7,948 matches
-
am înfășurat în mantaua răcoroasă / a pielii. Cum aerul rece din subsoluri urcă / în amiaza toridă, frigul urcă în mine”). De la această tendință spre autorecluziune până la poezia autoreferențială nu mai e decât un pas, pe care poeta îl face cu grație. Literatura nu e o joacă, nici măcar un joc, e existența însăși, o viață asumată patetic și cu stoicism, ca un martiriu agreabil. Lirismul este purificat de orice aluviuni triviale, versurile, canonice sau nu, au o curgere deloc lină, ele se
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
realizată de Barbu Cioculescu. Versiunea românească este rezultatul unei laborioase căutări a celor mai fericite echivalențe, care să respecte cu naturalețe faimoasele perioade proustiene. Eruditul traducător „a făcut să răsune limba noastră într-o bogată și fastuoasă orchestrație”, păstrând „pretutindeni grațiile și subțirimile originalului” (Tudor Vianu). C. a mai dat traduceri din Pierre Choderlos De Laclos, André Maurois, Jakob Wassermann, Charles Dickens și W. Deeping. În diverse reviste, au rămas cronicile sale muzicale și câteva eseuri literare. Traduceri: W. Deeping, Sorel
CIOCULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286256_a_287585]
-
interes este romanul, în bună parte epistolar, al Caty-ei Zănoagă, femeie cu mari disponibilități erotice, dar totodată rece și calculată. Ioanide, trăind același complex al genialității și având față de tinerele femei o comportare de cincuatenar veșnic îndrăgostit, a ajuns în grațiile puterii comuniste, pentru care imaginează și alcătuiește planuri de noi construcții. Dar toate relațiile lui cu noua societate „muncitorească” și această societate însăși stau sub semnul politizării forțate, a unui limbaj lozincard, mai exact, al schematismului, care face ca aproape
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
le Grand” din capitala Franței, C., întors în țară, avea să se consacre unei cariere de publicist, pe care o slujește cu dăruire până în ultima clipă, sfârșitul surprinzându-l pe treptele unei redacții. Nu prea simpatizat de confrați, dar în grațiile sexului frumos, C., folosind și pseudonimul Valréas, susține și chiar lansează câteva rubrici la publicațiile „L’Indépendance roumaine”, „La Roumanie illustrée”, „La Lanterne mondaine”, „Românul”, „Naționalul”. O parte dintre însemnările sale din anii 1882-1883 va trece în volumul La Vie
CLAYMOOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286297_a_287626]
-
fandositul surprinde, uneori fără să vrea, și aspecte amuzante, bizare sau grotești ale unei lumi în lentă, voluptuoasă decadență. Asupra fenomenului artistic (plastic, literar, muzical), C. emite și considerații subtile, comentatorul avizat coexistând alături de cronicarul frivol și plezirist. Paradoxal, sub grațiile sale franțuzite, el se manifestă din când în când ca un inamic al cosmopolitismului, solicitând acelor cititori la care avea audiență un atașament mai mare față de cultura românească. Fără straiele și masca lui Edgar Bostandaki, C. e un cronicar nu
CLAYMOOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286297_a_287626]
-
de vârf, includea și dansul. Acestea se topiseră deja laolaltă. Experiența ritmică, chiar cea simplă - rumba sau ceea ce pot face copiii cu tobele, nu poate fi numită chiar muzică, dans, ritm, atletism sau altceva. Dragostea lor pentru corp, cunoașterea corpului, grația corpului - astfel de lucruri ce se întrepătrund -, acestea sunt clar căile către experiențe de vârf. Acestea sunt good paths („căile bune”, negarantate, dar statistic pot să fie drumuri bune) către „cunoașterea ființei”, către perceperea „esențelor platonice” (the „Platonic essences”), a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Cert, Istoria ieroglifică era mai mult decât un simplu fapt artistic rezultat al fuzionării formelor literare folclorice și culte din spațiul culturii autohtone"20. Prin urmare, mult mai corect este să punem problema în modul următor: de vreme ce, în anul de grație 1705, Cantemir simte nevoia să explice potențialului (deși improbabilului) cititor al vremii sale ce înseamnă noțiuni precum apofthegma, argument, dialectic, etimologhia, ithica, idea, ironic, melanholie, metafizic, monarhie, paradigma, prognostic, ritor, sentenție, silloghizmos, sinonim, fantazie, fiziognomie, theatru, theorie, ipothesis etc.etc. înseamnă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
destinului potrivnic în această lume. "Înțeleptul stoic este autonom în raport cu divinitatea, consideră Petru Vaida, el poate să-și atingă țelul vieții, realizarea etică, "binele suprem", prin propriile forțe, prin dezvoltarea rațiunii și voinței sale; în stoicism nu există nimic asemănător grației, concepută drept condiție a "mântuirii"10. Dincolo de această diferență esențială, scoase din context, majoritatea ideilor și preceptelor stoicismului au putut fi valorificate în scrierile creștine. Așa se justifică și faptul că una dintre cărțile apocrife ale Bibliei, reluată însă în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
are cum să pornească de la simple impresii nesistematizate, procurate de simțuri, dar nici nu poate fi discursivă. Această "știință profană" este insuficientă. Filosoful propune "trecerea de la cunoașterea discursivă la cea apofatică ("negativă", cum spune Cantemir), proprie intelectului situat în lumina grației"18. El consideră, deci, că singura posibilitate a omului de a cunoaște totul este contactul direct cu divinitatea. Altfel spus, revelația. Prin urmare, Adevărul poate fi apropriat doar prin intermediul unei cunoașteri revelate, nu al uneia raționaliste ori empirice. Soluția lui
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
le recomandă filosofia) coerenței adevărului revelat; lumea nu poate fi înțeleasă decât trecută prin oglinda Scripturilor acesta este, de fapt, mesajul lui Cantemir. Adevărul acolo se află, iar la el are acces doar cel care, prin disciplina credinței drepte, câștigă grația divină. Această atitudine, retrogradă, dacă o raportăm la tabloul filosofiei europene, atinge, în special prin pathosul investit, o anumită formă de extremism specific primelor secole de teologie bizantină. Filosofie-teologie în cultura bizantină: philosophia ancilla theologiae În Biblie, termenul filosofie apare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
foarte bună știință a gradării efectelor, o tensiune crescândă dată de erotismul care se manifestă din ce în ce mai fățiș. Când totul pare a atinge, scuzată fie-mi ambiguitatea premeditată, climax-ul, Inorogul este pus în situația de a profita din plin de grațiile amețitoare ale tinerei. Dar să nu ne grăbim, ar fi păcat... Biruința are, în pofida perfecțiunii sale fizice, un neajuns: este sterilă. Hameleonul, ființă lipsită de sânge, care se hrănește cu aer, este și el devitalizat, deci tot steril. Vraja Apariului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
37 de capitole, cu referințe la 600 de autori, De Unicornu Observationes Novae, reeditat de Caspar II în 1678, în care autorul se arată sceptic în privința virtuților curative, dar nu neagă existența unicornului. În fine, în 1621 vine lovitura de grație: descoperirea narvalului. Gèrard Mercator, în Atlas minor, descriind Islanda, notează că dintele cel lung al narvalului a fost considerat de unii drept corn de inorog. Suficient cât să stârnească demitizarea. În 1638, un discurs public al lui Worm la Copenhaga
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din ideologia amatorilor de SF. Ea este discutabilă pe alocuri, dar permite reperarea tipului de lectură pe care SF-ul o promovează. Povestirile de acest gen sunt, desigur, văzute ca ficțiuni, dar ar poseda, în plus, "o parte de adevăr", grație prezenței difuze a științei, ca efect al distilării ei în ficțiune. Ficțiunea SF ar fi deci legată de lumea realității prezente și viitoare, pierzându-și statutul de ficțiune pură. Considerat a fi diferit de literatura "mainstream", SF-ul este prezentat
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
iubitor, compliant și responsabil este o prezență, dar și un autentic seismograf care înregistrează și încearcă să aline toate neliniștile și încercările dureroase pe care partenera lui le experimentează în timpul sarcinii și a nașterii. Rolul patern în această perioadă de grație este excelent sugerat de J. Peric (2005, p. 62) prin maxima chinezească în care se spune că mama poartă copilul, iar tatăl poartă deopotrivă mama și copilul. Rezultă că implicarea tatălui în această tulburătoare aventură, ce se referă la conceperea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu oxigen, a vorbit mulțimii despre povestea rănilor care se pot transforma în lumină. A murit senin și demn, iar în jurnalul ei intim au rămas înscrise cu slove incandescente un crez și un mesaj peste timp: „e nevoie de grație divină și de forță”(Wilber, 2005, p. 425). Conectarea unui pacient aflat pe drumul către moarte, la energiile pure și eterate ale spiritualității, care îi pot modifica viziunea și atitudinea față de moarte, se poate realiza prin inducerea unei stări de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
scrisă cu două decenii mai devreme, se sprijină pe aceeași "gramatică" a imaginației. "Frumusețea" și caracterul ei perisabil sunt proiectate prin aceeași combinație de aparențe și tranzitoriu ca și figura fetei din mormântul de la Celei: Acea buclă aurie, Ce cu grații resfiram, O vezi tristă, argintie, N-o-ngrijesc cum o-ngrijam! Acea frunte îngerească, Care-atâți o adora, A-nceput să se-ncrețească; Nu mai este ce era. Acea pieliță ca crinul, Acei ochi ce schinteia, Cele buze ca rubinul, Cea dintură
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să-și lase regiile aeriene și să se-ntoarcă a cere pământului puteri nouă"89. Insistența pe desenul aerian al mișcărilor - și pe dans, care e figura recurentă a acestei relatări - sugerează în același timp gratuitatea acestei gesticulații (ondulația și grația sunt semnele unui estetic pur, lipsit de finalitate) și consumul său rapid și caracterul său provizoriu. Așa cum în notele sale arheologice scriitorul nu e interesat de descrierea corpului, nici aici nu vorbește despre obiecte sau persoane, ci doar despre maniera
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
respiram normal, închizând muzici laice și limpezi, declanșate la cea mai ușoară atingere, în sferele vesele, îmbujorându-ne obrajii cu rotunjimea lor juvenilă. Ne delectam ceasuri întregi rostogolindu-le pe scânduri vajnice de campionat mondial, geluite până la catifelare, evitând cu grație ciocnirile ilicite, scufundându-ne, la sfârșit, aproape leșinați de plăcere, în bazine pline cu șampanii calde și aurii... etc. etc.“ BUCUREȘTI FAR WEST Fenomenul arghezian Daniel CRISTEA-ENACHE Ni se spune adesea că statura unui mare scriitor se verifică prin lectura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
lui Rio Tinto cu Odiel, aproape de mare, zidurile și proporțiile ei divine o făceau să semene cu o mare fermă andaluză sau cu o frumoasă casă țărănească cu ferestrele ei asimetrice, acoperișurile ei roșiatice și chiparoșii armonioși care dominau gardul. Grație delicată și unică, pescăruș alb așezat în fața oceanului, părând gata să plece pe mare, urmând soarele, către lumina neconoscutului! Doar lumina, lumina acestui sat din Palos, în regiunea marină a Huelvei, a putut să-i inspire pe navigatorii de altădată
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
important în estetica rococo-ului, așa cum o definește J. Philippe Minguet. Minguet și R. Laufer fac din Diderot un scriitor rococo datorită dezordinii, unei anumite dezlânări, jocului savant de asimetrii, efectelor bizare și pitorești, dar am mai putea adăugă și grația societății de conversație al cărei motor este poanta, butada, spiritul, într-un cuvânt vorba de duh în fulguranța sa care uluiește, frapează, lovește. Mișcarea arabescului este una din cele mai sigure ieroglife care permit urmărirea capriciilor unei linii care se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tatălui, Kafka nu încetează să-și mărturisească dificultatea de a asuma moștenirea paternă; el își poartă diferența ca o greutate, aceea a unei datorii imposibil de plătit și a unui sentiment nesfârșit de vinovăție: Păstrasem viața printr-un efect al grației tale și continuam să o duc ca pe un cadou nemeritat"548. Datoria insolvabilă a oaspetelui dă naștere unei vinovății 549 întărite de discursul parental când tatăl reamintește propria sa copilărie grea, făcând imposibilă orice repetiție pentru cel care are
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tu alergai în jurul mesei să ne prinzi - nu aveai deloc intenția să o faci, te prefăceai doar - și când mama, ca să pună capăt situației, părea că ne salvează. Și încă o dată - aceasta era impresia copilului - rămăsesem în viață prin efectul grației tale și continuam să o ducem ca pe un cadou nemeritat. (Lettre à son père, OC, IV, pp. 844-845). 549 "Eram întrucâtva deja pedepsiți înainte de a ști că am făcut ceva rău" (Lettre à son père, OC, IV, p. 845
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
visează spiritele progresiste. Schițată în urmă cu trei decenii, alternativa lui Carp - creșterea organică a unei stări de mijloc ru rale, facilitată de o lege a primogeniturii și de vânzarea loturilor către țărani - este impopulară și „reacționară“ în anul de grație 1914. Insistența cu care elita politică liberală își formulează pledoaria pentru expropriere duce la conturarea, pentru a câta oară?, a unei perspective liberal conservatoare junimiste. În cele din urmă, iar acesta este unul dintre pilonii reflecției conservatoare occidentale, argumentul lui
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
deloc. Deportații lucrau în mine, fabrici, șantiere de construcții, în păduri sau la colhoz, având de obicei o distanță considerabilă de parcurs până la locul de muncă - 6 kilometri. Cei mai puțin capabili, bolnavii sau cei care reușiseră să intre în grațiile rușilor lucrau în grădină sau la bucătărie. Deși Radosav susține că muncile erau în general diferențiate în funcție de sex, cu femei lucrând în colhozuri sau prestând activități domestice, există dovezi ce atestă faptul că femeile, în special cele tinere, lucrau și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a permis să trăiască din roadele muncii lor cinstite”. Ce invidie trebuie să fi stărnit subtilitatea intelectuală a lui Justinian în rândurile comuniștilor fideli. Adeziunea patriarhului la marxism reprezenta o problemă serioasă pentru ceilalți comuniști care încercau să intre în grațiile lui Gheorghiu-Dej. Toată lumea bună a tovarășilor știa că Justinian se bucura de favorurile lui Dej. Patriarhul îl adăpostise pe acesta într-un moment de restriște, iar după ce apele s-au liniștit relațiile între cei doi au continuat prin vizitele făcute
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]