7,450 matches
-
pe principiile libertății și demnității umane al căror cadru îl constituie proclamația adresată țării de către Consiliul Frontului Salvării Naționale. Căci salvare înseamnă trecerea cu sacrificii neprețuite de la întuneric la lumină, de la disprețuirea ființei umane la prețuirea, slujirea și înnobilarea ei. Iubiții mei, În unitate de cuget și simțiri, unitate ce constituie pavăză dăinuirii peste secole a poporului nostru, să mulțumim Bunului Dumnezeu pentru această măreață dobândire a libertății și să dăm urmare programului și apelurilor Consiliului Frontului Salvării Naționale. Cu inima
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
închipui în ce hal arată. Noroc de uniformă, ea, săraca, ține piept la toate. Dacă ar fi fost îmbrăcat civil, probabil că ar fi fost dat pe ușă afară de proprietarul stabilimentului, așa murdar și prăpădit cum era. "Așa e Leonard, iubitule, la Vladia nu mai e ce a fost." De fapt era bucuros că Bîlbîie îi oferea cea mai bună cale de a intra în subiect. Și, pe scurt dar convingător, i-a povestit despre apariția celor doi ofițeri în rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu frustrările lor până când moartea băiatului (singurul care spune lucrurilor pe nume) și fuga îi salvează. Fata cea mică - Maria (jucată cu o sensibilitate foarte atent controlată de Mălina Manovici, nici o secundă patetică) - e nemulțumită de lipsa de romantism a iubitului ei (Victor Manovici e detașat și sigur pe el), care, atunci când o pierde, o dorește mai mult decât oricând, și începe o relație cu cel mai bun prieten al acestuia. Noul iubit (Colin Buzoianu păstrează echilibrul între agitație, excitație și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
patetică) - e nemulțumită de lipsa de romantism a iubitului ei (Victor Manovici e detașat și sigur pe el), care, atunci când o pierde, o dorește mai mult decât oricând, și începe o relație cu cel mai bun prieten al acestuia. Noul iubit (Colin Buzoianu păstrează echilibrul între agitație, excitație și frustrare) apare pe bicicletă cu un trandafir imens pe cap, desenat și pe una dintre ferestre. Afrim deschide și urmărește un simbol vizual în ipostaze succesive, folosind principiul simultaneității acțiunilor. Ion Rizea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
bărbați - cum se specifică în textele de promovare ale verighetei. Drept compensație, s-ar putea crea ceva echivalent și pentru soții. De dragul varietății, eu aș propune cerceii fierbinți, care să-ți frigă urechile cu o zi înainte de aniversarea soțului sau iubitului. Sau, ca variantă, piercingurile fierbinți. Dacă e plasat într-o zonă intimă, un piercing care începe să frigă va împrospăta imediat memoria oricui... Bun, ăsta-i un gadget oarecare, un flecușteț care va prinde sau nu la public. Nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
inventat o poveste cu o rază înclinată, care ar fi căzut nedrept de frumos într-un nefericit moment pe chipul unei fete necunoscute, altminteri o fată oarecare. Raza, și nu fata, raza de lumină e cea care i-a furat iubitul, lăsând-o pe prietena mea așa, palidă și tristă, părăsită, privindu-se întruna în oglindă, căutând explicații... Ne sorbeam ceaiurile de portocală. Îi inventam povești după povești, ea râdea. Chestia cu balonul însă era singura absolut adevărată. Emil Brumaru: Ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
oferit îngerului gardian „darul pe care Cerul îl preferă tuturor celorlalte“. Fără succes, Peri va aduce din India ultima picătură de sânge a unui erou luptător pentru libertate și din Egipt ultima răsuflare a unei tinere ce se sacrifică pentru iubitul ei. Porțile Paradisului nu se vor deschide decât la sfârșitul părții a treia, ce se petrece în Siria, de unde Peri aduce lacrimile de căință ale unui criminal, la vederea unui copil ce se roagă. În paranteză fie spus, cum semnalează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
și coniac spaniol ordinar în vasul de toaletă, un gând i se înfiripă în minte. Era singură din nou. Nu mai avea pe nimeni care să-i întindă o poșetă. De data asta se depășise pe sine. Să pierzi un iubit putea părea o dovadă de neglijență, dar să pierzi doi vădea un talent înnăscut. Capitolul 9 — Îmi pare foarte rău, tată, zise Ben strecurându-se din nou în bucătărie după ce o văzu pe Fran plecând, am impresia că ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-i scape un suspin. — Francesca, pentru Dumnezeu. Fran cea cu capul pe umeri nu se comporta așa. De obicei lăsa scenele în seama Henriettei. Henrietta era cea care intra într-o depresie cruntă de fiecare dată când o părăsea iubitul și tot ea jura că nu se va mai îndrăgosti vreodată, jurământ pe care îl încălca după cinci minute. Fran era cea care o consola oferindu-i ceai și compasiune sau care venea cu flaconul cu săruri. Henrietta nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am câștigat. Pare-mi bine de vorbele ce grăiți, că boala trece; voi rămâne și eu pe lume și s-a ridica și Octavian. Ieronim Dragu se miră: —Cine-i acela Octavian? N-avem onoarea să-l cunoaștem. —Vai, domnilor iubiții mei, nu râdeți de mine, se rușină nana Floarea. Octavian al meu n-are împlinite două luni vârstă și-l hrănește o nevastă din Laz, care mi l-a primit și căreia îi plătesc laptele. Biata Ana, atâta ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
N-a fost înveninat. —Ba s-ar putea să fi fost, stăpâne. Cine a adaos acea naramză, văd că e greu să se afle. Am pricină să fiu de două ori neliniștită, pentru că bunăvoia stăpânului a hotărât și copilului meu iubit Mehmet o raià la Dunăre. Stăpânul meu a binevoit a-i dărui și aur și a-i hărăzi ortale bune de ieniceri. Dacă a fost în primejdie Mustafa, poate fi în primejdie și Mehmet. Lumea e plină de ființi zavistnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
împăratului. La al șaselea ceas, copilul urma să se înfățișeze și să îngenuncheze la sărutarea mânii părintelui său. La acel ceas sultana-doamnă Roxelana a dat strigăt cumplit și a căzut cu fața în jos peste cele din urmă zvârcoliri ale iubitului său fiu Mehmet. Au venit asupra ei femeile, ridicând-o. Ea le-a respins, cu priviri crâncene. S-a zvonit îndată că feciorul a avut o boală prea grabnică, poate de inimă. Și mama s-a retras rănită, încuindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răspuns la chemarea de rugăciune a hogilor și, când i-a îndemnat la prânzare bătaia căldărilor, au rămas cu armele în mână îndârjiți. Sultan Soliman a poruncit să fie ridicat din cortul său leșul zeului palid, care fusese șahzadè Mustafa, iubitul său, și să fie lepădat spre marginea taberii, ca să se îndestuleze de vederea lui oștile de la Amasia. Crainicii au strigat: Dacă brațul meu nu m-ascultă, îl tai; și dacă inima mea nu m-ascultă, o străpung! Bătrânul ulemà Selim-Hafiz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
necunoscutul și neștiutul nu au nici măcar umbra unei realități. În fața unei voințe covârșitoare, totul trebuia să cedeze. Prima noapte a revederii ei cu Soliman-Sultan rodise domnia vilaietului Ciliciei, în preajma Stambulului - deocamdată temelie a clădirii mărețe pe care o pregătea pentru iubitul său Baiazid. S-a dus și ea împresurată de curtea domnească la țărmul Mării Pontice, să așeze pe Baiazid-bei în scaun de poruncă. I-a umplut haznaua, i-a dăruit sfetnici potriviți și oșteni credincioși în număr îndestulător. Când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-am noroc la feciori. Unii au pierit nevinovați. Aflu și de unul vinovat care e încă în viață. S-a dărâmat cerul, s-a dărâmat pământul, apoi s-au amestecat vârtej în ființa ei și în cugetarea ei. Uneltirile iubitului său Baiazid erau date pe față. Nu era cu putință să tăgăduiască. Se vedea din înfățișarea împăratului că firele înțelegerilor și intrigilor au fost date la iveală. Cum? e cu putință una ca asta? a strigat ea cu iuțeală. Copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se înmulțesc sub ochii tăi. Mai dai o bere la Muzeu, mai discuți de una-alta, critici guvernul, lauzi persoanele de față, criticului care îți face onoarea să stea de vorbă îi ridici osanale... Te pup și-n fund, critic iubit! — Nu trebuie nici să exagerezi. — Bine, dar cărțile mele sunt acolo. Pot fi citite... — Ești naiv! Nu știu în ce epocă te trezești. Cine mai citește azi cărți? — Criticii, ca să scrie despre ele. Ești cam nătâng! Cum vrei să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
astfel, cum o știa bine Schopenhauer, în mistică, nu poate să vină ca o mare surpriză faptul că cel la care mă gândesc este japonez. Este prințul Genji, Genji cel luminos, venit pe lume ca incarnare a esteticului. Genji este Iubitul, atât de frumos, încât nici o preafrumoasă nu se poate măsura cu el, numai zeii pot fi mai înzestrați, el duce la perfecțiune orice artă pe care binevoiește să o practice, Genji este Amantul, de care toate femeile se îndrăgostesc și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
atunci, despre bărbatul japonez, această nevoie obsesivă de a portretiza femeia în acești termeni? Răspunsul pare să fie conținut tot în piesele clasice de kabuki: de cele mai multe ori, copila inocentă și lipsită de apărare se transformă, după suferința provocată de iubitul care o înșală, într-un demon răzbunător și feroce, cu ale cărui puteri supranaturale nu se pot lupta nici măcar călugării budiști. Pornind pe acest fir, am găsit avansată, într-un interesant studiu fundamentat psihanalitic, ideea unui psihic masculin japonez care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
asocierea este explicită: floare de cireș frumusețe chinuitoare femeie frică nebunie. De la ideogramele infame pe care le voi prezenta altundeva, trecând prin proverbele injurioase și până la o întreagă mitologie populară a fantomelor femei care se întorc să se răzbune pe iubiții care le-au înșelat ori nu le-au întors sentimentele amoroase, preluată apoi de literatură și arte în general peste tot transpare aceeași frică a bărbatului de acel altceva, străin sieși, femininul. Desigur, de când feminismul s-a înarmat cu chiar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fenomen mentalitar, cultural, spuneți-i cum vreți, japonez. Păcatul generalizărilor este întotdeauna mai mic atunci când ai de-a face cu niponii, pentru că gregarismul lor fundamental te ferește de greșeli prea periculoase. Sunt coborâtă de pe Sirius-Vega, sau cel puțin așa susține iubitul meu, cu naivitatea poetului care hotărăște cu de la sine putere că, pe Sirius-Vega, ziua are patruzeci și opt de ore sau, poate, nouăzeci și șase. Am nevoie de douăsprezece ore de somn, pentru ca sângele meu de copil să mă reîntoarcă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
am limitat numărul subiecților la patru (având grijă să asigur însă o minimă reprezentativitate etnică). Au fost solicitați să se exprime în chestiune o prietenă româncă stabilită de multă vreme în Tokyo, un prieten francez îndrăgostit iremediabil de școlărițele asiatice, iubitul meu cu ochi migdalați (ceea ce, premonitoriu, îi atrăsese cu mult înainte de sejurul japonez apelativul de "domnul samurai") și sora mea cu breton scurt, sever-cleopatric. Până acum, totul merge bine. Îmi înfrânez aici, cu greu, dorința perversă de a introduce în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Paul Alexandrescu. “Cred și eu că-ți convine să-i iei partea. Ai auzit, doar, călătoria aceasta o facem în cinstea ta” zice Gheorghe Gh. Petrea. “Ei, pe dracu’!” face Paraschiv pe supăratul. “Călătoria o facem pentru ca domnu’ Ionică Dimofte, iubitul nostru prieten și conțăran, să aibă ocazia să-și laude trotineta, n-ați auzit?” “Și, de ce să n-o laud? N-ar merita, la urma-urmei?” “Am spus eu altfel?” nu se lasă Paraschiv. “Măi băieți, știți ce zic eu? Dacă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu mai scapi de el? Că se poate întâmpla ca puntea să n-o treci singur” “Asta-i acum, teoria chibritului” “Nu-i teoria chibritului, e practica vieții. Se pare că tu n-ai înțeles că, ceea ce îi deranjează pe iubiții mei colegi, nu e faptul că exist, pur și simplu, asta mi ar putea-o ierta repede. Îi supără că nu mă astâmpăr, că, dincolo de “Ce-ați avut de învățat pentru astăzi? Bine...” mai fac și altceva. Că numele meu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
laud. Am o sumedenie de cunoștințe care, sunt sigur!, n-ar pregeta să mă ajute aflând că este vorba de tine. Hai, părăsește văgăuna asta nenorocită și vino odată să trăiești și tu printre oameni” Și aici sunt oameni, Stelu, iubitule. Iar, dacă-mi dai voie, văgăuna asta nenorocită mi-a dat tot ce am până acum: un rost în viață, un cămin, o familie, o îndeletnicire frumoasă și utilă celor din jur și, chiar, un nume în literatură. Ca să scriu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-o domnu’ Iliescu și cu cine trebuie, la Grădină...” VI.8. ...”Ei, ce zici Paule, de colegul nostru?” “Care coleg?” “Cum, care coleg? Mihai Firănescu” “ce-ar trebui să zic?” “Cum, nu știi nimic? Păi, tu pe ce lume trăiești, iubitule? N-ai auzit nimic? N-ai văzut nimic? N-ai simțit nimic?” “Imaginează-ți că eu am putut comite toate aceste păcate” “Naiv incorigibil. Un copil mare. Asta ești” “S-ar putea să ai și tu dreptatea ta” “ Nu că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]