6,288 matches
-
dușmani ai libertății, etichetă pe care orice exaltat o putea arunca asupra oricui: - înlăturarea acestora din comunitate prin omor sau emigrare; - privarea de libertate; - uciderea imediată cu sau fără judecată prin: împușcare, ghilotinare, înnecare, sau orice alt mijloc pe care fantezia ororii o putea imagina. Nu au fost cruțați nici savanții, nici poeții. Astfel celebrul Lavoisier cerșește amânarea sentinței măcar câteva zile pentru a finaliza o experiență, iar poetul Andre Cherrier este executat pe loc, ambii nefiind angajați politic, fiind practic
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să perceapă analogiile dintre ordinea naturală și ordinea morală ideală, devine astfel un mediator între Demiurg și semenii săi. Mijlocirea lui este necesară, deoarece omul obișnuit, care "stalked a God în his own fancy" [se vede Dumnezeu, în propria-i fantezie]95, s-a înstrăinat, treptat, de ordinea și frumusețea naturii, cultivând excesiv rațiunea practică (științele), neglijând, în același timp, intuițiile facultății poetice. Prețul civilizației este, in viziune poescă, ruină 96. Secvență descriptiva ce urmează, cu topica ei neobișnuită, - "Până la marginile
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de intuiție extatica, si nu ar lăsa publicul să arunce o privire în spatele scenei, la complicatele și ezitantele crudități ale gândirii, la scopurile adevărate captate în ultimul moment, la nenumăratele licăriri ale ideii care nu ajung la viziune deplină, la fanteziile mature la care au renunțat, din disperare, pentru că li se păreau prea refractare, la dureroasele modificări ale cuvintelor [s.n.], la rotile și pinioanele necesare pentru schimbarea decorului, scările și capcanele pentru demoni, penele de cucoș, vopseaua roșie și petele negre
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prin problematizare, dialog, conversație euristica,descoperire, modelare, etc. Modalități de stimulare a conduitei creative la elevi presupun și eliminarea unor obstacole care împiedicată adesea creativitatea: conformismul (oamenilor obișnuiți nu le place ceea ce iese din comun; ei nu au încredere în fantezii); algoritmii (o suită de reguli efectuate într-o ordine aproximativ constantă); obstacole emotive: teamă de anumite greșeli, descurajarea rapidă. Stimularea creativității elevilor se poate face dacă se ține seama de o serie de reguli: renunțarea profesorului la tonul autoritar, realizarea
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Gabriela Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_894]
-
dacă se ține seama de o serie de reguli: renunțarea profesorului la tonul autoritar, realizarea unor relații prietenești, democratice favorabile sistemului creativ; școlarii trebuie lăsați să-și manifeste în voie spontaneitatea, curiozitatea;trebuie să apară teme și situații care stimulează fantezia (elevii să imagineze singuri probleme, să continue o nuvelă etc.); vizitarea expozițiilor, excursiile lărgesc orizontul elevilor; existența unor laboratoare și ateliere foarte bine dotate. Iată mai jos un model de verificare a creativității asustat de calculator. În cadrul Palatului Copiilor Iași
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Gabriela Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_894]
-
absolut emblematică pentru anii aceia: construit la începutul anilor '60 pentru a celebra încheierea colectivizării agriculturii, corpul central avea capacitatea simbolică de 11000 de persoane, cifra mitologică a țăranilor uciși la reprimarea marii răscoale țărănești din 1907. Cifra era rodul fanteziei propagandistice a marelui publicist socialist N.D. Cocea, în realitate fiind vorba de cel mult 600 de victime, dar fusese atât de insistent popularizată, mai ales în 1957, cu prilejul apăsătoarelor celebrări ale celor 50 de ani, încât aproape nimeni nu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
un principiu etic general la un caz particular; - este un gen accesibil, de mare popularitate; - personajele sunt animale, plante, flori, lucruri (puse în situația oamenilor);animalele și plantele servesc (prin particularitățile lor) la exprimarea unor trăsături umane (pozitive sau negative); - fantezia lirică a poetului reduce omul cariat la nivel faunistic sau floristic (adeseori - mineral); - transpunerea lumii reale în lumea animalelor (sau a plantelor) nu se face la întâmplare; de obicei, se face după regulile parabolei; - adevărul îmbracă haină metaforică (într-o
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
zac de spleen”. În rezumat: „Risipitor de imagini și risipit uneori în poezia ocazională, Andrițoiu este în creația lui mai pură un poet de vocație, elegiac și livresc. Cultivă filonul clasic și reactualizează speciile uitate ale poeziei sentimentale printr-o fantezie inteligentă” (Eugen Simion). Poetul a tradus (singur sau în colaborare) din lirica elină, latină, canadiană (de limbă franceză), vietnameză, precum și din Rilke (Poemele franceze), N. Zidarov, I. Utkin și Horváth Imre. A mai publicat o carte de călătorii prin țară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
Potirul Sfântului Pancrațiu”, RL, 1971, 49; N. Baltag, „Războiul undelor”, LCF, 1974, 32; Emil Manu, „Războiul undelor”, SPM, 1974, 188; Dan Mutașcu, Ironia ca mod de cunoaștere, SPM, 1974, 191; Emil Manu, „Damen-vals”, SPM, 1975, 259; Eugen Teodoru, Talent și fantezie, SPM, 1985, 24; Cândroveanu, Lit. rom., 166-167; Dicț. scriit. rom., III, 190-191; Firan, Profiluri, II, 59-61. C.M.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
poate fi în subsidiar și un creator de literatură. Debutează, concomitent, la revistele „Miron Costin” și „Convorbiri literare”, în primăvara anului 1916, cu două studii de istoria limbii. „Vieața nouă” din 1919 îi găzduiește prima încercare literară, poemul în proză Fantezia florilor. Mult mai târziu, în „Revista Fundațiilor Regale” (1935-1938), își va publica însemnările de călătorie pe care le adună în volumul Note din Grecia (1938), socotit „o mărturisire de credință clasică” (G. Călinescu), umanistă, exprimată încă din mottoul din Renan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
o forțare imaginativă a unor descoperiri istorice. În această cheie pot fi înțelese atât excesele latiniste ale Școlii Ardelene (romanitatea pură a românilor, exterminarea totală a dacilor), cât și replica dacistă (în cea mai autohtonistă formulă aceasta regăsindu-se în fanteziile pelasgice ale lui Nicolae Densusianu). Deși extreme, ambele poziții își au originea în constatări factuale suportate de investigații arheologice și lingvistice. Conștiința istorică românească a fost configurată prin extrapolarea imaginativă pe baza elementelor factuale, mult dincolo de parametri setați de standardele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
domo nostra a problemei continuității, spre exemplu, disputa în cauză este folosită ca prilej de tematizare a relației dintre "știință și politică", concluzionându-se că "în fiecare scriere despre originea unui popor există, pe lângă argumente științifice, și multă exagerare și fantezie" (Vulpe et al., 1999, p. 34). Reflexivitatea istoriografică, prezentă încă din manualele gimnaziale, este cu atât mai pregnantă în literatura didactică dedicată clasei de XII-a. De exemplu, N. Dumitrescu et al. (1999) plasează întreaga istorie a românilor sub deviza
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Boccaccio citează nume ce reprezintă autorități ale vremii (Guido Cavalcanti, Dante Alighieri), care au acordat o importanță majoră imaginii feminității în operele lor (Vita Nuova, Divina Comedie). Femeia rămâne izvor de inspirație, forța centripetă spre care se canalizează toate resursele fanteziei masculine. Naratorul este plin de curtoazie, afabil și supus oricărei dorințe ce ar putea fi exprimate de femei, devine un adevărat cavaler și apărător al „preaiubitelor doamne”, pentru care și-ar periclita în ochii contemporanilor chiar și reputația de scriitor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca un refugiu departe de condițiile sordide ale lumii reale a experienței. Dacă există o astfel de alegorie trebuie să remarcăm că lumea în care tinerii își găsesc loc mai apoi, din turnul lor de fildeș pe aripile propriei lor fantezii, nu este o utopie sau un tărâm de basm, ci un cosmos natural, încântător. Așadar arta părăsește realitatea numai pentru a se întoarce la ea.”138 Tinerii alcătuiesc o lume aparte: „Intenția inițială de a portretiza o societate măcinată de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-și fi conturat altfel viața: „Povestirea ei [rostită după acest Prolog autobiografic, n.n.] este plasată într-un trecut îndepărtat, pentru care are o preferință melancolică. Este un trecut care constituie în epoca lui Chaucer o etapă a mitului și a fanteziei și această dimensiune fantastică face ca mediul regelui Arthur să fie mult mai atractiv decât prezentul pentru târgoveața trecută de vârsta tinereții.” 403 Inconștient, ea manifestă sentimentul vinovăției, aspiră spre o stare a inocenței pierdute iremediabil, dar dorite în forul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este risipit de invazia de monahi și frați cerșetori, a căror moralitate poate fi pusă sub semnul întrebării. Pierderea unei lumi a tainelor și a frumuseții aduce după sine o undă de melancolie 412, materialismul este acela care ia locul fanteziei și utopiei vremurilor trecute: „Este o poveste despre un timp îndepărtat când un cavaler violator putea fi transformat într un soț supus, o bătrână decrepită își poate redobândi frăgezimea de altădată”, de aceea a și fost uneori caracterizată drept un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
feminin. și poetul și femeia se află, din punct de vedere social, pe poziții subordonate autorității politice, marginalizante, nesigure, inferioare. Sunt nevoiți să afirme lucruri care să distrugă această dominare, chiar dacă uneori nu sunt întru-totul adevărate, dând dovadă de o fantezie remarcabilă. Sfârșitul basmului târgoveței seamănă cu Retractarea finală a lui Chaucer, impun niște adevăruri în care nu suntem convinși că cei doi cred cu adevărat.465 Femeile sunt reduse, în cele din urmă, la tăcere.466 Târgoveața din Bath a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
consideră că este „atât de plină de omenesc și de feminitate, atât de vulgară și de lipsită de orice inhibiție în discuția pe care o propune în legătură cu relațiile avute cu cei cinci soți, și totuși atât de inventivă, plină de fantezie și delicată în basmul pe care îl rostește.”468 Bernard F. Huppé apreciază că, în Prologul târgoveței, Chaucer a creat un monolog subtil și dramatic, care ne înfățișează o femeie credibilă, ce a depășit barierele timpului. Comicul acestui autoportret are
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca să ofere plăcere, și mai apoi să fie utile didactic, de aceea, poate, scriitorul italian a fost catalogat drept un „anti-Dante"580, dedicat artei pentru artă și amuzamentului. 579 „Arta este singurul lucru serios pentru Boccaccio, singurul care, în mijlocul orgiilor fanteziei, îl îndeamnă să mediteze, și care îi încrețește fruntea în mijlocul libertinajului celui mai desfrânat, așa cum se întâmplă lui Dante și lui Petrarca în momentele lor de inspirație cele mai înalte și mai pure.” Francesco De Sanctis, op. cit., p. 364. 580
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Caccia di Diana (Vânătoarea Dianei, aproximativ 1334), „o alegorie despre dragoste, destinată, după cum se pare, să imortalizeze fermecătoarele doamne de la curtea napolitană”590, în care influența lui Dante se resimte puternic. În cele optsprezece scurte cântece avem o pendulare între fantezia mitologizantă și notele de realism. Naratorul boccaccesc 591, metamorfozat într-un cerb, se plimbă într-un decor idilic primăvăratic, meditând asupra necesității de a se feri de chinurile nemiloase ale dragostei, când i se pare că aude un glas ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la îndoială nimic din ceea ce face sau spune soția sa, este lipsit de o dominație reală în cămin, aproape ridicol: „Este unul din acei soți care eșuează în a-și impune autoritatea, o tipologie ridiculizată și în tradiția populară.”909 Fantezia sa despre potop ni-l înfățișează ca stupid, credul. Neculai este privit cu simpatie de narator, caracterizarea sa cuprinde numeroase aspecte pozitive: tinerețea, educația, inteligența, virilitatea, aderarea la un hedonism al plăcerilor, pe când rivalul său, Avesalon, se dezvăluie un naiv
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Structura somato-psihică” (Ed. Eminescu, 1972), la finalul convocării surselor medicale privind boala și moartea lui Eminescu, și „accidentul” bibliografic Dumitru Cosmănescu, citând chiar un fragment din această relatare și comentând-o. Lăsăm textul să curgă: „... alte opinii, considerate de domeniul fanteziei, tot merită să rețină atenția. Este vorba de mărturia lui Dumitru Cosmănescu, frizerul poetului, care în „Universul“ din 28 iunie 1926 a afirmat că „Eminescu a fost izbit în cap cu o cărămidă și că, peste o jumătate de oră
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
poetul a murit ca urmare a unei embolii.“ (p.361). Nu știm cine este acest nepot, nici poetul în viață la 1972 (acești martori ai tăcerii au făcut, și ei, ca versiunea Cosmănescu a morții poetului să rămână „de domeniul fanteziei”) dar cuvântul „embolie” există în dicționar și are același sens azi, ca și pe vremea când îl consemna Maiorescu: „astuparea unui vas sanguin cu un cheag de sânge” (DEX,1964); „boală pricinuită de un cheag de sânge sau de un
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fel de „calc” din zilele noastre, oricum, improprie secolului al XIXlea) și a scriiturii (care nu este așa de veche cum afirmă editorul). În plus, editorul este neatent și în acest raport se face afirmația: „Este cu totul de domeniul fanteziei mărturia lui Dumnitru Cosmănescu, frizerul poetului, că Eminescu a fost izbit în cap cu o cărămidă și că peste o jumătate de oră de la această întâmplare poetul a murit.” fără a rezulta clar dacă această afirmație este cuprinsă în textul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Substantivizat, imaginarul este prezentat ca "domeniu al imaginației", în timp ce imaginația este " capacitatea omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior". În Marele Dicționar de Neologisme 3, imaginația este înțeleasă și ca "închipuire", "fantezie", complementar "capacității de a transforma reprezentările ce reflectă realitatea existentă și de a crea pe această bază noi reprezentări". La Platon, imaginația este principiul care creează lumea ideilor pure, iar pentru Aristotel, imaginația stă la temelia cunoașterii. Scolastica medievală, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]