6,265 matches
-
acesta a fost asasinat de mâna lungă a INO GUGB-ului, bineînțeles, la îndemnul tovărășesc al "mult-iubitului" Stalin. Cultul personalității a atins noi dimensiuni pe durata Marelui Război pentru Apărarea Patriei, când numele lui Stalin a fost introdus în noul imn național sovietic. Stalin a devenit subiectul artelor sovietice: literatura (inclusiv poezia), muzica, pictura și filmul. In total, sub conducerea lui Stalin, Uniunea Sovietică a fost transformată dintr-o națiune agricolă într-o superputere mondială. Industrializarea a fost un succes prin
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
Seattle Sounders FC. Sfântul Vicențiu și Grenadinele are de asemenea o echipă națională de rugby, echipă ce se află pe locul 74 în lume. Muzica din Sfântul Vicențiu și Grenadinele include toba mare, calypso, soca, steelpan și, de asemenea, reggae. Imnul național este "St Vincent Land So Beautiful", care a fost adoptat după independența din 1979, a fost scris de Phyllis Joyce McClean Punnett iar muzica a fost a lui Joel Bertram Miguel. În 2005, Sfântul Vicențiu și Grenadinele a avut
Sfântul Vicențiu și Grenadinele () [Corola-website/Science/298142_a_299471]
-
"" (în limba ) este Imnul Național al Statului Israel. "" a fost scrisă în prima sa versiune în 1877 de către poetul evreu pribeag, originar din Galiția, Naftali Hertz Imber (1856-1909), în timpul șederii acestuia la Iași ca oaspete al unui cărturar localnic. N.H. Imber a continuat să
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
comun în structură cu o poezie a poetului german Nikolaus Becker (1809-1845), "Cântecele Rinului", în care fiecare strofă începea cu cuvintele "Atât timp cât..." și care fusese tradusă în ebraică în 1845. Refrenul "Încă nu s-a pierdut speranța..." rezona din retorica imnului național polonez, pe care Imber, ca băștinaș al Galiției îl cunoștea: "Polonia încă nu e pierdută...". N.H.Imber a publicat poezia în 1886, la Ierusalim, după ce ajunsese în Palestina, într-un volum de poezii intitulat: ""Barkayi"" (=""Luceafărul de Dimineață""). Atunci
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
Melodia aleasă era de proveniență românească și circula în mai multe regiuni din România, pe texte diferite. Primul este Cântecul de Mai, cules în Transilvania și publicat de compozitorul- muzicologul Timotei Popovici și se potrivește și cu spiritul optimist al imnului: Alte cântece românești cu melodia aceasta sunt: cântecul umoristic "Carul cu boi", popular în rândurile evreilor moldoveni sub numele de "Hăis-Cea!" (în Yidish: "Ois-Scha") și, similar doar în prima parte: "Cucuruz cu frunza-n sus", cules în nordul Ardealului și
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
minoră aduce, mai ales în prima sa parte, cu melodii din patrimoniul muzical al mai multor popoare, ca, de pildă, cu dansul "La Mantovana", cunoscut din timpul Renașterii Italiene, cu cântecul suedez „Ack, Värmeland”, cu cântecul ucrainean "Katerina Kucereava", cu imnul spaniol "Virgen de la Cueva", cu cântarea religioasă franceza "Oh, Prends Mon Ame", cu cântece din Țara Bascilor și deasemenea din Olanda, cu o melodie folosită de evreii sefarzi în rugăciunea "Halel", cu melodia poloneză "Pod Krakowem" etc. O melodie similară
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
de evreii sefarzi în rugăciunea "Halel", cu melodia poloneză "Pod Krakowem" etc. O melodie similară, a inspirat probabil și tema principală a poemului simfonic "Vltava" (în germană "Die Moldau") al compozitorului ceh Bedřich Smetana. În timpul Mandatului Britanic în Palestina, uzul imnului "Hatikva" nefiind permis să fie difuzat la radio, emisiunile în ebraică ale postului oficial de radio "Vocea Ierusalimului" începeau cu tema amintită a "Vltavei" lui Smetana, aluzie la imnul sionist... În anul 1901, încă sub numele "Tikvatenu" și cu toate
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
al compozitorului ceh Bedřich Smetana. În timpul Mandatului Britanic în Palestina, uzul imnului "Hatikva" nefiind permis să fie difuzat la radio, emisiunile în ebraică ale postului oficial de radio "Vocea Ierusalimului" începeau cu tema amintită a "Vltavei" lui Smetana, aluzie la imnul sionist... În anul 1901, încă sub numele "Tikvatenu" și cu toate cele zece strofe (una fiind refrenul), cântecul a fost intonat de delegații celui de al "Cincilea Congres Sionist" ținut în Elveția, la Basel. O modificare în textul ebraic al
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
mult timp folosirea versurilor de dinainte - despre întoarcerea în orașul lui David!) După al șaselea "Congres Sionist", a intrat în obicei intonarea, la începutul precum și la încheierea lucrărilor fiecărui congres sionist, a primei strofe și a refrenului, în chip de imn neoficial. La al 18-lea Congres Sionist de la Praga din anul 1933, "Hatikva" a fost adoptată ca "Imn Oficial al Mișcării Sioniste", iar după 1948, a devenit "Imnul Statului Israel", neoficial deocamdată: În lipsa unei constituții, legea privind simbolurile naționale israeliene
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
intrat în obicei intonarea, la începutul precum și la încheierea lucrărilor fiecărui congres sionist, a primei strofe și a refrenului, în chip de imn neoficial. La al 18-lea Congres Sionist de la Praga din anul 1933, "Hatikva" a fost adoptată ca "Imn Oficial al Mișcării Sioniste", iar după 1948, a devenit "Imnul Statului Israel", neoficial deocamdată: În lipsa unei constituții, legea privind simbolurile naționale israeliene inclusiv imnul național a fost adoptată de Knesset abia la 10 noiembrie 2004! În timpul Holocaustului, "Hatikva" a fost
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
fiecărui congres sionist, a primei strofe și a refrenului, în chip de imn neoficial. La al 18-lea Congres Sionist de la Praga din anul 1933, "Hatikva" a fost adoptată ca "Imn Oficial al Mișcării Sioniste", iar după 1948, a devenit "Imnul Statului Israel", neoficial deocamdată: În lipsa unei constituții, legea privind simbolurile naționale israeliene inclusiv imnul național a fost adoptată de Knesset abia la 10 noiembrie 2004! În timpul Holocaustului, "Hatikva" a fost cântecul oficial al rezistenței evreiești din Ghetoul Varșoviei în anii
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
La al 18-lea Congres Sionist de la Praga din anul 1933, "Hatikva" a fost adoptată ca "Imn Oficial al Mișcării Sioniste", iar după 1948, a devenit "Imnul Statului Israel", neoficial deocamdată: În lipsa unei constituții, legea privind simbolurile naționale israeliene inclusiv imnul național a fost adoptată de Knesset abia la 10 noiembrie 2004! În timpul Holocaustului, "Hatikva" a fost cântecul oficial al rezistenței evreiești din Ghetoul Varșoviei în anii 1942-1943. Imnul a cunoscut mai multe aranjamente orchestrale, dintre care mai cunoscute sunt cele
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
Israel", neoficial deocamdată: În lipsa unei constituții, legea privind simbolurile naționale israeliene inclusiv imnul național a fost adoptată de Knesset abia la 10 noiembrie 2004! În timpul Holocaustului, "Hatikva" a fost cântecul oficial al rezistenței evreiești din Ghetoul Varșoviei în anii 1942-1943. Imnul a cunoscut mai multe aranjamente orchestrale, dintre care mai cunoscute sunt cele ale dirijorului italian Bernardino Molinari (1880-1952) din 1948, cea a compozitorului israelian Paul Ben Haim și cea din 1947 a lui Kurt Weill. La enoriașii sioniști religioși există
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
ale dirijorului italian Bernardino Molinari (1880-1952) din 1948, cea a compozitorului israelian Paul Ben Haim și cea din 1947 a lui Kurt Weill. La enoriașii sioniști religioși există obiceiul de a se cânta și Psalmul 126 "Cântarea Treptelor" pe melodia imnului Hatikva. În anii care au precedat declararea independenței Israelului, "Hatikva" era în concurență cu câteva imnuri alternative, mai ales cu cel al "Mișcării Sioniste Muncitorești", compus pe textul poeziei "Binecuvântarea poporului" ("Tehezakna") de către poetul național Haim Nahman Bialik, pe muzica
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
cea din 1947 a lui Kurt Weill. La enoriașii sioniști religioși există obiceiul de a se cânta și Psalmul 126 "Cântarea Treptelor" pe melodia imnului Hatikva. În anii care au precedat declararea independenței Israelului, "Hatikva" era în concurență cu câteva imnuri alternative, mai ales cu cel al "Mișcării Sioniste Muncitorești", compus pe textul poeziei "Binecuvântarea poporului" ("Tehezakna") de către poetul național Haim Nahman Bialik, pe muzica de marș de inspirație rusă a lui A. Idelsohn. Dar popularitatea imnului "Hatikva" a rămas nezdruncinată
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
în concurență cu câteva imnuri alternative, mai ales cu cel al "Mișcării Sioniste Muncitorești", compus pe textul poeziei "Binecuvântarea poporului" ("Tehezakna") de către poetul național Haim Nahman Bialik, pe muzica de marș de inspirație rusă a lui A. Idelsohn. Dar popularitatea imnului "Hatikva" a rămas nezdruncinată. De-a lungul timpului, unele personalități israeliene au formulat obiecțiuni față de imn (de exemplu în 1967 omul politic liberal-radical Uri Avneri) și mai ales după 2000, când unii au semnalat că imnul oficial al Israelului nu
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
textul poeziei "Binecuvântarea poporului" ("Tehezakna") de către poetul național Haim Nahman Bialik, pe muzica de marș de inspirație rusă a lui A. Idelsohn. Dar popularitatea imnului "Hatikva" a rămas nezdruncinată. De-a lungul timpului, unele personalități israeliene au formulat obiecțiuni față de imn (de exemplu în 1967 omul politic liberal-radical Uri Avneri) și mai ales după 2000, când unii au semnalat că imnul oficial al Israelului nu ar reprezinta unele categorii de populație, mai cu seamă numeroasa minoritate arabă-palestiniană din Israel, care nu
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
A. Idelsohn. Dar popularitatea imnului "Hatikva" a rămas nezdruncinată. De-a lungul timpului, unele personalități israeliene au formulat obiecțiuni față de imn (de exemplu în 1967 omul politic liberal-radical Uri Avneri) și mai ales după 2000, când unii au semnalat că imnul oficial al Israelului nu ar reprezinta unele categorii de populație, mai cu seamă numeroasa minoritate arabă-palestiniană din Israel, care nu se simte reprezentată de spiritul patriotic evreiesc de la finele veacului al XIX -lea, aspirația "sufletului evreiesc" "către Sion", etc. Imnul
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
imnul oficial al Israelului nu ar reprezinta unele categorii de populație, mai cu seamă numeroasa minoritate arabă-palestiniană din Israel, care nu se simte reprezentată de spiritul patriotic evreiesc de la finele veacului al XIX -lea, aspirația "sufletului evreiesc" "către Sion", etc. Imnul mai este boicotat în Israel de o mică minoritate fanatică de evrei ultraortodocși, (în special Hasidimii "Satmar" și "Toldot Aharon"), ostilă simbolurilor și chiar Statului Israel. Textul în ebraică, însoțit de o transliterație și o traducere liberă în română din
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
la Hristos, îl denumește -Lucifer: În Apocalipsa 22.16, Isus se recunoaște ca fiind steaua strălucitoare a dimineții (Stella splendida matutină) sinonima cu Luceafărul. Din această cauză în creștinismul occidental timpuriu, Isus era numit și Lucifer, dovada o găsim în imnul "carmen aurorae" dar și în numele unor sfinți creștini că de exemplu Lucifer din Cagliari, dar și în faptul că Isus Christos a fost slăvit timp de peste o mie de ani în toate bisericile creștine, cu numele de Lucifer În folclorul
Luceafăr () [Corola-website/Science/298203_a_299532]
-
revista Foaie pentru minte, inimă și literatură. S-a numărat între conducătorii Revoluției din 1848, ca membru în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj, în mai 1848. Poemul său "Un răsunet", scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios ("Din sânul maicii mele"), poem denumit ulterior Deșteaptă-te, române!, a devenit imn revoluționar - fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”. În 1990 "Deșteaptă-te, române!" a devenit imnul de stat al României. După Revoluția de la 1848 Mureșanu a
Andrei Mureșanu () [Corola-website/Science/297433_a_298762]
-
1848, ca membru în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj, în mai 1848. Poemul său "Un răsunet", scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios ("Din sânul maicii mele"), poem denumit ulterior Deșteaptă-te, române!, a devenit imn revoluționar - fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”. În 1990 "Deșteaptă-te, române!" a devenit imnul de stat al României. După Revoluția de la 1848 Mureșanu a muncit ca traducător la Sibiu și a publicat în revista "Telegraful Român", operele sale
Andrei Mureșanu () [Corola-website/Science/297433_a_298762]
-
răsunet", scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios ("Din sânul maicii mele"), poem denumit ulterior Deșteaptă-te, române!, a devenit imn revoluționar - fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”. În 1990 "Deșteaptă-te, române!" a devenit imnul de stat al României. După Revoluția de la 1848 Mureșanu a muncit ca traducător la Sibiu și a publicat în revista "Telegraful Român", operele sale având tentă patriotică și de protest social. În 1862 poeziile sale au fost adunate într-un
Andrei Mureșanu () [Corola-website/Science/297433_a_298762]
-
literaturii babiloniene este Enuma Eliș, care descrie crearea lumii. Muzica se dezvoltă în acea regiune în mileniile al IV-lea și al III-lea î.e.n. și a fost utilizată în templele sumeriene, unde preoții, adesea însoțiți de un cor, cântau imnuri și psalmi adresați zeilor. Printre instrumente muzicale se pot enumera: flautul, toba, harpa ș.a. În Egipt înflorește una dintre cele mai mari civilizații antice, care evoluează între 3.000 î.e,n. și până când are loc cucerirea de către Alexandru cel
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
pe arme și steaguri. Cocoșul a fost ales ca și emblemă de Adunarea Valonă pe 20 aprilie 1913, fiind schițat de Pierre Paulus pe 3 iulie 1913.Astfel, steagul Valoniei reprezintă un cocoș de culoare roșie pe un fundal galben. Imnul Valonie a fost scris de Theophile Bovy în anul 1900,iar în 1901 a fost compusă și muzica de către Louis Hillier , când de asemenea a fost adoptat sub numele de Cântecul Valonilor.Pe 21 septembrie 1913 a avut loc prima
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]