6,722 matches
-
tot noi. Unde v-ați Întors după eliberare? La locuința părinților mei, În Iernut, la 30 de kilometri de Târgu Mureș. Nici nu mai știam unde stau... În loc să cobor din gară și să viu aicea, că fratele meu locuia cu mătușa, sora mamei, În casa În care stau eu acum, m-am dus la Iernut... Dorul de părinți... Nu i-am văzut, n-am avut În timpul ăsta pachet, vorbitor, nimic... Aveați emoții că n-o să-i găsiți cu bine? Nu pot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
plătit câte-un cincizeci de rom. El o fost băiat bun, maistru civil, da’ și dintre maiștri civili o fost răi. Da’ aista o fost foarte cumsecade. Când m-am Întors acasă... am ajuns În Carei... Acolo am avut o mătușă, soră de-a măicuței. Și În gară m-am Întâlnit cu un tânăr din Hotoan 4, satul lui mama... Io nu l-am mai cunoscut, că era puști când am plecat. Și-apoi zice către mine: „Da’ când ai venit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când am plecat. Și-apoi zice către mine: „Da’ când ai venit?”. El m-o cunoscut. Păi zic: „Acuma vin”. Eram cu sarsanaua aia făcută din ștergură, În care mai puneam câte ceva acolo În Închisoare, la capătul patului. Da’ zic: „Mătușa Cornelia?”. Zice: „Aicea-i, În Satu Mare”. Și m-am dus la mătușa... El s-o urcat pe ceva camion și-o mers până-n Cauaș, și de-acolo Îs patru kilometri la Hotoan... Da’ io n-am știut. Și o mers
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
El m-o cunoscut. Păi zic: „Acuma vin”. Eram cu sarsanaua aia făcută din ștergură, În care mai puneam câte ceva acolo În Închisoare, la capătul patului. Da’ zic: „Mătușa Cornelia?”. Zice: „Aicea-i, În Satu Mare”. Și m-am dus la mătușa... El s-o urcat pe ceva camion și-o mers până-n Cauaș, și de-acolo Îs patru kilometri la Hotoan... Da’ io n-am știut. Și o mers pe jos la fratele mamii și i-o spus: „O venit Victor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Gavrilă 170, 172 Comșa Ieronim 230 Constantinescu A.C. 322 Constantinescu Emil (deținut) 326 Constantinescu Gabriel 49 Constantinescu Meri 49 Coposu Corneliu 109, 146 Corlan Aurel 42 Cornea (deținut) 205 Cornea Corneliu Ioan 30 Corneanu Nicolae 224 Cornel (deținut) 47 Cornelia (mătușa lui Victor Pop) 293 Cosma Aurelia 247, 256, 261, 267-270 Costache (gardian) 318 Costăchescu (Cornel) 230 Costin (locotenent) 287-288 Costin Gheorghe 275 Coșbuc George 130, 139, 264 Cotruș Ovidiu 31 Cozma (deținut) 95 Cozmescu (ofițer) 126 Crainic Gogu 230, 232
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și vesele, și triste. Cele din urmă sînt numeroase, nu încap aci, așa că notez una din prima categorie. Odată (cînd va fi fost asta n-a precizat), de față fiind și bunică-mea, Melixina, în timp ce el „îndruga de-ale lui”, mătușa Marința l-ar fi întrebat: „Măi Vasile, aud mereu că tu mergi «în jos»; da, unde-i «în jos»?” Atunci a rîs de vorbele ei; i-a răspuns abia acum cîțiva ani, cînd a întîlnit-o mergînd spre Poieni să îngrijească
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu există ratare mai dureroasă decît aceea de a nu putea să te înfățișezi așa cum ești! Mă răsucesc în aceste contradicții, zilnic, preocupat de dezacordurile cu mine însumi și cu lumea. Ochii mei sînt albaștri, dar sufletul, deseori, cenușiu. Bocetele mătușii Aneta sînt icnite, întretăiate de sughițuri. Ține mîinile împreunate pe creștet și se frămîntă dintr-un colț în altul al grădinii. Cînd vine lîngă sicriul mamei stă într-un picior: celălalt îl ține îndoit ca berzele. Lucica crede că mătușa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mătușii Aneta sînt icnite, întretăiate de sughițuri. Ține mîinile împreunate pe creștet și se frămîntă dintr-un colț în altul al grădinii. Cînd vine lîngă sicriul mamei stă într-un picior: celălalt îl ține îndoit ca berzele. Lucica crede că mătușa Aneta exagerează în exteriorizarea durerii. La fel ar fi plîns și la moartea Mamuchii, iar mai tîrziu i-a zis mamei: „Da’ ce crezi tu, Dorță, că pe ea o plîngeam? îmi plîngeam necazurile!” Situațiile, totuși, diferă. Față de mama are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bunicul, avînd grijă chiar și să-i spele picioarele cînd se întorcea obosit de pe drumuri, căci ținea dugheană și, pe deasupra, era ajutor de primar, „iar pe noi (fetele din cealaltă căsătorie) ne asuprea în fel și chip”. „Eu - îmi povestește mătușa Marința - m-am măritat cu Aurel al Dascălului, și-am scăpat”. Din cîte înțeleg, prin plecarea sa echilibrul s-a frînt. Viața mamei și-a mătușii Aneta a devenit insuportabilă: corvezi, bătăi pînă la sînge, înfometare. Cel mai greu însă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noi (fetele din cealaltă căsătorie) ne asuprea în fel și chip”. „Eu - îmi povestește mătușa Marința - m-am măritat cu Aurel al Dascălului, și-am scăpat”. Din cîte înțeleg, prin plecarea sa echilibrul s-a frînt. Viața mamei și-a mătușii Aneta a devenit insuportabilă: corvezi, bătăi pînă la sînge, înfometare. Cel mai greu însă a dus-o mama, fiindcă mătușa Aneta, pe atunci un „drac împielițat”, se pricepea s-o mintă și s-o înșele pe Mamuca, să sustragă lucrurile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Aurel al Dascălului, și-am scăpat”. Din cîte înțeleg, prin plecarea sa echilibrul s-a frînt. Viața mamei și-a mătușii Aneta a devenit insuportabilă: corvezi, bătăi pînă la sînge, înfometare. Cel mai greu însă a dus-o mama, fiindcă mătușa Aneta, pe atunci un „drac împielițat”, se pricepea s-o mintă și s-o înșele pe Mamuca, să sustragă lucrurile de care avea nevoie, să-și satisfacă poftele interzise. Nemaiputînd suporta prigoana și certurile, bunicul a acceptat în cele din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înșele pe Mamuca, să sustragă lucrurile de care avea nevoie, să-și satisfacă poftele interzise. Nemaiputînd suporta prigoana și certurile, bunicul a acceptat în cele din urmă să le dea „în lume”: pe mama la profesorul Talpă din Roșcani, pe mătușa Aneta la „domnul senator Rotică”, în Cernăuți. Ideea de a o duce pe mama de-acasă pînă în cimitir însoțită de muzică i-a aparținut Lucichii. Dezgustat de fanfarele de la oraș, alcătuite din mahalagii sastisiți și ireverențioși, care rîgîie și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tare fusese huietul puternic, înnebunitor, apocaliptic, produs de prăbușirea blocului vecin. Dimineață a venit Gabi de la serviciu și a constatat existența unei fisuri adînci în peretele dormitorului de la vest. Pînă la lămurirea situației, au hotărît să se refugieze la o mătușă a lor din Popa Nan. Cum am auzit de fisură, a început să mă tortureze gîndul absurd că a mai sta sub acoperișul prietenilor mei constituie o mare și iminentă primejdie. Oboseala îmi amplifica neliniștea și mă făcea laș. Mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai slab. M-am întîlnit cu el la o nuntă și mi-a spus fără nici un înconjur: «Nu-mi place cum arată Costică: e palid și e tras la față»”. Apoi - îmi relatează ea mai departe - într-o altă zi, mătușa Gința, vecina părinților noștri, i-a povestit că i-a visat pe mama și pe tata stînd în ogradă și așteptînd căruța trimisă la Verești să mă aducă de la gară. „Cum, așa degrabă?”, și-ar fi zis, ascultînd o, convinsă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Unii / unele cred că astfel (lungite ca-n Stan și Bran) despărțirile devin mai interesante. Colega de care am amintit i-a răspuns cu un triplu bai (bye). Noroc că nu știa rusește, nemțește, chinezește! În cimitir, de Duminica Floriilor, mătușa Marința mi-a măr turisit că nu poate să uite că, în ultima lor discuție, desfășurată înainte de plecarea la spital, mama a întrebat-o: „Marință, ți-ar părea rău dacă ai muri?” „Nu mi ar părea”, i-a răspuns mătușa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mătușa Marința mi-a măr turisit că nu poate să uite că, în ultima lor discuție, desfășurată înainte de plecarea la spital, mama a întrebat-o: „Marință, ți-ar părea rău dacă ai muri?” „Nu mi ar părea”, i-a răspuns mătușa, care e cu doi ani mai mare decît mama. Iar mama, privind parcă dincolo de ea, i-ar fi zis: „Tu, mie tare rău mi-ar părea!...” *Moș Alecu Raiului stă în drum, lîngă poarta sa, cu cîrja în mînă, singur
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reprim sila și groaza de „mulțime” (la canaille), cît și concluzia că a călători în „zilele de sărbătoare oficială” (1-4 mai) cu trenul, în țara noastră multilateral-dezvoltată, e o scîrboasă aventură. *Mai mare cu cinci ani decît mine, Vasile al mătușii Marința știe o sumă de lucruri din timpul foametei pe care eu nu le știu. Că mîncarea de bază era loboda sălbatică, fără nimic altceva, numai cu cir (terci), și că odată terminată cea de pe lîngă case, trebuia căutată pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bani la el, acesta a folosit trocul: a dus la schimb pere contra știuleți de porumb. Un știulete - o pară! S-au dat și ajutoare. Ei, trei copii orfani de tată (care murise de tifos pe 5 aprilie 1945) și mătușa, au primit 25 kg de grăunțe. Tata - numai două. Ca să le poată măcina, le-a pus laolaltă cu ale lor. *Astăzi (joi, 8 mai) va fi înhumat mareșalul Iosif Broz Tito. Începînd de duminică, radioul, televiziunea, ziarele comentează realizările lungii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Am surîs vag, dîndu-mi seama că nu găsesc cuvintele potrivite pentru a-l încuraja atît cît simțeam că are nevoie. În fața noastră, căzut pe jumătate dincolo de deal, soarele roșu sta gata să asfințească. Tot ieri a fost pe la noi și mătușa Saveta, sora lui Camilar. „Ca să nu vie cu mîna goală”, mi-a adus niște ouă și niște nuci. Ascultînd-o, am înțeles că e, pur și simplu, obsedată de faptul că sora cealaltă, Catrina, ține cheia casei în care se pregătește
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu greu invidia) i-a luat locul, a devenit ea „sora lui Camilar”. Frustrare, pe de o parte; autocompensare, pe de altă parte. Lucru cert, relațiile lor sînt definitiv otrăvite. Sub o mască liniștită, dar frămîntîndu-și continuu palmele în poală, mătușa mi-o bîrfește cu neașteptată cruzime pe soră-sa. „Ți-o spun ca unui copil de-al meu”, își descarcă ea sufletul, asigurîndu-mă că totul e așa și nu altminteri. Sînt anunțat că mă va căuta și mătușa Catrina. Așadar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în poală, mătușa mi-o bîrfește cu neașteptată cruzime pe soră-sa. „Ți-o spun ca unui copil de-al meu”, își descarcă ea sufletul, asigurîndu-mă că totul e așa și nu altminteri. Sînt anunțat că mă va căuta și mătușa Catrina. Așadar, audiatur et altera pars... Am vizitat-o pe mătușa Marința. De data asta mi s-a părut bătrînă și obosită. M-a poftit în casă. Am trecut mai întîi prin tinda ticsită de obiecte vechi, fără importanță, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-sa. „Ți-o spun ca unui copil de-al meu”, își descarcă ea sufletul, asigurîndu-mă că totul e așa și nu altminteri. Sînt anunțat că mă va căuta și mătușa Catrina. Așadar, audiatur et altera pars... Am vizitat-o pe mătușa Marința. De data asta mi s-a părut bătrînă și obosită. M-a poftit în casă. Am trecut mai întîi prin tinda ticsită de obiecte vechi, fără importanță, de care refuză să se despartă. Camera în care locuiește nu arată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ieșim afară, pe gang. De acolo am cercetat grădina. Florile au crescut dezordonat: un pîlc de crăițe, cîteva tufe de stînjenei, un strat îngust de regina nopții, trei-patru crini, un rond micuț de sîngele cavalerului... Prin căsătoria cu feciorul dascălului, mătușa s-a situat mai aproape de intelectualii satului decît de țărani, însușindu-și cîteva din preferințele lor. Într-un fel, cultivarea florilor constituia un semn de diferențiere socială. Cu pămînt puțin, săracii nu puneau în el flori, ci porumb, cartofi, fasole
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
satului decît de țărani, însușindu-și cîteva din preferințele lor. Într-un fel, cultivarea florilor constituia un semn de diferențiere socială. Cu pămînt puțin, săracii nu puneau în el flori, ci porumb, cartofi, fasole. În plus, și temperamentul liniștit al mătușii (opus celui veșnic agitat al mamei) s-a potrivit cu dragostea pentru flori. O dragoste în care intrau, deopotrivă, delicatețea și egoismul. Rar o lăsa inima să rupă și să dăruie din ele, le păstra pentru sine. Florile creșteau și se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
însămînțate. An de an, vechile straturi au diminuat și în întindere, și în varietate. Aproape o paragină, priveliștea de acum, comparată cu cea din amintiri, e dezolantă: buruieni, fire de mătură și de lobodă înalte, „ca-n timpul evacuării...” însă mătușa continuă să vorbească frumos atît despre flori, cît și despre cei ce le iubeau: îmi evocă, de pildă, gestul tandru al unei Cortușance, soție de magistrat, care, odată, i-a cerut voie să mîngîie o floare ce-o iubise în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]