5,900 matches
-
hârb de computer ) • un concert, spectacol: foarte bun /foarte slab • o poezie, o pictură: foarte bună /foarte slabă 3. Gândește-te câteva clipe și spune-ne dacă folosești cel mai frecvent această structură pentru a exprima lucruri ,,de bine", aprecieri, laude, acord sau pentru a exprima atitudini de dezacord, nemulțumire, insulte, jigniri, ironii? Sau ambele în aceeași măsură? 4. Ai făcut referire la boala reală a unei persoane cu ajutorul acestei structuri? Ex: tuberculosul de Mihai, paraliticul de Ion, orbul de fratele
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
o însoțeau. Și s-a încununat cu ramuri de măslin, atât ea cât și însoțitoarele ei. Și ea mergea în fruntea poporului și conducea corul femeilor. Și toți bărbații lui Israel, cu arme și încununați, o însoțeau în cântare de laudă. (Cartea Iuditei, 15: 12, 13). Dalila (în ebraică, slabă, plăpândă) este o tânără din neamul filistenilor de care Samson, al cincisprezecilea judecător în Israel, din familia Dan, s-a îndrăgostit și, ignorând împotrivirea familiei, s-a căsătorit cu ea. Dumnezeu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău, că tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii tale! Găsiți rugi de pocăință, întoarceți-vă către Domnul și ziceți Lui: "Iartă-ne orice fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea Ta și să aducem, în loc de tauri, lauda buzelor noastre." (Osea, 14: 2, 3). Întors la credință, prin îndurarea lui Jahve, Israel va renaște. "Tămădui-voi urmele căderii de la credință, îi voi iubi din toată inima Mea, căci mânia mea s-a depărtat de la voi. Voi fi ca
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
al interlocutorului său care face mult mai mult caz de tragedie decât de comedie. "Dorante Deci credeți, Domnule Lysidas, că întreg spiritul și întreaga frumusețe se află în poemele serioase, iar piesele comice sunt niște neghiobii ce nu merită nicio laudă? Uranie În ceea ce mă privește, eu nu cred așa ceva. Tragedia, fără îndoială, este ceva frumos când e făcută cu măiestrie; însă comedia își are farmecele ei, și eu consider că una nu este mai puțin dificil de făcut decât alta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o acorde executării pasajelor îmbogățite cu reflecții morale. "Orice gândire morală trebuie să vină din plenitudinea inimii care debordează; nu trebuie nici să pari că te gândești îndelung la asta, nici să pari că faci din asta ceva demn de laudă. De aceea asta se înțelege de la sine, pasajele de morală se cer a fi învățate mai bine decât tot restul. Ele trebuie spuse fără ezitare, fără cea mai mică greșeală, dintr-o singură respirație, cu o asemenea ușurință, încât să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tip. În piesa aceasta, care capătă aspectul unei comedii de comedianți, Goldoni arată că este obligat să dea înapoi și să le îngăduie actorilor masca de care unii reușesc să se despartă cu greu. De aceea Goldoni nu-și precupețește laudele față de actrițele care, datorită inteligenței și talentului lor, i-au permis să realizeze reforma. Este în special cazul a două actrițe de la Teatrul Saint-Ange, care îl angajează între 1748 și 1753, Theodora Medebach, soția șefului de trupă, care joacă sub
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin care Virtutea rezistă acestor corupții, ceea ce face că eu culeg din această carte, recurgând mereu sau meditând la ea, în orice circumstanță sau în orice acțiune m-aș afla, tot ce este necesar de învățat de către oricine vrea, cu laudă, să exercite profesia mea." Pentru a face acest tablou al moravurilor, Goldoni este obligat să multiplice numărul personajelor. De aceea, el critică concepția teatrului francez în care acțiunea dramatică se bazează aproape în întregime pe un erou central. "Un singur
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de a nu-l fi denaturat. Urmează, în 1892, o reeditare a primelor șase basme, la care mai adaugă încă nouăsprezece, în 1893 ies Alte basme culese din gura poporului, precum și câteva volume de povești și snoave, care îi aduc laude și încurajări din partea lui B. P. Hasdeu, Lazăr Șăineanu, N. Iorga, Ilarie Chendi, Émile Picot. Ele se definesc printr-o accentuată notă realistă și un ton glumeț, caracteristice, de altfel, creațiilor populare. Înșiră-te mărgărite cu dalbe flori aurite, Împărăția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
în zbor cu aripile lor. Însă insula nu primea numai vizita pelerinilor pioși. Săpături arheologice din secolul XIX au dezgropat fragmentul unui decret olbian din secolul IV e.n., Olbia fiind o colonie greacă de la gura Bugului, prin care se dădea laudă unui cetățean ce izgonise de pe insulă pirații ce-și făcuseră sălaș aici. Erau desigur cei care jefuiau corăbiile eșuate pe bancurile de nisip, acele "piepturi" cum le spuneau corăbierii greci, formate atât la gurile Dunării, cât și la gurile îngemănate
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Marduk"; acestea pot părea alte divinități, Însă, În realitate, nu sunt decât epitete sau personificări mitice. Un alt exemplu: trebuie să recunoaștem că nu există două divinități Kittuxe "Kittu" („Drept”) și Mșșaruxe "Mșșaru" („Dreptate”), ci, atunci când apar În imnul de laudă al zeului dreptății Șamaș, acestea sunt două atribute caracteristice aceluiași zeu. Totodată, există multe dubluri ale numelor divine, unul În formularea sumeriană, iar altul În cea akkadiană (Utuxe "Utu"/Șamaș, Inanna/Iștarxe "Iștar" etc). Complexul denumirilor din panteonul mesopotamian este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zei. Aceștia Își dau acordul, spunând: „Destinul tău să fie fără egal... să fie mai mare decât al oricărui zeu... nici unul dintre zei nu va Încălca poruncile tale”. Zeii continuă, adresându-i-se cu titlul de „Stăpân” și Îi aduc laude: „Marduk este regele!”. În continuare, narațiunea descrie realizarea proiectului: Marduk o Înfruntă și o ucide pe Ti³mat iar din trupul ei alcătuiește cerul și pământul; apoi creează aștrii și stabilește locuințele zeilor. Tot lui Îi aparține și ideea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru acest scop. a) Documentarea generală Și În ceea ce privește crearea omului avem la dispoziție numeroase texte mitologice sau Înrudite cu acestea. Cele mai importante sunt În număr de nouă, mesopotamiene sau de inspirație mesopotamiană: 1) Enkixe "Enki" și Nima½ (sumerian); 2) Lauda Sapei (sumerian); 3) Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" (akkadiană, vezi mai jos subcapitolul 5.2.b); 4) En¿ma eliș (akkadian, vezi mai jos subcapitolul 5.2d); 5) Crearea lui Enkiduxe "Enkidu", povestită pe tab. I, col. II, 29-41 din poemul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost creat de zei pentru a-i Înlocui În munca istovitoare pe care Înainte erau obligați să o realizeze singuri (cf. subcapitolul 3.2). Principalele izvoare referitoare la această temă sunt miturile sumeriene Enkixe "Enki" și Nima¿, Lugal-e (afirmație implicită), Lauda Sapei (sumerian) și Cearta dintre Oaie și Grâu (sumerian); miturile akkadiene sunt Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" și En¿ma eliș; textul, akkadian și acesta, Lucrarea creatoare a lui Ea; textul mitic bilingv KAR-4. Conform narațiunii din Atra¿asșsxe "Atrah~asșs
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ajuta să cunoască și să adopte principiile fundamentale ale civilizației. Textele principale pentru această temă sunt În număr de patru: 1) Enkixe "Enki" și Nin¿ursangaxe "Ninh~ursanga" (text sumerian). 2) Cearta dintre Cereale și Vitele Mici (text sumerian); 3) Lauda Sapei (text sumerian); 4) Mitul lui Oannesxe "Oannes" (text de limbă greacă), conținând mai multe citate din Babyoniakà lui Berossos. Este un moment potrivit să amintim că Mitul lui Oannesxe "Oannes", care, deși este târziu, ne prezintă un mit antic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În anumite perioade istorice (două zeilor din Uruk În perioada elenistă); Însă existau și ofrande extraordinare pentru ocazii speciale. c) Rugăciunile Făcând distincție Între rugăciunile publice și cele private, prin rugăciune Înțelegem În acest studiu orice formă de invocație, de laudă sau de celebrare a divinității, deci și imnurile, lamentațiile etc. 1) Rugăciunile publice - erau folosite În diferite practici cultuale și rituale, mai ales În mediul templelor, Înaintea statuilor și simbolurilor divine. Existau rugăciuni de invocație, de preamărire a divinității, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ziua purificării” (¿m t¶l¶ti), „ziua procesiunii lui Iștarxe "Iștar"” (¿m r¶dûti Iștar) etc. e) Procesiunile În Mesopotamia, procesiunile erau rituri practicate frecvent. Erau duse În procesiune statui și alte simboluri divine, În timp ce preoții, cântăreții și poporul aduceau laude divinității În diferite moduri. În Babilon era vestită procesiunea pe „calea sfântă”, care ducea până la marele arc de triumf ridicat În cinstea zeiței Iștarxe "Iștar". Multe procesiuni pentru sărbătorirea divinității se făceau de la un templu la altul sau de la o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fel sufletul este Înveșmântat cu o carne necunoscută lui (F 126): o metaforă impresionantă Întemeiată pe un dualism antropologic. El Îl exaltă pe Pitagora, fiindcă amintirea lui se Întinde pe zece, ba chiar douăzeci de generații omenești. (Auto)apoteoza și lauda „amintirii” au legătură cu unele plăcuțe de aur care celebrează această mnemosyne și Îi făgăduiesc celui mort: „vei fi mai degrabă un zeu decât un muritor”1. Empedocle pune În legătură Într-un mod foarte eficace critica sacrificiului sângeros - și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
hieratice iau ca punct de plecare lucrurile aparente și „simpatiile” pe care ele le manifestă reciproc și cu puterile nevăzute ș...ț. De fapt, Într-adevăr, orice lucru se roagă conform rangului pe care Îl ocupă În natură și cântă laudele culmii seriei divine căreia Îi aparține, laudă spirituală sau laudă rațională ori fizică sau sensibilă. BibliografieTC "Bibliografie" AA.VV. (1966), Porphyre, „Entretiens sur l’antiquité classique”, nr. XII, Fondation Hardt, Geneva. AA.VV. (1973a), Le culte des Souverains dans l
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iraniană (Darmesteter 1892-1893, II, p. 615), fiindcă acestea erau, pe pământ, părțile cele mai apropiate de cer și, de aceea, mai repede luminate de razele soarelui. Alte date, risipite În izvoarele noastre, confirmă de asemenea, calitatea acestora, ca, de exemplu, lauda adusă muntelui, cu care Începe imnul dedicat lui Khvarenahxe "Khvarenah" (Yașt 19): chiar dacă fragmentul poate fi considerat inițial străin de restul imnului, acesta nu este un motiv pentru a nu lua În considerare plasarea sa la Începutul unui yașt dedicat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de conținut, dar care, de fapt, ține cu siguranță de rațiuni metrice. Nefiind nici texte rituale nici expuneri teoretice și sistematice, acestea au fost interpretate ca predici sau cuvântări În versuri (Ch. Bartholomae). Oricum, ele conțin rugăciuni și cântece de laudă Îndreptate către „Domnul Înțelept” de un autor mișcat de o sinceritate profundă, de o căutare pasionată și tulburătoare a adevărului și de un zel misionar care Încearcă să indice calea ce conduce la distrugerea puterii Răului În existența noastră. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
păgubirea, amăgirea. Acestui personaj tulburător Îi este dedicat un Întreg poem eddic, Locasenna. Aesir-ii dădeau un mare banchet. Printre zei domnea pacea deplină, iar ei, satisfăcuți, Își lăudau slujitorii. Lokixe "Loki", dușman a tot ceea ce este bine, nu suportă aceste laude și ucide un slujitor. Este alungat, dar se Întoarce, iar zeii Îl primesc din nou În sală cu bunăvoință; Însă aici el Începe să insulte pe toată lumea și să amintească episoade dezonorante: Bragixe "Bragi" este „cel mai ticălos și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iarăși, într-un text consacrat, Mântuirea păcătoșilor, iar în rostirile lui Paisie sunt preluate fraze aparținând Sfinților Părinți Augustin, Ioan Gură de Aur, Clement Alexandrinul ș.a. În sensul acestei fidelități neștirbite față de scriptură (asupra virtuților căreia insistă cântul XXV, intitulat Lauda predaniei), limba din Războiul nevăzut are savori arhaice atât cât să nu facă dificilă înțelegerea. Poetul apelează la un lexic mai mult popular („odihnă”, „zintâi”, „mădular”, „tain”, „a se la” etc.), în care se ivesc și unele neologisme. Efectul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
la contribuție traduceri din vieților sfinților făcute de Dosoftei, Radu Greceanu și episcopul Damaschin, F. este original în transpunerea literară a „cântărilor” religioase și rămâne autorul incontestabil al prefețelor. În prefața pe aprilie, înalță un imn pentru primăvară și aduce laude luminătorului Chesarie. În Mineiul pe mai, elogiază domnia lui Alexandru Ipsilanti, favorabilă dezvoltării învățămîntului și tipăriturilor. Menționează obiceiurile populare de Sf. Gheorghe, dar dezavuează „acele basme ale elinilor”, rămășițe păgâne păstrate de tradiție. Are conștiința latinității limbii române, dar este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
Ieremie Posteuca, a murit în 1914 pe front, în Galiția. P. face clasele primare în satul natal, pe cele secundare la Liceul „Lațcu Vodă” din Siret și Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din Cernăuți, fiind licențiat magna cum laude în 1936, în limba și literatura română, secundar istorie și pedagogie. În timpul studenției devine membru al asociației Arboroasa, căreia în 1934 și 1935 i-a fost și președinte, apoi vicepreședinte al Centrului studențesc din Cernăuți (1936). Se orientează spre mișcarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Iorga au fost aproape insuportabil de puternice. Putea cineva salva sau sluji țara în vreun fel în acești ani cînd totul era scăpat de sub control în România Mare? Exista vreo alternativă constructivă? Nimic nu este mai ușor decît să împarți laude și blamuri după o jumătate de veac. În cele din urmă, însumările tuturor acestor presiuni au dus la dezmembrarea României Mari. Iorga nu a supraviețuit rațiunii existenței sale. Cu cîteva luni înainte de acest dezastru, el sosea luptînd la capătul tragic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]