6,171 matches
-
și trecutul fantomatic, prezentul fiind, la vîrsta lui, un coșmar. Mircea Ghițulescu (Istoria literaturii române Dramaturgie) Calul verde Doctorului Gh. Popescu ("gigi" "gogu" "Doctorul"), adică Celui ce m-a învățat cum se stă cu un picior și cu celălalt în iad...! 1981 Dan Nasta: Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridică acuitatea pamfletului la iradiația parabolei, iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial este de o autentică modernitate. Măștile absurdului Cartea pe care îmi dau silința
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Să mă treci în cont. Octav: Lasă că pe asta o dau de sufletul lui... (groparul înțelege) Groparul: (după o pauză) Ce mai spune Ovidiu...? Octav: (paradă) Habar n-am...! Nu știu! Tace! E plecat... umblă prin rai, sau prin iad cu jumătatea mea după el... I-o fi greu, săracu'! Groparul: Și tu, al naibii, zburzi pe-aicea cu ce ți-a mai rămas... Octav: Și ce, nu-s bun? Nu mă pricep? Ai văzut cum i-am băgat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de aia nu credeți nici în voi. Plutonierul: Hai, măi Trimisule, zi înainte... hai..., dă-ne și cu Biblia în cap... hai! Trimisul lui Dumnezeu: Tu să taci, criminal nenorocit! Să taci și să te pregătești pentru întîlnirea cu flăcările iadului! Plutonierul: Na, că m-ai speriat și mi-ai stricat pasiența...! (toți rîd din ce în ce mai tare; concomitent se aude banda cu regulamentul; pe finalul scenei intră cei doi, de data asta "sanitari"; toți se așază în rînd cu mîneca suflecată, în afară de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ia floarea în mînă, o plimbă pe deasupra mesei, suflă în ea ca într-un microfon) Alo! Dom'le, nu intră... ori doarme... ori e plecat... ori... (duce floarea la ureche) e ruptă legătura cu lumea cealaltă... am pierdut legătura cu iadul... Trimisul lui Dumnezeu: Nu-ți răspunde pentru că nu crezi... Plutonierul: Ba cred, frate..., nu-mi spune nimic pentru că eu mi-am spus păcatele. Sursa dublă: Care dintre ele? Poate știe și gogorița cu... ultima dorință... Plutonierul: (cu floarea la ureche
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
este un viitor mormînt... Sursa dublă:... adică noi stăm aici ca într-un viitor cimitir... Plutonierul: Dom'le, eu mă transfer de aici, eu mi-am făcut cavou... am locul meu... Trimisul lui Dumnezeu: Tu n-ai loc nicăieri! În iad e locul tău! Plutonierul: Da, dar pînă acolo, cînd o să mă întîlnesc cu Dumnezeu, am să-l rog să mă ierte... și El o să mă ierte... că de aia e Dumnezeu (rîde și este urmat de ceilalți într-o repriză
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în biroul meu, le trăgeam cîte un glonț în ceafă. (paroxistic) Eram în misiune...! Eu îmi apăram patria de bandiții de burghezi și moșieri... de capitaliști... și primeam pentru fiecare cîte 500 de lei... și ăștia impozabili...! Obiectiv nr.: Mă, iadul o să te mănînce... cum spune Trimisul... Trimisul lui Dumnezeu: (cu toată forța) Lăsați-l în pace! (cu iconița într-o mînă și Biblia în cealaltă) Lăsați-l în pace! Nu-l izgoniți pe cel ce se mărturisește! (cu fața la cameră) Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe bandă se aude, din ce în ce mai tare, "Nu aveți voie..., nu aveți voie..., nu aveți voie să muriți... nu aveți voie !") Heblu CUPRINS Mircea Ghițulescu "Cel ce m-a învățat să trăiesc cu un picior în Rai și cu celălalt în Iad" 9 Calul verde Măștile absurdului 9 Drama de a nu fi 9 Revista "Teatrul". Cenaclul Dramaturgilor În lectură: "Calul verde" de Constantin Popa 9 CRONICI ÎN REVISTE ȘI PERIODICE 9 Teatrul Național"Vasile Alecsandri" "Calul Verde" de Constantin Popa 9
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
căprioară..." rămâne tânăr. Se impune să subliniem grafemul și aspectul grafic al cântecelor. Scrierea cu majusculă accentuează afectivitatea, dar ajunge și la manieră, având în vedere grafia cu spații largi ce impune o anumită diferențiere: "Pădure, Și nor, cer, și iad, și câmp, și rai, și loc și dor și Mare pier, voce" ("Dimensiuni") În "Bazarul cu vești" apare un personaj, "Glafira", o "Duduie" argheziană, boită, urâtă și ridicolă prin mondenitate. "S-a sfătuit cu doctorul Pepelea:/ Din șold, din fese
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
folosit drept cadru pentru evocarea copilăriei cu o undă de părere de rău. "Amurg cu diavoli", Rara fericire de primăvară", "Izvorul" descoperă lumi cu peisaje halucinante. Dialogul cu divinitatea este dramatic, ierburile umflate au ucis aerul, apa arde ca un iad, vitele sunt de aur, taurul este o grămadă de pietre scumpe. Peisajul este realizat în manieră expresionistă, apocaliptic. Pârjolul a cuprins cerul și Dumnezeu a murit din propria-i răzbunare ("O, Doamne, vitele s-au înecat/ în iarbă!"). Poemele exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
păcat ce vrea să fie iar/ șoptește, Limpezimea Ta, pronunță/ acel cuvânt originar!". În poemul "Instanță" este bolnav de cunoaștere și este chemat la judecată în fața absolutului. Simte nevoia unui abis justițiar. Divina comedie este divina aventură "Rai altoit pe iad tânjind spre purgatoriu/ Ce însemnăm în jocul de forțe ce-și bat joc?/ Trăim râzând și naștem, pe dealul iluzoriu,/ diverse lumi de ceară de geniu și noroc." Ideea ne amintește de "Memento mori" al lui Eminescu. Ca și altădată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumea de dincolo la cea de aici. După ce a populat cu îngeri și demoni spațiul de dincolo, și-a orientat atenția pentru a face aceleași gesturi și aici. Nu putem sesiza drept rezultat al muncii sale un Rai și un Iad aici? Vă dau un exemplu: uitați-vă mai întâi la televizor și apoi în frigider: dacă imaginile sunt aceleași înseamnă că trăiți într-o dimensiune a Raiului (dacă toate acestea sunt rezultatul unor munci trăiți deja și o dimensiune a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
aici? Vă dau un exemplu: uitați-vă mai întâi la televizor și apoi în frigider: dacă imaginile sunt aceleași înseamnă că trăiți într-o dimensiune a Raiului (dacă toate acestea sunt rezultatul unor munci trăiți deja și o dimensiune a Iadului); dacă imaginile nu sunt aceleași, înseamnă că sunteți în Iad privind pe fereastră către Rai! * Întrebare pentru autor: câți cititori mediocri ai citit pentru a avea pretenția să te citească cineva și pe tine? Într-o lume cu atât de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
televizor și apoi în frigider: dacă imaginile sunt aceleași înseamnă că trăiți într-o dimensiune a Raiului (dacă toate acestea sunt rezultatul unor munci trăiți deja și o dimensiune a Iadului); dacă imaginile nu sunt aceleași, înseamnă că sunteți în Iad privind pe fereastră către Rai! * Întrebare pentru autor: câți cititori mediocri ai citit pentru a avea pretenția să te citească cineva și pe tine? Într-o lume cu atât de multe produse îți este tot mai greu să vezi producătorii
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Imaginați-vă un extraterestru (pentru a nu-l putea încadra în tradiționalele categorii ale umanului) care acționează fără a-i putea înțelege care-i sunt scopurile și criteriile! Teama de neînțeles ne-a făcut să avem atâtea descrieri amănunțite ale Iadului, găsindu-se un loc și un chip (de fapt chipuri) pentru rău. Este și motivul pentru care fixăm în mod univoc vina pentru anumite rele asupra unor indivizi, explicând reflexul de a căuta vinovați pentru orice rău care apare. Absența
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o tabula rasa în materie, așteptând să fim formatați de contextele în care cădem ori putem vorbi de o potrivire a fiecărui ideal îmbrățișat la ceva din noi (motiv pentru care am putea vorbi de transcendentalitatea idealurilor)? * Trăsătura definitorie a Iadului pentru orice raționalist o constituie imposibilitatea oricărei predicții, adică absența cauzalității. Semn că lipsa răspunsurilor la întrebarea "de ce?" ne situează în vecinătatea Infernului. * De unde luăm norma în materie de bine de ne simțim îndreptățiți să criticăm drept rele atâtea aspecte
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
zice că m-a iertat pe loc. 7. ultimii pași în bucătărie (x y z)tc "7. ultimii pași în bucătărie (x y z)" Ne-am chinuit să facem piața, ne-am luptat cu sacoșele pline, am trecut prin chinurile iadului ca să gătim ceva și am ajuns într-un moment în care nu ne-ar strica un pic de odihnă. Din păcate, dragă extraterestră, îți dau acum o veste proastă. Asta-i viața, când te-ai angajat pe drumul gospodăriei, ai
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
luptat până s-o încapă din nou hainele. Nu-mi răspunde nici acum la salut, încă mă consideră vinovată pentru că de la mine l-a moștenit pe numărul patru. 8. am învins!tc "8. am învins!" Am trecut prin toate chinurile iadului, dar cred că a meritat: ajunse în acest stadiu al pregătirii, ne putem declara gata să intrăm în bucătărie, să gătim ceva bun (nu neapărat din prima încercare) și să ieșim de acolo vii și nevătămate, fără să lăsăm în
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
el... Am discutat un pic în contradictoriu, am încercat să mă disculp, apoi m-a lovit. Nu era o noutate, o mai făcuse și cu alte ocazii și din motive la fel de neîntemeiate, dar de data asta parcă s-a dezlănțuit iadul; nu știu de unde acumulase atâta ostilitate, dar înnebunise de-a binelea. M-a bătut două ore încontinuu, întâi cu pumnii și picioarele, iar când a obosit, a folosit o coadă de mătură. Practic m-a zdrobit, am stat la reanimare
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
enigmatic mai mare decît altele, cuvîntul „plumb”, ca și materialul ce-l denumește, îi atrage pe anxioși care vibrează la semnificațiile sale ascunse. în contrast cu aurul, care e sacru, solar, benefic, plumbul e infernal, nocturn, malefic. în nu puține predici despre iad, una din pedepse e arderea cu „plumb topit”. Plumbul îl conține pe Antihrist. „Fermecătorii” și „vrăjitorii” tatonau puterile oculte vărsînd „plumb, cositor sau ceară”21). în învățăturile lui Isus Sirah plumbul e asociat cu nebunia 22). în înțelesul său ultim
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unei vieți dezordonate, răspunsul spre care înclini e că nu. Poate fi religios un discipol al lui Macedonski, autorul „Imnului la Satan”, în care prima strofă (plină de admirație) e: „Satan, fermecător Satan, proteu ce ești ascuns în toate,/ în iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;/ Te ador, Satan, fiindcă tu ești zîmbet, rază și coloare,/ Ești cugetări și ești simțiri, ești aur, vin, cîntare, floare,-/ Ești tot ce e ispititor: plasticități de corpuri goale,-/ Și zbor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
postumele sale, „Verset slav”, figurează și cuvîntul „tango”. 13. „Bucăți de noapte”, loc. cit., p. 321. 14. „Dormitînd”, op. cit., p. 78. Ca unul care le frecventează rar, Bacovia reține partea fascinantă a balurilor, nu cea obositoare, de bîlci sau de iad, falsă, cum fac alți autori. 15. Op. cit., p. 279. 16. Op. cit., p. 54. Cînd e vorba de Bacovia monden, cel mai greu e să ți-l imaginezi în „ținuta de rigoare”: redingotă, jachetă, sacou. 17. Apud: A. Vlahuță, Dan, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
referitoare la Dante Alighieri, poetul care a imaginat o astfel de coborîre: „Oamenii din Verona, cînd îl vedeau pe uliță, aveau obiceiul - scrie Carlyle - să spună «Eccovi l’uom ch’è stato all’Inferno, iată omul care a fost în Iad!». O, da, - continuă eseistul englez - a fost în Iad; - în Iad destul, în lungă și strașnică durere și în luptă; precum toți ca el desigur au fost. Comediile care apar divine nu se desăvîrșesc altfel. Cugetarea, munca adevărată de orice
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
astfel de coborîre: „Oamenii din Verona, cînd îl vedeau pe uliță, aveau obiceiul - scrie Carlyle - să spună «Eccovi l’uom ch’è stato all’Inferno, iată omul care a fost în Iad!». O, da, - continuă eseistul englez - a fost în Iad; - în Iad destul, în lungă și strașnică durere și în luptă; precum toți ca el desigur au fost. Comediile care apar divine nu se desăvîrșesc altfel. Cugetarea, munca adevărată de orice fel, virtutea cea mai înaltă, nu este oare fiica
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
coborîre: „Oamenii din Verona, cînd îl vedeau pe uliță, aveau obiceiul - scrie Carlyle - să spună «Eccovi l’uom ch’è stato all’Inferno, iată omul care a fost în Iad!». O, da, - continuă eseistul englez - a fost în Iad; - în Iad destul, în lungă și strașnică durere și în luptă; precum toți ca el desigur au fost. Comediile care apar divine nu se desăvîrșesc altfel. Cugetarea, munca adevărată de orice fel, virtutea cea mai înaltă, nu este oare fiica Durerii? Născută
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nici nu trebuia să coboare în „Infern”; el purta „Infernul” în sine. „Infernul” - am mai notat, pare-mi-se, undeva - e nespusul. în momentele sale cele mai rele, cînd îl zgîlțîia nevroza, cînd, vorba Psalmistului, viața i se apropia de Iad, n-a descins în acesta, ci s-a oprit, s-a retras de la gura lui. Nu s-a aruncat în el ca Empedocle în Vulcan. în celebra carte Shakespeare, contemporanul nostru, Jan Kott scria: „Shakespeare a descoperit infernul moral. Și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]