia este completată și de câteva elemente biografice notorii ale acestui autor comic care, dacă n-a fost persecutat de biserică, a fost în schimb acuzat de imoralitate de către o societate imorală, a fost evaluat depreciativ în mod constant
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rândul ei o formă a burlescului sau a comicului absurdului. 3.5. Parodia la Caragiale Ilustrative pentru modul parodic în literatura română sunt poeziile, "poveștile", portretele-caricatură din publicistica lui Caragiale, dar și farsa O soacră, considerată de Florin Manolescu o exemplară parodie a literaturii de consum și a celei sentimentale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea80. În cazul lor, așa cum spuneam, decantarea riguroasă a componentelor comicului, în special a ironiei de parodie și de satiră, este o operațiune extrem de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spune, așadar, că grotescul profund, echivalat cu extrema caricatură, exhibat deliberat ca într-un exercițiu terapeutic de exorcizare și stăpânire a temerilor, provine din mezalianța subversivă a comicului cu tragicul. Această paradoxală combinație va fi pusă în evidență în mod exemplar, așa cum vom încerca să demonstrăm în continuare, prin dramaturgia și proza lui I. L. Caragiale. 3.10. "Simt enorm și văz monstruos" Aflat la granița dintre tragic și comic, grotescul ocupă un loc însemnat între procedeele caragialiene, reprezentat masiv în schițe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
imagini de care e, de fapt, străin, iar coincidența de nume cu un student eminent, licențiat cu onoruri, îi dă posibilitatea să trăiască practic două destine paralele: cel de haimana fără nici un țel și, prin procură, cel de intelectual revoluționar exemplar. Atunci când se îndrăgostește de Arina, încearcă să-și contureze un profil intermediar între cele două, dar o pierde tocmai pentru că își ocultase adevărata natură, cea de "bestie din junglă"53, care o fascina, de fapt, pe doctoranda în filosofie adorată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
actualitatea eternă"41. 6.2.3. Pasageri într-un "accelerat al complimentelor" O formă de caragialism explicit este imitarea ostentativă, mergând pe o linie ascendentă de la recunoașterea expresă a modelului, cum procedează adesea Costache Olăreanu 42, până la parodierea și pastișarea exemplară, demonstrativă pentru asimilarea conștientă și transmutarea creativă a lecției înaintașului. În general asociată cu ideea de epigonism, de parazitare a unui model ilustru prin rescriere elogioasă sau, dimpotrivă, prin discreditare, parodia și chiar și pastișa pot deveni forme de hibridizare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noi valori civice și morale. Interpretarea esențială rămâne, bine înțeles, creștină. Se înregistrează însă și noi accepții ale ideii de literatură: literele frumoase. „Frumosul” medieval, prefigurat în antichitate, joacă prin sacralizare un rol mult mai important introducând ideea de central, exemplar, canonic. Frumosul literar se bucură de o recunoaștere deplină după cum o arată și terminologia bogată în această direcție. De asemenea, trebuie reținut și faptul că e epoca de maximă strălucire a caligrafiei și miniaturii. Dar aceste noțiuni rămân încă marginale
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
a actului religios este posibilă numai dacă divinul se pleacă spre persoana care operează actul religios. Experiența este posibilă pentru că Dumnezeu este o persoană și nu o ființă oarecare. În acest context, el vorbește despre „sfânt” ca de o „persoană exemplară” care unește persoanele care formează o comunitate religioasă fondată pe actul cel mai fundamental care este iubirea, a cărui viață este împărtășită de către discipoli. El recunoaște că actul religios este actul cel mai personal, întrucât are loc la nivelul ontologic
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și trebuie concepută ca o tranzacție socială permanentă între legitimitățile grupurilor de actori ai scenei sociale: legitimitatea aleșilor (în virtutea votului), legitimitatea profesioniștilor (în virtutea cunoștințelor și abilităților de a face, de a pune în act), legitimitatea militanților (în baza mobilizării lor exemplare), legitimitatea locuitorilor (în virtutea raționalității lor practice). Acolo unde se vrea efectiv implicarea cetățenilor se constituie chiar fonduri de participare a locuitorilor, care susțin inițiativele în cartiere. Locuitorii orașului se simt actori ai cartierului lor nu doar dacă sunt primiți în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Tineretului și Culturii. În aceste dispute, încă din 1968, statul, prin intermediul Ministerului Culturii, apăra animatorii și independența culturii. Grija de a reînnoi elitele locale prima adesea asupra calculului electoral. Vitrină a modernizării vieții politice locale, experiența din Grenoble 262 este exemplară pentru această alianță a statului cu "forțele vii" împotriva notabililor tradiționali. "Acceptând să facă din Ministerul Culturii o voință culturală, să organizeze spectaculos sosirea lui E. J. Biasani (directorul acțiunii culturale), apoi să participe la fondarea asociației (pentru o Casă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]