5,954 matches
-
jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor, Înnebunesc la gândul că miile de biblioteci sindicale și sătești, zeci și sute de mii de oameni ai muncii, VOR AFLA. Vierii și Varticii sunt prinși de groază că se vor trezi În proecția de lumină pe care o aruncă puternic Negura. De-ar fi vietate cartea, ar spinteca-o, așa cum au făcut cu burțile pruncilor. Ar gâtui-o, așa cum au făcut cu femeile pe care le siluiau
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lor de familie, critica moralei descompuse și perfide a boierimii românești. Piedicile care există În gândirea lui Petru Dumitriu sunt vizibile și În Vânătoarea de lupi. (Ă). În nuvelă este prezentată teroarea chiaburească. Scriitorul creează meșteșugit atmosfera de panică, de groază Întunecată În fața morții pe care banda chiaburilor o provoacă, totul Încadrat În decorul sălbatec al unui sat de la poalele munților În mijlocul unei ierni grele. Dar nu redă cu claritate Telurile acestor dușmani ai poporului și arătând fuga lor În munți
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ca într-o prăpastie. întreaga scenă e remarcabilă, veridică și sugestivă. Coșul cu saule, pe jumătate golit, plutește pe marea spumegîndă; mînerele de lemn ale harpoanelor strîmbate dănțuie pieziș pe valuri; pe fețele marinarilor care înoată în preajma balenei se citește groaza, felurit redată; iar undeva în negura furtunii, se profilează corabia ce se apropie de scenă. Am putea descoperi grave defecte în redarea detaliilor anatomice ale acestei balene, dar să trecem peste ele: eu, unul, n-aș fi în stare, oricît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
praznicul de înmormîntare, dau buzna cu atîta pioșenie! O, cumplită lăcomie vulturească a lumii, de care nu scapă nici măcar puternica balenă! Dar încă nu s-a isprăvit. Deasupra cadavrului pîngărit planează duhul său răzbunător, care-i supraviețuiește și care bagă groaza în cei ce se-apropie de el. Cînd namila albă e reperată de vreun sfielnic vas de război sau de vreun neajutorat vas de explorare, de la o distanță ce ascunde stolurile de păsări, dar lasă totuși să se vadă nămetul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prin zvîrcolirile lui, dezvăluia fără să vrea adîncimea primejdioasă pînă la care se prăbușise. în clipa cînd Daggoo, cocoțat pe creștetul cașalotului, încerca să desprindă mandarul din parîmele palancurilor, în care se cam încurcase - se auzi un troznet și, spre groaza noastră, a tuturor, unul dintre cele două cîrlige enorme ce țineau capul, se rupse, făcînd ca masa aceea de carne să se aplece într-o parte, cu o imensă vibrație, încît corabia începu să se clatine și să tremure de parcă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
țintuită parcă de-o vrajă; nu avea glas, în afara respirației înăbușite ce-i ieșea prin răsuflătoare, ceea ce îți stîrnea o milă de nedescris, deși trupul ei masiv, fălcile-i ca un „portcullis“ și coada-i atotputernică erau îndeajuns ca să bage groaza, chiar și-n cel mai puternic dintre oamenii ce-o compătimeau. Dîndu-și seama că, în cîteva secunde, ambarcațiunile de pe Pequod i-ar fi luat-o înainte și nedorind să scape astfel din mînă prada, Derick se hotărî să încerce, cît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
al leviatanului? Harponul lui Ahab făcea să curgă un sînge mai vechi decît cel al faraonilor! Pe lîngă leviatan, Matusalem pare un biet școlar. Mă uit în jur și am sentimentul c-aș putea da mîna cu Sem. Mă apucă groaza cînd mă gîndesc la spaimele indicibile răspîndite de balenă încă înaintea epocii mozaice, spaime care, existînd de-o veșnicie, vor dăinui negreșit și după scurgerea tuturor erelor omenești. Leviatanul nu și-a lăsa urmele pre-adamice doar în plăcile sensibile ale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tună el, de îndată ce puse piciorul în noua lui ambarcațiune, pregătită în ajun. Domnule Starbuck, corabia îți aparține - nu te apropia prea mult de ambarcațiuni, dar ține-te totuși pe lîngă ele. Toată lumea pe mare! Ca și cum ar fi vrut să bage groaza în ei, atacîndu-i de data asta ea cea dintîi, Moby Dick se răsucise și venea acum drept spre cele trei ambarcațiuni. A lui Ahab se afla în mijloc; îmbărbătîndu-și oamenii, le spunea că vrea s-o izbească pe balenă în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
printre care șt jetul. E un fapt bine cunoscut că elefantul absoarbe adesea apă sau praf cu trompa lui și, ridicîndu-și-o, scuipă totul într-un șuvoi. în.a.). în englezește, gally sau gallow, a speria peste măsură, a umple de groază. E un vechi cuvînt saxon, care apare o dată și la Shakespeare: „...Mîniosul cer îi sperie de moarte pe drumeți/ Făcîndu-i să rămînă noaptea-n peșteri. Regele Lear, îactul III, scena a 2-a). Cuvîntul nu mai e deloc în uz
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
anume: 1 Afrodisiac. Arta unei clase care piere e o armă contra sa însăși, căci îi grăbește descompunerea morală. Arta unei clase care se ridică mărește forța și încrederea acestei clase, pe de o parte, iar pe de alta, vâră groază în inima clasei care piere. Căci nu degeaba toate căile duc la Roma1 . ă"Evenimentul literar", nr. 9, 1894, p. 1î 1 Însă asta nu însemnează că arta nu poate fi dăunătoare clasei care se ridică, cum de pildă arta
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pe care Marx, înclin să cred, l-ar fi salutat, mai ales că părea o aplicare a unui principiu pe care l-a atribuit în Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte "burgheziei revoluționare": "Mai bine un sfârșit groaznic, decât o groază fără de sfârșit!" (Marx: 1949, 317; subl. în orig.). Bibliografie Documente inedite " Aprovizionarea României în produse energetice" (1975), I.D., Q-381, R., 9 mai, raport confidențial al Radio Europa Liberă, Open Society Archives. "Ascultarea postului de radio Europa Liberă" (1971), I.D., D.
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conflictul tragic este Gheorghe interpretat de Dorel Vișan. În schimb, după premieră, actrița Dorina Lazăr mărturisea: Am jucat-o pe Anca ani de zile în teatru, o cunosc bine, am interpretat-o acum și in film. Știu despre ea o groază de lucruri, și nicio clipă n-am putut spune că gata, știu tot, nu mai am ce afla [...]Oricând poți să mai ai surprize. Anca își păstrează încă pentru mine misterul. Personajul este înfățișat ca o Electră de secol XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Într-adevăr, de data aceasta, cele două ore de spectacol, gândite necruțător de regizorul Alexa Visarion prin textul și prin subtextul lui I. L. Caragiale până în abisurile existenței, reprezintă o tragicomedie cu umor veninos și se desfășoară ca o noapte de groază. Nu mai asistăm la comoda furtună într-un pahar cu apă, la farandola spumoasă, elegantă, la cadrilul înțepat și cu fasoane, ci urmărim o cumplită întâmplare din mahala, unde oamenii se zbat în măruntaiele politicii, în fustele și în furourile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bărbat. Despre ce-i vorbește Verșinin Mașei? Nu despre iubire, nu despre ei doi, cum te-ai aștepta după gesturi, ci despre viitorul omenirii: Sunt încredințat că, peste douătrei sute de ani, lumea va privi înapoi spre vremurile noastre cu groază, cu barjocură... Și va veni vremea când totul se va schimba și se va trăi după cum gândiți voi. Dar și voi veți imbătrâni. Se va naște o lume nouă... mai bună... din ce în ce mai bună." Secvența e semnificativă pentru forța întregului spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aceea vânează ipostaze valorizante, funcții etc. Sunt persoane aflate în derivă existențială, fără credință în divinitate, incapabili de a se proiecta în viitor și care cred că au defecte de fabricație ireversibile. Trăiesc într-o ambiguitate suverană, care oscilează între groaza de a fi avortați, marginalizați, excluși fizic și psihic, și cea de a-și dori cu patimă acest lucru. Când sunt confiscați de acest din urmă pol, pot recurge la tentative suicidare fantasmatice sau chiar reale. Manifestă o ardentă ostilitate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
afla drama nu știa, sărmanul, că e doar contrafacerea tragic-derizorie a împăratului. 20 iulie L-am așteptat pe marele Picasso în gara Nicolina. Nu în gara mare! sunase la telefon vocea lui de scapet nu în gara mare, mi-i groază de public, la Nicolina! L-am așteptat la Nicolina. Era chiar în anul în care desenase porumbelul păcii și se știa că luase bani grași pe el. De la ruși? am îndrăznit să-l întreb la cîțiva pași de gară,după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Baris Elțîn). Simt un frison, frison vechi, pe șira spinării. Și, capac, ieșind pe bulivar, mai și văd plimbarea căciulilor cu urechi siberiene. Brrr! e chiar frig. În anii cînd era "salonard francez" (povestește Virgil Ierunca), Cioran dădea reprezentații de groază. Mai abitir, unde se adunau transfugii noștri. La o soarea din astea, cu fețe tot una și una, cineva, perorînd catedratic, îl rîcîia pe Cioran care fierbea, tot încercînd formule detonatoare. Văzînd că nu reușește, scoate ultima petardă: Noi sîntem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
foarte clar albul de negru. Cum bulinele din șocantul său papion. Duplicitatea bolșevică, atît de bine încarnată într-un Miron Cozma (ale cărui haite de șoc reperaseră, evident, și casa lui Rațiu). Cu pufoaică demonstrativ murdărită cînd își conducea comandourile groazei. În "ținută obligatorie" cînd teroriza nocturn barul. Ținută prin care bolșevicul anarhist copia, de altfel (psihanalitic), pe cea a lui Rațiu. Viceversa, imposibilă: vi-l imaginați pe Rațiu, măcar în glumă, echipîndu-se în miner? Frumusețea firească și stenică (pentru țară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să mai joace... și-atunci se joacă pe ei..., se prefac că le pasă de ei... și de alții, de moralitate..., de cinste...; doi amărîți penibili..., țîfnoși..., cînd ramoliți..., cînd demni..., ca două gogoși sparte..., tremurîndu-le curu' de frică..., de groaza că, în sfîrșit, vor da ochii cu ei înșiși..., că vor afla cum îi cheamă... Gh. P. unu: (după o pauză în care se consumă un calm amărui) De ce-mi tot șopteai la ureche ce voiai să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Iar faci din toată lumea o apă și un pămînt... Gh. P. doi: Deocamdată sîntem... o baltă... și-un nămol... (pauză) Bine, hai să facem altfel... Cine a colaborat cu securitatea să se ridice în picioare... Gh. P. unu: Ești de groază! Gh. P. doi: De ce?! Poate că după spectacol plecăm acasă fiecare cu numele lui... adevărat... Ei? Nu vreți să vă luați numele înapoi, să plecați de-aici cu numele dvs.? (nu se ridică nimeni) Vezi? Gh. P. unu: Văd... Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
că are ceva în ea fie că nu; intră prin spărtura din gard și odată ajuns lîngă cort scoate cîte ceva din sacoșă și mănîncă) Domnule, ai s-ajungi să n-ai ce mînca în cimitir...! Țiganii ăștia-s de groaza lumii! Dacă eu, vorba aia, care-s gropar titular, abia apuc să pun mîna pe-oleacă de pomană, atunci ce să mai zici de-un nevoiaș, de-un bătrîn, de-un copil...! De groaza lumii nu altceva! Săracii, stăpînii mortului
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în cimitir...! Țiganii ăștia-s de groaza lumii! Dacă eu, vorba aia, care-s gropar titular, abia apuc să pun mîna pe-oleacă de pomană, atunci ce să mai zici de-un nevoiaș, de-un bătrîn, de-un copil...! De groaza lumii nu altceva! Săracii, stăpînii mortului, nici ei n-apucă să împartă pomenile... să dea cui vor ei... și cît cred ei de cuviință, că ăștia le smulg din mîna... Corbi, domnule! Ca să nu mai vorbim de flori... le fură
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de la o vreme l-am lăsat și eu... Acu' e cogeamitea om și n-a ajuns la nici un capăt... și stă în cort... cu soiosul ăsta de gropar... Alt ratat! Matei: Eu mă duc să-l scol... Mai am o groază de treburi! (pe lîngă gardul cimitirului, intră Octav) Marieta: Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț băiat! Și voi săpuneați că... da pe unde umbli, frate! Octav: L-am ajutat pe prietenul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
El vinde vorbe... Groparul: Da nonprofit... Octav: Adevărat... El a scăpat de teroarea eficienței... Și vine lumea la el puzderie... tineri, bătrîni, săraci, bogați... Încep prin a vrea să cumpere o Coca sau o lumînare, și după ce le livrează o groază de cuvinte, toți se întreabă dacă n-ar fi bine să se sinucidă... Înțelegi? Mona: Da, sigur... înțeleg. Și? Octav: Și maestrul le spune că pot să se sinucidă dacă vor... dar că e prea mare deranjul... Mona: Și? Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lăsat În leagănul ușurel al vântului. Deodată, cum râdea el așa și se legăna, s-a uitat departe. A Îngălbenit ! Glasul i-a pierit În gât ! Abia a izbutit să strige: Tătarii !... Vin tătarii !... Vin tătarii... Și se uita cu groază cum vin tătarii cei adevărați, În galopul cailor, cu iataganele-n dinți, cu somuioguri aprinse În vârful sulițelor. Coborâți-mă repede... vin tătarii ! a strigat el a doua oară, dar copiii au luat-o la fugă spre sat, țipând: Tătarii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]