7,001 matches
-
de triunghi echilateral trunchiat mult sub bărbie, bărbat frumos și cu moșteniri tocate toate cu femeile și numai cu femeile, la Capșa de pe vremuri, se mărturisea oricui că momentul cel mai fericit este după ce pleacă femeia și rămâne singur ca să fumeze o țigară de foi În liniște. Ceea ce ne-ar Îndemna, prin urmare, la o reconsiderare, la o reformă a amorului, mai ales de când bărbații și-au atras de partea lor toate posibilitățile de a practica pasiunile și vițiile, lăsând pe seama
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pielea goală având organul lor muieresc astfel dresat ca să-ți ia francul de pe marginea mesei, aspirându-i așa cum ți-ar suge lipitoarea sângele rău din tine; sau adresele localurilor cu „tapeți“ fardați și Îmbrăcați femeiește, sau cu „guse“ mas culine fumând din trabuc și din lulea ca noi, bărbații, desigur, dar fără a putea, la o adică, să se măsoare cu noi când ne proțăpim În picioare la rădăcina copacului și zvârlim din noi departe, jucându-ne de-a tulumba de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
susțină un exa men și, pentru că nu-l pregătise, amâna prezentarea În fața examinatorului. Profesorul l-a invitat la examen, dar Beldie a refuzat; la insistențele examinatorului, s-a prezentat. A intrat pe ușă și profesorul i-a spus: „Hai să fumăm o țigară!“ Dialogul astfel purtat, la o țigară, s-a soldat cu promovarea examenului. În timpul campaniei din 1913 a fost Încadrat la „partea seden tară“ a regimentului și s-a ocupat cu acțiunile de prevenire și combatere a epidemiei de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
începutul lui noiembrie, dăduse bruma, ba într-o dimineață chiar se formase o pojghiță subțire de gheață pe bălțile de la marginea orășelului nostru...), m-am luat după Cornel, un puști mai mare doar cu un an decât mine, dar care fuma, ba chiar fugise pentru o zi și o noapte de acasă, m-am luat după el și am făcut baie în Dunăre pe vremea aia. Eram cu toții vreo cinci-șase inși, ne-am furișat pe mal, într-un loc ascuns de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cameniță a întins mâna cu degete butucănoase și a stins lampa aceea dureros de puternică. A rămas aprins doar becul chior din tavan. Și-a aprins o țigară. L-a îmbiat și pe Vlad. El a refuzat politicos: Mulțumesc, nu fumez. Se vedea din intonația lui, dar și din întreaga expresie a chipului său că îi este recunoscător tovarășului Cameniță, fiindcă a renunțat la violență și îl tratează civilizat. -Mata ești poet? s-a interesat Cameniță tot așa, pe ton stins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
adevărat, ai să-l zărești acolo, în orășelul tău. 19 TC "19" \l 1 S-au scurs doi ani și jumătate de la moartea mea. Biță și Mircea crescuseră, nu mai erau cei pe care-i cunoșteam eu. Le mijise mustața, fumau pe ascuns și se uitau după fete. Încă își mai petreceau timpul jucându-se, dar nu mai era atmosfera de altădată, adeseori jocul era doar mimat, nu trăit, se surprindeau chiar ei înciudați că, atunci când era vorba să se joace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în păduricea din apropiere, pe malul înalt și abrupt. Dezamăgiți, voiau să-și tragă nițel sufletul după ce bătuseră atâta drum degeaba, prin dogoarea de iad. Și-au aprins câte o țigară. Carpați fără filtru. Au tras adânc fumul în piept: fumau ca niște bărbați, nu ca niște țânci mucoși. S-au întins în iarbă. Au schimbat câteva vorbe, dar repede au adormit, doborâți de zăpușeală. S-au trezit într-un târziu, lac de nădușeală. Nu-și dădeau seama cât timp trecuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
înger părea firav, juma de om, ce juma, pitic: îngerul era imens și era făcut din lumină. I-a cerut lui Cameniță, cu aerul cel mai firesc, un foc. Cameniță i-a dat, mirându-se în sinea lui că îngerul fumează și că știe să vorbească și vorbește românește. Treaba e aiurea, un înger care să fumeze nu se potrivește, a gândit tovarășul Cameniță, dar s-a abținut să facă vreun comentariu, el, care dădea ordine tuturor, care tuna și fulgera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lumină. I-a cerut lui Cameniță, cu aerul cel mai firesc, un foc. Cameniță i-a dat, mirându-se în sinea lui că îngerul fumează și că știe să vorbească și vorbește românește. Treaba e aiurea, un înger care să fumeze nu se potrivește, a gândit tovarășul Cameniță, dar s-a abținut să facă vreun comentariu, el, care dădea ordine tuturor, care tuna și fulgera, în preajma îngerului era ezitant, intimidat și aproape smerit, fără replică, aproape își pierduse graiul. Îngerul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu se potrivește, a gândit tovarășul Cameniță, dar s-a abținut să facă vreun comentariu, el, care dădea ordine tuturor, care tuna și fulgera, în preajma îngerului era ezitant, intimidat și aproape smerit, fără replică, aproape își pierduse graiul. Îngerul a fumat fără să zică nici el nimic. La un moment dat, pe stradă s-au auzit pași: în sinea lui, tovarășul Cameniță se bucura, trecătorul precis are să dea cu ochii uluit de îngerul cel uriaș, de bizara făptură, în curtea luminată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui pe balcon, iarăși a simțit că nu mai are aer să respire și pe urmă, imediat, hop și vizitatorul celest care s-a așezat lângă el ca un tată uriaș lângă un copilaș prăpădit, s-a așezat liniștit, a fumat liniștit și aiurea (îngerii nu fumează!...), în vreme ce lui îi bătea iar inima nebunește, de emoție, de îngrijorare, apoi îngerul a plecat tot așa, tăcut, liniștit... La București, schimbarea la față a tovarășului Cameniță a continuat. Se petrecea cu o încetineală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că nu mai are aer să respire și pe urmă, imediat, hop și vizitatorul celest care s-a așezat lângă el ca un tată uriaș lângă un copilaș prăpădit, s-a așezat liniștit, a fumat liniștit și aiurea (îngerii nu fumează!...), în vreme ce lui îi bătea iar inima nebunește, de emoție, de îngrijorare, apoi îngerul a plecat tot așa, tăcut, liniștit... La București, schimbarea la față a tovarășului Cameniță a continuat. Se petrecea cu o încetineală de melc, dar era ceva neîntrerupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a stat în permanență lângă bărbatu-său, aruncându-i lui Vasile B. o privire indiferentă, privirea cu care trebuie pedepsiți bărbații care nu știu să piardă demn. Abia în zori i-a zis în trecere, îndreptându-se spre balcon să fumeze ultima țigară: „Haide, mă, supăratule, vino și ține-mi scrumiera, dacă-ți place să te chinui“. „Încerc să înțeleg“, a spus Vasile B. „Ce-i de înțeles - i-a retezat-o femeia, dar fără răutate, ca și cum oboseala de după o noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fi fost savantul distrat pe care-l știm din anecdote, dar firma ținea un grafic foarte angajant, iar de reușita contractului în derulare depindeau cele viitoare. După ce am conversat, în oficiul unde-și pregătea cafeaua și în balconul unde-și fuma țigara, despre una și despre alta, am purces la interviul propriu-zis, care ar fi urmat să-i consume fix o jumătate de oră. Însă ne-am dat curând seama că nu aveam cum să ne înțelegem. La toate întrebările pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Însă cînd am ajuns În Huancarama abia mai puteam să mă țin pe picioare. Nu mai aveam nici un pic de adrenalină și criza mea de astm s-a Înrăutățit. Învelit Într-o pătură de la poliție, am privit ploaia și am fumat țigări de foi - una după alta -, ceea ce m-a ajutat Într-o oarecare măsură să-mi mai potolesc oboseala. Spre ziuă am reușit să adorm, sprijinit de un stîlp din hol. Dimineața m-am simțit ceva mai bine, iar Alberto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din România, dorea să participe la petrecere. La sfârșit, trebuia să-i conduc pe tinerii mei colegi de universitate către taxiuri, surâzând politicos. Ei, tocmai acum începeau problemele. Studentele din "frăție" nu prea rezistau combinației de băutură și de drog (fumau toți canabis, ca niște puști ce erau) și erau greu de condus către taxi. Din câte am citit și mi s-a povestit, canabisul are puternice efecte axiogene. Tinerele îmbrăcate în rochii Gucci de 3000 de euro bucata și cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
urmărind cu privirea jocul cercurilor de fum. În fine, cel de al treilea doarme lângă țambalul agățat de o ramură a salciei. Astfel, conchide Lenau, cum viața nu este altceva decât o noapte, o putem disprețui de trei ori, dormind, fumând sau jucând cărți." (Vaux de Foletier, Mille ans d'historie des Tsiganes, Editura Fayard, 1970). Masterand la Institul European al Universității din Geneva, anul 1999 19 ianuarie 1999 Biblioteca facultății de teologie protestantă din Geneva. Câteva cărți despre "părinții deșertului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
întreabă dacă nu pot să-i fac rost de un ciobănesc mioritic din România, "polonezul" fiind bătrân, pe moarte. De circa 15 ani frizer în Carouge, orășelul cu arhitectura sardă unde locuiesc, în fapt un cartier al Genevei. Extrem de vorbăreț, fumează țigară de la țigară. Dar nu orice țigară, ci "Gauloises", cu foița galbenă ca mătasea porumbului, tari de ar ameți și un elefant. Cabinetul unde oficiază este tapetat cu imagini îngălbenite de scriitori, revista Lire și afișe cu premii Goncourt din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu grijă de-a lungul vremii de mâinile călugărițelor catolice cu mii de mărgele, perle false și adevărate, fir de aur. Sfântul este așezat într-o poziție ciudată, oarecum pe o parte, cu capul în căușul palmei, ca și cum ar fi fumat o narghilea. Efectul asupra grupurilor de vizitatori speriați este garantat, căci este prezentă în aer o "oroare sacră" pe care muzeificarea nu a izbutit să o îndepărteze. Pe de altă parte, am înțeles oarecum și de ce Reforma începută la Geneva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și ușurare la finalul interviului. Ora două dimineața. Ma întorc acasă pe bicicletă, pe o stradă mai puțin circulată, pentru a-i evita pe imbecilii de 18 ani care ies din discoteci în Golf-ul lor VR4 tuned, după ce au fumat des joints (țigări cu marijuana). Una costă cât salariul meu pe două ore de lucru. Este o seară caldă, de primăvară-vară, prima seară cu adevărat caldă a anului. Orașul nu vrea să doarmă. Nu mi-a venit să-mi cred
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu adevărat caldă a anului. Orașul nu vrea să doarmă. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor: pe trotuar, un bătrân țintuit într-un scaun cu rotile, își plimba papagalul verde-roșu-galben, imens. Pasărea picotea pe umărul său drept. Bătrânul fumează cu ajutorul unui portțigaret lung, de fildeș îngălbenit de timp și atâta utilizare. Și dacă totuși Dumnezeu este un imens papagal roșu? S-a terminat berea! S-A TERMINAT BEREA!, strigă îngrozit patronul elvețian al terasei-restaurant unde lucrez pe post de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
chiar și justiția se supune poeziei matematice a acestei limbi fără milă. Domnul Messnoyer, ultimul dintr-o lungă generație de călăi, care încă mai știe să mânuiască ghilotina (les bois de justice), declară în prefața cărții sale: Nu beau, nu fumez, mă alimentez sănătos. Vreau să trăiesc cât mai mult, pentru că știu ce înseamnă valoarea vieții". Îl cred pe cuvânt. 13 noiembrie 2002 Astăzi, în timp ce lucram la restaurantul CIG din Geneva, unde mai merg din vreme în vreme pentru a face
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de generații, cu multe zeci de milioane în bănci, și nu miliardari de carton ca în sărmana mea țară de origine. Rafinați, discreți, eficienți chiar și în zâmbetele la comandă pe care le practică. Miroase frumos, amestecat, ca și cum s-ar fuma într-o parfumerie de lux din Paris. Nu este prima mea experiență de acest gen pe care o am, dar în seara aceasta am sentimentul reconfortant (oare de ce scriu "reconfortant"?) că în mod evident nu sunt fericiți. După câteva ore
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a pleca de acasă. Măcar odată, frica atavică a românilor de curent se dovedește întemeiată. Când scriu aceste rânduri, visez cu ochii deschiși grădini în plină vară, pline de flori, doamne cu rochii lungi și albe, copii neastâmpărați și domni fumând trabuc în grădină, bând coniac de culoarea gemului de nuci verzi. (Pasaj adăugat ulterior: astăzi, 25 august 2008, când am transcris aceste notițe scrise de mână în Canada, temperatura aerului a urcat în orele după-amiezii la 38 de grade Celsius
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe bază de cartelă magnetică, se poate intra și ieși din clădire la orice oră, în funcție de ritmul de lucru al fiecăruia. În fine, "faimosul" spațiu rezervat fumatului, în exteriorul clădirii. Fumatul și eradicarea acestuia o adevărată obsesie națională canadiană. A fuma devine un veritabil act de curaj in iarna canadiană, la minus treizeci de grade, plus vântul de nord care scade și el cu 7-10 grade temperatura reală resimțită la nivelul corpului. Odată revenit în corpul primitor al mamei biblioteci, te
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]