6,555 matches
-
mult asupra activităților practice apropiindu-se foarte mult de J. Dewey Ferrière avea rezerve față de accentul pe care G. Kerschensteiner îl punea pe dobîndirea unei tehnici, ducînd, în ultimă instanță, la profesionalizarea chiar a școlii primare. Prin teoria sa asupra instrucției, pedagogul elvețian menține proaspătă, în conștiința educatorilor din deceniile trei și patru, teza formulată la începutul secolului de către Dewey, Montessori, Claparède a educației ca proces de autodezvoltare: Nu noi creștem copiii, ei se cresc. Rolul nostru principal este de a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
clasa tradițională care, nefiind alcătuită prin consimțămîntul mutual, nu reușește să-i angajeze pe toți elevii în jurul unui principiu comun, nu creează condiții pentru ca aceștia să lucreze din îndemn propriu, spontan, potrivit înclinațiilor. Clasa, spunea el, este o școală de instrucție (Lernschule) care se îngrijește numai de dezvoltarea inteligenței. În consecință, ea a fost înlocuită cu comunitatea, care grupează copiii de sexe și valori intelectuale diferite, cu o diferență de vîrstă între ei de aproximativ trei ani. Potrivit Planului Jena, cele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
copiilor "conducători", ce "vor aparține celor l-2% care vor putea lua rolul de conducători ai cadrelor națiunii lor" (14, p. 43). Așa se și explică interesul pe care nazismul l-a manifestat față de experimentul de la Jena care, minimalizînd procesul instrucției, oferea, prin "comunitățile libere de muncă" și prin teoria asupra "conducătorului", un instrument de educare a tinerei generații în spirit fascist. Dincolo de această utilizare brutală a grupului de copii pentru interese politice, trebuie precizat că în deceniul al patrulea aveau
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu învață, de pildă, geometria, ceea ce îi lipsește nu este inteligența, ci răbdarea pentru a învinge greutățile. Nu rezultă, din scrierile sale, că Alain nega diferențierile dintre oameni; nu considera însă că trebuie să se asigure fiecăruia un conținut al instrucției adaptat înclinațiilor și aptitudinilor; toți să studieze aceleași discipline, indiferent dacă le place sau nu. De aici nu va decurge ștergerea diferențierilor dintre oameni, ci, dimpotrivă, o creștere a deosebirilor dintre ei. Alain era adeptul unui învățămînt unitar, al cărui
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
era adeptul unui învățămînt unitar, al cărui caracter "formativ" este asigurat prin echilibrul dintre disciplinele umaniste și cele realiste. Întemeindu-se pe o psihologie a copilului cu totul diferită de aceea a educației noi, Alain va dezvolta o teorie a instrucției, de asemenea, diferită, amintind de spiritul "școlii tradiționale". În primul rînd, el nu credea în eficiența unui învățămînt întemeiat pe interes: "Ceea ce interesează nu instruiește niciodată" (XXVII). Primele sale "păreri asupra educației" sînt concentrate asupra problemei învățării, înțeleasă ca un
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
directă între pedologie și experiment, el le neagă pe amîndouă. Teoria acestui pedagog fiind generalizarea unei experiențe cu un anumit specific, nu a putut fi aplicată integral într-o școală, unde copiii sînt grupați în clase, unde activitatea dominantă este instrucția etc. Sînt însă numeroase elemente care oferă sugestii pertinente educatorului care vrea să-și desăvîrșească "meșteșugul", după cum multe din ideile sale au fost confirmate prin cercetările experimentale ale psihologiei sociale inițiate de K. Lewin. Întrucît el a dezvoltat o teorie
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
purtat multe discuții a fost aceea a prelungirii duratei învățămîntului obligatoriu. O lege adoptată înainte de încheierea războiului, sub ministeriatul lui Simion Mehedinți, stabilise durata învățămîntului primar la șapte ani (1). Într-un proiect de lege, întocmit de P. Negulescu, ministrul instrucției (1921), se propunea prelungirea celor patru clase "începătoare", cu încă patru "întregitoare", al căror profil urma să aibă un caracter prioritar practic în atelierele sau grădinile școlare (2). Abia în 1924, sub un guvern liberal, s-a putut adopta o
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
căror profil urma să aibă un caracter prioritar practic în atelierele sau grădinile școlare (2). Abia în 1924, sub un guvern liberal, s-a putut adopta o lege școlară: Legea pentru învățămîntul primar al statului și învățămîntul primar normal. Ministrul instrucției publice era dr. Constantin Angelescu. Trecerea acestei legi prin parlament își are semnificația sa; dintre toate problemele învățămîntului, cea mai acută era touși aceea a învățămîntului obligatoriu. Prin legea din 1924 se prevedea, pe lîngă dezvoltarea grădinițelor și căminelor de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
active, crearea comunităților de muncă, conducerea autonomă a elevilor etc. În scopul unei mai bune adecvări a procesului instructiv-educativ la particularitățile psihice și fizice ale elevilor, precum și pentru sprijinirea acțiunii de orientare școlară și profesională s-a hotărît, de către Ministerul Instrucției, obligativitatea introducerii fișelor individuale (1934). Legea P. Andrei, din 1939, prevedea o programă minimală, comună tuturor școlilor, și o programă suplimentară de adaptare a școlii la mediul local și regional; cunoștințele erau grupate pe "unități de viață" (6). Activitățile practice
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fost formulate numeroase critici la adresa învățămîntului românesc, al celui secundar mai ales, și pentru motivul că acesta, avînd un caracter dominant intelectualist, neglija problemele educației. Tocmai pentru a se imprima o nouă orientare activităților din instituțiile școlare, din 1936, Ministerul Instrucției Publice a devenit Ministerul Educației Naționale. Această schimbare n-a fost însoțită de măsuri eficiente pentru realizarea unui echilibru între instrucție și educație. Mai mult, în toată această perioadă școala românească a fost lipsită de un fir conducător în ceea ce privește orientarea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
intelectualist, neglija problemele educației. Tocmai pentru a se imprima o nouă orientare activităților din instituțiile școlare, din 1936, Ministerul Instrucției Publice a devenit Ministerul Educației Naționale. Această schimbare n-a fost însoțită de măsuri eficiente pentru realizarea unui echilibru între instrucție și educație. Mai mult, în toată această perioadă școala românească a fost lipsită de un fir conducător în ceea ce privește orientarea procesului educațional. Dacă înainte de 1918 educația școlară a slujit cu consecvență ideea înfăptuirii unității naționale, după această dată, cercurile politice guvernante
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
munca. A apărut astfel Asociația șomerilor licențiați, în scopul apărării intereselor acestei categorii de oameni care nu-și puteau valorifica pregătirea. Legile adoptate la începutul deceniului al patrulea n-au schimbat structura de ansamblu a învățămîntului. În 1931, cînd ministrul instrucției publice era Nicolae Iorga, s-a adoptat Legea privind autonomia universitară, iar în 1932, Legea pentru organizarea învățămîntului universitar. Prin prima lege se urmărea să se scoată învățămîntul superior de sub incidența politicii, asigurîndu-se, totodată, o dezvoltare unitară a acestui grad
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
special precum și pe cel secundar. Cum era și firesc, printr-o perioadă de intensă căutare a unei noi structuri a învățămîntului, s-au dezbătut mult probleme de politică școlară, s-a discutat amplu despre scopul educației din acea perioadă, conținutul instrucției și modalitățile de instruire. Acest ultim aspect a fost abordat aproape în exclusivitate de pe pozițiile "școlii active". Spiritul acestui puternic curent pedagogic s-a afirmat cu vigoare chiar la teoreticieni mai puțin receptivi față de noile tendințe ale epocii. Acționîndu-se în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Unii din continuatorii lor au redus, însă, cum s-a văzut, activismul la simple lucrări practice, la "manualism". Antonescu a reacționat tocmai față de o astfel de unilateralizare a ideii de activitate, fără a se orienta însă spre o teorie a instrucției care să constituie o reală expresie a conceptului de "școală activă integrală". În teoria pedagogului român, activitatea practică succede procesului de transmitere și asimilare a cunoștințelor, ca și în sistemul pedagogic al lui Herbart. Dacă ,,școala activă" a recționat față de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
s-au referit la această "criză", se cuvine să fie prezentat punctul său de vedere. Două sînt cauzele principale ale crizei: a) modificările prea dese ale legilor învățămîntului, din tendința spre reformă a celor care se perindau la conducerea ministerului instrucției și b) centralizarea administrativă a școlii și descentralizarea pedagogică. (Cu privire la această ultimă cauză el propunea o descentralizare administrativă și o centralizare pedagogică, realizată prin adoptarea, pentru întreaga țară, a unui singur sistem în cadrul căruia educația să aibă un caracter organicist
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sociale în care trăia. Aspirînd spre "personalitatea culturală", Șt. Bârsănescu nu s-a putut totuși desprinde pe sine de realitățile pedagogice din vremea sa. În deceniile trei și patru se căutau, cum s-a văzut, soluții pentru ca școala românească, realizînd instrucția pe clase și lecții, să se desprindă totuși de sub dominația spiritului herbartian. Întemeindu-se pe tezele fundamentale ale pedagogiei culturii și fiind un spirit mai pozitiv decît Eduard Spranger, care prețuia cu precădere receptarea valorilor culturale prin "intuiția simpatetică" (18
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pp. 311-313). Problema tipurilor de lecție a fost abordată și în volumul Tehnologia didactică (1939) (22). Și iată cum, pedagogia culturii, pe cale deductivă, în maniera pedagogiei filosofice, pornind de la analiza conceptului de cultură, reușește să aducă o contribuție la teoria instrucției, oferind încă o soluție posibilă pentru organizarea procesului de învățămînt și scoțîndu-l din strînsoarea chingilor herbartiene. Ca teoretician al pedagogiei culturii, Șt. Bârsănescu și-a propus să analizeze din perspectiva criteriilor oferite de concepția sa politica culturii din România deceniilor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
În lucrare se face o amplă analiză a politicii școlare din deceniile trei și patru. Rezultatul analizei este cu totul defavorabil culturii dusă de cercurile guvernante din acea perioadă: politica educației era concepută în primul rînd ca o politică a instrucției, se manifestau reduse preocupări pentru creație și propagarea culturii. Se constată neglijarea unor anume tipuri și grade de învățămînt: școala primară și, îndeosebi, școlile profesionale. Într-o perioadă în care apăruseră numeroase discipline pedagogice unele, cum era pedologia, avînd tendința
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fundamental; pe el este axată teoria educației personalității sub cel de-al doilea aspect al său profesiunea. Narly a încercat și o tipologie vocațională, arbitrară însă și cu totul artificială (20, pp. 503-525). Să reluăm, dar, ideile sale referitoare la instrucție, idei care îl situează pe pozițiile educației noi, deși el îl invocă în sprijinul afirmațiilor sale mai mult pe J.-J. Rousseau și foarte puțin pe marii reformatori contemporani cu el. (Așa, de pildă, în voluminoasa sa Pedagogie generală 649
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pentru individ decît ceea ce el a izbutit să aducă la lumină prin propria sa activitate" (20, p. 319) iată o idee pe care o întîlnim în orice scriere cu caracter didactic din deceniile noastre. De altfel, teoria lui Narly asupra instrucției conține numeroase elemente specifice educației noi, dar prezentată într-o sinteză proprie, ferită de tendințele extreme atît de frecvente la unii dintre reprezentanții acestei orientări. În concepția lui Narly, actul autentic al instruirii urmează o cale euristică, ce se ghidează
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
interbelică: Raportul dintre intuiție și abstracție în învățămînt (1929). Într-un moment în care învățămîntul intuitiv trecuse masiv din planul teoriei în acela al practicii pedagogice, se făcea constatarea că numeroși educatori transformaseră intuiția în scop; supraapreciind rolul concretului în instrucție, ei mențineau școlarii mici la nivelul empiric timp îndelungat, împiedicîndu-i să se ridice la abstract. Prin experimentul său, Gh. Comicescu demonstra că învățămîntul dobîndește virtuți educative în măsura în care îl ajută pe elev să depășească planul concretului și să treacă în planul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
generală", avea în aprecierea sa un caracter abstract, formal, rupt de viață; era una din "formele fără fond", importate din Occident în România secolului al XIX-lea. Pornind, așadar, atît de la cercetările cu caracter etnografic, cît și de la cele privind instrucția și educația din vremea sa, Mehedinți aprecia că singura școală în stare să producă o schimbare fundamentală în viața materială și spirituală a României o constituia școala muncii. Pentru ca învățătura de carte să fie rodnică era necesar ca școala să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o constituia școala muncii. Pentru ca învățătura de carte să fie rodnică era necesar ca școala să se întoarcă cu fața spre muncă. Prin muncă se dezvăluie și se dezvoltă potențele intelectuale ale copilului; în procesul muncii apare nevoia de cunoștințe, instrucția devenind astfel o modalitate de satisfacere a nevoii de a cunoaște pentru trebuințele activității practice. Tot munca este condiția fundamentală pentru educația morală, mai ales pentru formarea caracterului: Numai munca poate închega deplin caracterul, iar fapta e singura unitate de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educației. Deși pornea de la date generale etnografice, valabile pentru spații geografice foarte întinse, Mehedinți a reușit să releve una din principalele slăbiciuni ale școlii românești și contemporane lui caracterul excesiv teoretic și să propună o soluție pentru restructurarea sistemului de instrucție și educație organizarea unei școli al cărei ax principal să-l constituie munca. Școala românească din acea perioadă avea, după cum s-a văzut, nevoie de o astfel de orientare. Conservatorismul care a dominat concepția social-politică a lui Mehedinți l-a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de mîine este educată în spiritul ideilor de ieri; fiind ruptă de frămîntările "maselor populare", de marile probleme ale prezentului, tînăra generație era nepregătită pentru viață. În sfîrșit, cea de-a treia cauză folosirea unor metode necorespunzătoare în educație și instrucție constrîngerea și învățarea mecanică. Ilie Cristea voia, prin articolul său, să demonstreze că aceste "cauze" erau specifice "societății burgheze", că odată schimbată această societate, și realizată una socialistă, situația din învățămîntul românesc se va schimba radical. Dacă ne îndreptăm ochiul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]