9,375 matches
-
al teritoriilor, măsurabil în unități de timp, nu de suprafață), pe scurt, a unei noi Lumi Noi. New York sau Tokio luminate noaptea cheamă o altă privire, un alt ritm al vederii decât colinele toscane la apusul soarelui. Fiecare ecosferă cu gloriile ei. Poate, prea obișnuiți cu Rafael și Michelangelo, încă nu știm să-i admirăm cum trebuie pe Bruegel și Dürer ai zilelor noastre. Vreau să spun pe acei Wim Wenders și Godard care filmează, la limita deșertului, modularul, fragmentarul și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fi rămas niște dealuri pline de buruieni. Nu vom putea evita această înțelepciune a națiunilor. Problema pentru noi este să știm, de vreme ce prin destinație un fabricant de imagini alimentează, în universul catolic și de o mie cinci sute de ani, gloria celor puternici, dacă același gen de individ a lucrat succesiv la gloria lui Christos, a cetății, a prințului, a marelui burghez colecționar, a Fundației Olivetti sau a propriei persoane, cu aceleași efecte de prezență și putere. * * Ar trebui să înlănțuim
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
înțelepciune a națiunilor. Problema pentru noi este să știm, de vreme ce prin destinație un fabricant de imagini alimentează, în universul catolic și de o mie cinci sute de ani, gloria celor puternici, dacă același gen de individ a lucrat succesiv la gloria lui Christos, a cetății, a prințului, a marelui burghez colecționar, a Fundației Olivetti sau a propriei persoane, cu aceleași efecte de prezență și putere. * * Ar trebui să înlănțuim aceste momente într-un singur travling înapoi, căci ele își au originea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ea însăși. Regimul "idol": ceea ce este dincolo de vizibil constituie norma și rațiunea lui de a fi. Imaginea, care-i datorează întreaga aură, glorifică lucrul care o depășește. Regimul "artă": ceea ce este dincolo de reprezentare este lumea naturală, fiecare cu aura sa, gloria este împărțită. Regimul "vizual": imaginea devine propriul referent, întreaga glorie îi aparține. Cele trei clase de imagini nu desemnează naturi de obiecte, ci tipuri de apropriere prin privire. Dacă putem să facem din ele "momente", în sens hegelian, oarecum în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și rațiunea lui de a fi. Imaginea, care-i datorează întreaga aură, glorifică lucrul care o depășește. Regimul "artă": ceea ce este dincolo de reprezentare este lumea naturală, fiecare cu aura sa, gloria este împărțită. Regimul "vizual": imaginea devine propriul referent, întreaga glorie îi aparține. Cele trei clase de imagini nu desemnează naturi de obiecte, ci tipuri de apropriere prin privire. Dacă putem să facem din ele "momente", în sens hegelian, oarecum în joacă, să nu uităm că suntem contemporani cu toate trei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
guvernarea artei aparține, în fiecare epocă, grupului mediator central. Prin asta înțelegând grupul social care dă, la un anumit moment, spiritul și stilul Occidentului pentru că administrează sacrul momentului. Biserica l-a administrat pe Dumnezeu și mântuirea, curțile princiare, puterea și gloria, burghezia, Națiunea și Progresul, firmele multinaționale, Profitul și Creșterea. Purtătorul valorilor de unificare, adică al sacrului social, este totodată cel care își însușește cel mai bine surplusurile economice. Principalul colector de plus-valoare colecționează Imaginile cele mai valorizante. Fiind cel care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ales la mijloacele ei de transport. Când automobilistul merge la cinema nu schimbă viteza. Expresia franțuzească se faire une toile nu mai înseamnă a merge la expoziție, ci la cinema. Cel care nu-i lasă pe adolescenți să doarmă, culmea gloriei posibile, vârf strălucitor al vizibilității sociale. Domină ceea ce stârnește rumoare și surpriză. În 1831, Cromwell și Carol I, tabloul lui Paul Delaroche expus la Salon, atrăgea tot Parisul, dar în 1991 tot Parisul se duce să vadă ultimul Jean-Jacques Annaud
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care face să pornească un mecanism). Cinematografia are o vocație minoritară, în stil republican: spre deosebire de televiziune, care este instrumentul vanitoșilor și șansa conformistului, legenda ei este făcută de orgolioși și extravaganți, capodoperele ei vin dinspre margini, iar insuccesul imediat sporește gloria (Citizen Kane a fost un eșec la lansare). Prin Charlot, cinemaul a consacrat simbolic omul de jos. Televiziunea, prin Dallas, oamenii de sus. Bineînțeles, cinematografia este "o artă economică" (Toscan du Plantier). Și chiar în mai mare măsură decât televiziunea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
n-ar fi trebuit să conteze; majoritatea calendarelor din acele timpuri începeau cu anul unu, nu cu anul zero. Dionysius nici nu avea alternative; nu știa nimic despre zero. Fusese educat după căderea Imperiului Roman. Chiar și în momentele de glorie ale Romei, romanii nu fuseseră genii în ale matematicii. În anul 525, la începutul Evului Mediu, toți apusenii se agățau de sistemul numeric stângaci al romanilor, iar în acesta nu exista zero. Pentru Dionysius, primul an al Domnului era, firește
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în stare... SFÂNTUL AUGUSTIN, CONFESIUNI Este greu să-i învinuim pe călugări pentru ignoranța lor. Lumea lui Dionysius Exiguus, Boethius și Beda era, într-adevăr, neinstruită. Roma se prăbușise, iar civilizația apuseană nu părea a fi decât o umbră a gloriei trecute a Romei. În plus, viitorul părea mai întunecat decât trecutul. Nu este de mirare că, în căutarea înțelepciunii, cărturarii medievali nu căutau să găsească idei noi la semenii lor, ci se întorceau către unii greci antici, precum Aristotel și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
viza, la un institut de învățământ superior în care își dorea să ajungă. În 1904, el era deja căsătorit, avea un fiu nou născut și muncea în acel Oficiu de brevete - drum care nu era nici pe departe cel spre glorie. Cu toate acestea, în martie 1905, a scris o lucrare care avea în cele din urmă să-i asigure Premiul Nobel. Această lucrare, în care explica efectul fotoelectric, a adus mecanica cuantică în prim plan. Și, odată ce mecanica cuantică a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
un credincios oarecare; de aceea, ei dau sarcini preoțești chiar și simplilor credincioși. Ce să mai zic atunci despre folosirea cuvântului, când ei nu-și dau silința să câștige pe păgâni, ci să piardă pe ai noștri? Ei caută nu gloria de a lucra pentru ridicarea celor căzuți, ci pe aceea de a aduce prăbușirea celor ce stau în picioare, fiindcă lucrarea lor nu vine de la ceea ce ei înșiși au clădit, ci din nimicirea adevărului. Ei sapă la temelia casei noastre
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
să se ospăteze, după care Nestor i-a îmbiat, pe Ahile și pe Patrocles, să plece cu ei și să se alăture războinicilor 28 care urmau să atace bogata cetate de dincolo de mare. Cei doi tineri primesc de îndată, ispita gloriei era prea mare și prilejul prea bun să iasă din acel colț uitat al Greciei și să fie părtași la o expediție cum alta nu mai fusese. Peleu îi lasă să se ducă, n-ar fi putut să facă altfel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
tihnite, pe domeniile lui, întors din luptă, împreună cu Patrocles, grei de prăzi. Se crede tot timpul și de multă lume că Ahile a ales între o viață lungă și obscură și una scurtă, însă fulgerând de slavă. Singura lui mare glorie a fost, hotărându-și astfel moartea, omorârea lui Hector. Pe care nu l-a omorât pentru faimă, ci ca să l răzbune pe Patrocles, care i-a fost mai drag, până la urmă, și decât gloria și decât orice înlesnită tihnă în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fulgerând de slavă. Singura lui mare glorie a fost, hotărându-și astfel moartea, omorârea lui Hector. Pe care nu l-a omorât pentru faimă, ci ca să l răzbune pe Patrocles, care i-a fost mai drag, până la urmă, și decât gloria și decât orice înlesnită tihnă în Ftia, lângă Sperheu, în umbra Pelionului, lângă tatăl lui bătrân și fără putere. E bine ca toate acestea să fie luate în socoteală atunci când, mai târziu, voi vorbi despre caracterul atipic al lui Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
le da umbrelor o clipă de consistență, de conștiință și de memorie, Odiseu le dă să bea din sângele unor animale jertfite, adică le nutrește cu un principiu vital, trezindu-le o clipă din neființa lor cu iz de mucegai. Gloria Și totuși oamenii epopeii cunosc o formă a nemuririi și tânjesc după ea. Nu perpetuarea în urmași, care asigură doar persistența speciei, ci perpetuarea amintirii lor în amintirea celor care vin. Și astfel, ceva dintr-un om nu se pierde
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca zadarnică umbră, ceva rămâne, partea lui cea mai a lui și cea mai înaltă, amintirea faptelor sale, a poveștii sale, a pătimirii sale, a izbânzilor și a înfrângerii sale în moarte. Mari întâmplări rămân astfel în slava amintirii, în gloria unui nume care dăinuie mereu în nevăzutul viitorului, materie pentru cântări. Viața și moartea omenească se transfigurează în poem, câmpia plină de sânge și de leșuri de lângă Troia devine poveste de spus mai târziu și de ascultat mai târziu. Lumea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Lumea homerică nu are gândul să-și asigure nemurirea înălțând morminte trufașe, grădini suspendate, piramide, sfincși, temple uriașe. Îi ajunge nemurirea poeziei. Am putea întreba: atâta sânge vărsat pentru 70 frumusețea unui poem? Răspunsul eroilor este acela că da. În gloria postumă se cuprinde și dăinuie atât esența unică a individului, cât și exemplaritatea lui omenească, treapta pe care urcă un om pentru a dovedi că pasul acesta în sus îi este omenirii cu putință. Încrederea în faima și în slava
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mormântul unui războinic viteaz, cândva de mult omorât de mâna strălucitului Hector.“ Așa cum și mormântul lui Ahile se va arăta corăbierilor, de departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar fi mut. Se deslușește și aici prezența unei forțe: ceea ce a existat în triumful puterii și avântului de a fi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
onoarea de a pieri de mâna lui Hector, cel mai viteaz dintre troieni, asistat, în amândouă prilejurile, de însuși Apolon. Mai trebuie spus că, ducându-se să lupte în locul lui Ahile, n-o face ca să se acopere el însuși de glorie, ci ca să-i salveze pe aheeni, gândindu-se totodată că, prin faptele lui și ale mirmidonilor, îi va aduce glorie lui Ahile și îl va face pe Agamemnon să regrete că l-a jignit. Și că, odată ajuns pe câmpul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Mai trebuie spus că, ducându-se să lupte în locul lui Ahile, n-o face ca să se acopere el însuși de glorie, ci ca să-i salveze pe aheeni, gândindu-se totodată că, prin faptele lui și ale mirmidonilor, îi va aduce glorie lui Ahile și îl va face pe Agamemnon să regrete că l-a jignit. Și că, odată ajuns pe câmpul de luptă, nu se mărginește la dueluri de la om la om, ci are și o idee strategică (ceea ce eroilor homerici
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu se coboară în ochii noștri înălțându se pe sine în felul acesta. Și nu numai pentru că ce spune el este adevărat, ci și din alte câteva pricini. Își alesese o viață scurtă, iar singurul ei conținut erau măreția și gloria. Și n-ar spune atât de des cine este, dacă această singură mândrie a lui n-ar fi fost rănită de raptul și de ofensa lui Agamemnon. De aceea, în aserțiunile lui de excelență străbate un accent care le face
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
alte țeluri, străine de război și străine de slavă. Aici apare în lumină marele paradox al situării lui Ahile în lume. El, care reprezintă cea mai înaltă valoare războinică și totodată absolutul luptei ucigașe și prădalnice, el, care a ales gloria (și răzbunarea) cu prețul de a muri tânăr și departe de casă, el, care seamănă cu focul, impetuos și violent și mistuindu-se curând o dată cu ce-a ars, tocmai el este singurul, dintre toți cei care s-au năpustit asupra
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
amintire sau prin ferestrele către altă durată ale comparațiilor. Acela al vieții acasă, în Ftia, în casa părinților săi. A fost sortit să trebuiască să aleagă între a rămâne lângă Troia, luptând mai departe și murind, dobândind în schimb o glorie fără moarte, și a se întoarce acasă, trăind acolo ani mulți și fără slavă. Și, sub imperiul mâniei provocate de ofensă, este la un moment dat gata să se întoarcă în Ftia, greu de prăzi bogate, și să îmbătrânească acolo
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și fără slavă. Și, sub imperiul mâniei provocate de ofensă, este la un moment dat gata să se întoarcă în Ftia, greu de prăzi bogate, și să îmbătrânească acolo. Și alege până la urmă să rămână lângă Troia. Dar nu pentru glorie, ci ca să-l răzbune pe Patrocles, știind bine, pentru că așa îi era sortit, că moartea lui Hector înseamnă 118 curând și moartea sa. Este adevărat că hotărârea de a nu pleca este anterioară morții lui Patrocles și că intră în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]