6,868 matches
-
Germanicus se închise singur în camera sa, ca să desigileze plicul. Lui Gajus i se păru că fantasticele povești ale călătoriei nu mai aveau nici o valoare. Se opri, așteptând ca ușa să se deschidă. Singur în camera lui, Germanicus citea cu mirare și tot mai neliniștit un aspru reproș al împăratului cu privire la călătoria lui neautorizată. Scrisoarea se încheia însă cu surprinzătoare cuvinte de iertare. „Cele mai părintești cuvinte pe care Tiberius le-a dictat vreodată“, observă Germanicus în timp ce punea foaia jos, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
banal pentru a bifa „modernismul” se manifestă - potrivit lui Const. I. Emilian - prin „trivializarea” imaginilor. Perspectiva sa conservatoare identifică însă mai rapid decît cea a criticilor mai liberali diferența specifică - „anarhică”, expresionistă - a lui Fundoianu față de „tradiționalismul” tematic. Nu e de mirare că Ion Vinea este considerat „figura cea mai plină dintre literații anarhici”; „îndelungata activitate beletristică” (proba devoțiunii față de artă) și colaborarea la „cele mai multe publicații contemporane - vreo 16 la număr”, unele cu „anumită vază, ca: Gîndirea, Cugetul românesc, Noua revistă română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și alte ierni. Și alți ani, trecură atât de repede, încât, când își dădu seama că Blândețea se făcuse mărișoară, de vremea grădiniței, iar, mai apoi, de cea a căminului, se miră, cât de repede a putut să treacă timpul. Mirarea i-a fost și mai mare, când, a descoperit că Blândețea devenise elevă. N-a durat prea mult și zgâtia de ieri a devenit fata mare, de facultate, de azi. După absolvire, au ieșit,într-o după amiază, îmbrăcate și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
gândesc nițel, pot să spun, că, oarecum, știu despre cine ar putea fi vorba. Despre cine? Despre un personaj, din care,în zilele noastre, întâlnești mai la tot pasul. E. Nu te mira. Ăsta, de pildă, mortul tău, e de mirare, cum s a ivit,în vița poporului român. Sau, mai bine zis, cum s-a format. Că el aici s-a format. De față cu noi toți. La ascunzișul nostru, al tuturor. De puțini cunoscut, de majoritate, nu. El coboară
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care intervin, pot la rândul lor să devină subiect de cercetare, dacă în cazul intervenției lor încalcă legea.” Aș completa și eu cu vorbele lui nenea Iancu, „Bravos națiune, halal să-ți fie!”, dar încă nu-mi pot reveni din mirare, fiindcă democrația noastră originală, începe să semene tot mai mult cu ceea ce-și propuseseră, doar la modul programatic, anarhiștii secolului XIX. Auzi la el , să-ți piară din cap această rămășiță comunistă, numită de acum anacronic simț civic, trăiască
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
rătăcite pe aici, s-au adunat în ședință pentru a discuta mai știu eu ce era pe ordinea de zi. Povestea ceea cu mamele și bebelușii lor, nefiind pe ordinea de zi a discuției în Coaliție, nu mică a fost mirarea susnumiților că sunt obligați să discute despre ceea ce nu aveau de gând să discute, dar în plină ședință politică pe geamul deschis a fâlfâit ceva și de pe o mătură nou nouță, cu însemnele prezidențiale, a aterizat pe nepusă masă direct
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
viitorul, iar bătrânii rămân acasă cu nepoții, dintre care unii de abia învață să meargă, și ei stau sărmanii, cu ochii ațintiți spre zări depărtate, cu foamea-n gât și cu dorul în inimă. De aceea, nici nu este de mirare, că statistica arată negru pe alb că anual, de la 4,7 de morți la mia de locuitori până prin 2004 s-a ajuns în ultimii ani la 7,5 morți la mia de locuitori. Președintele nostru de la Cotroceni, ne-a dat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
știe au un IQ peste medie, s-a prins urgent, că în loc să-l informeze pe tăntălăul mioritic, care și așa înțelege greu, mai bine ar face bani din prostia lui. Și face, nu se ncurcă! Așa că, nu vă fie cu mirare, când câte un ziarist care se lăuda pe toate drumurile că-i cinstit, fiindcă spune numai Adevărul, după un plonjon cu mașina, direct în mirificul peisaj al patriei de pe Valea Prahovei, a dat creștinește în primire, însă din urma sa
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
critic al sistemului parlamentarist din acele vremuri. Că era naționalist, cred că doar proștii se mai miră, având în vedere valul care acoperise Europa la vremea ceea, pentru a pune stavilă internaționalismului proletar, că era antisemit, iar nu este de mirare într-o țară în care medicii, avocații, judecătorii și cele mai multe poziții cheie în viața publică, erau ocupate de jidanii, care în acel vremuri încă nu evoluaseră la stadiul de evrei, ca în zilele noastre. În ceea ce privește critica atroce a parlamentarismului acelor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și nici invitații ei, ci ceea ce scria pe ecran în partea de jos, că Zeus a făcut-o iar de oaie. Că a făcut-o de oaie, sau un simplu plici cu mămăliga-n geam nu ar fi fost de mirare, fiindcă acest așa numit Zeus, de prea bucolicii români, mereu o face lată în când își exprimă voința politică. Și o face așa de des că ne cocoșează. Oare cât de deștepți pot fi cei de la Antena 3 când concep
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a se căsători cu el. Îi venea să plece la tatăl ei dar îi era rușine. Petre își dădu seama de greașeala pe care o făcuse când Frusina, în blocajul ei, rămăsese cu privirea ațintită la el, un fel de mirare amestecată cu tristețe. Ochii ei albaștri și frumoși împreună cu amestecul de stări din privire i-au pătruns până în adâncul sufletului, astfel că regretă gestul pe care îl făcuse. Avea mustrări de conștiință dar nu știa ce să facă, cum
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
eu nu sunt singur. O am pe Helen. Poate că ăsta e motivul pentru care criminalii în serie lucrează câte doi. Este bine atunci când nu te simți singur într-o lume plină de victime sau de dușmani. Nu-i de mirare că Waltraud Wagner, Îngerul Morții din Austria, și-a convins prietenele să ucidă împreună cu ea. Pare firesc. Noi doi împotriva lumii întregi... Gary Lewingdon îl avea alături pe fratele lui, Taddeus. Kenneth Bianchi pe Angelo Buono. Larry Bittaker pe Roy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ce lesne se poate transforma în cenușă. Uneori poezia e doar un simplu suspin; ascultă-l de vrei să-ți înțelegi inima! Colbul amintirilor-sălaș al gândurilor în căutarea fericirii din copilăria de mulți ani pierdută. Poveștile cu lumea lor de mirare sunt luminițe pe cerul întunecat al pământului. Citindu-le (la orice vârstă!) vei descoperi de unde venim și încotro ne îndreptăm. Punerea lucrurilor în ordine, vorbește de voința noastră de a gândi corect spre a face să rodească pacea în suflet
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
o consfătuire muncitorească la Moscova sau poate chiar aici, la București, peste trei luni, cu ocazia Festivalului... Am să transmit conducerii noastre această invitație, promise Nando Rossi. Gheorghiu-Dej aprobă din cap și-l privi pe oaspetele său cu o anumită mirare. Văd că dumneata știi românește de parcă ai fi român get-beget! Unde-ai învățat românește atât de bine?... Fără să intre în prea multe amănunte, Nando îi evocă liderului comunist anii copilăriei și ai primei sale tinereți bucureștene și conchise: ...Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zboare la Moscova, pentru a cere o întrevedere specială cu Malenkov și cu Hrușciov?... Sau să găsească o formă mai eficientă de protest aici, la București?... Când ajunse la Universitate se opri, ca să-și aprindă o țigară, și observă cu mirare o mașină de culoare neagră, asemănătoare cu cea pe care o văzuse în fața Comitetului Central, oprindu-se și ea la vreo câțiva zeci de metri în urma lui, de parcă l-ar fi urmărit. Putea fi însă doar o simplă coincidență. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le ceru muncitorilor să se solidarizeze pentru a obține eliberarea lui Lucrețiu Pătrășcanu. Glasul baritonal îi izbucni cu forță din piept și i se auzi răsfrânt de ecou, dar grupurile de muncitori care ieșeau pe poarta fabricii îl priviră cu mirare și își văzură de drum ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Stați!... De ce vă grăbiți?... Un moment, tovarăși!... În numele solidarității muncitorești..., mai încercă Nando să le spună, dar nimeni nu se arătă dispus să stea și să-l asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de stat, vicepreședintele îl conduse pe Stelian într-o cămăruță din spatele clădirii sfatului popular, care până atunci servise drept arhivă, și îi spuse că acela era biroul în care avea să lucreze de atunci înainte. Stelian se uită cu oarecare mirare la pereții nevăruiți de mulți ani, la măsuța prăfuită de lângă fereastra cu geamuri murdare și la rafturile rudimentare pe care zăceau teancuri de dosare așezate alandala, fiindcă sfatul popular nu avea prevăzut în statul de funcțiuni un post de arhivar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și, tot repetând "portopelu, portopelu", se așeză în poponeț pe dușumele și începu să-și facă de lucru cu obiectul căpătat, dând subit uitării pofta de zbenguială și de ștrengării pe seama maicii. Ei, ai văzut?... exclamă Virgil, care urmărise cu mirare jocul de-a așezatul pe praguri, și plesni din palme plin de veselie. Da șiret mai e copilul ăsta al vostru, Virgile și Mițo! zise maica Agripina, cu fața roșie și transpirată de efort, și veni să se așeze înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fereastră, lui Virgil nu-i veni să-și creadă ochilor. Afară, în curte, pământul era acoperit cu o zăpadă mare de-o palmă și continua să ningă de zor, cu fulgi mari și deși, ca într-o altă lume. De mirare, Virgil se frecă la ochi, părându-i-se că nu vede bine, apoi le strigă celor din casă să se trezească și să vină să vadă cum ninge. Ușa celeilalte odăi se deschise repede și dinăuntru se ivi, în pijama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Malastropu, plină de clienți cu figuri smolite și cu capetele înfierbântate de băutura ieftină și proastă. Aici se părea că poetul de la filologie se simțea în largul său, fiindcă se apucă imediat sa declame versuri deșucheate sub ochii căscați de mirare ai tuciuriilor. Mai târziu el începu să lălăiască în cor cu prietenii săi și cu tuciuriii și o ținură așa până după ora închiderii, când chelnerii îi luară pe toți de guler și îi dădură claie peste grămadă afară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care, în toiul petrecerii de nuntă, își demonstră multiplele-i talente, compunând ad-hoc lied-uri, canțonete și romanțe și interpretându-le tot el, ca un adevărat om-orchestră, la vioară, la clarinet, la muzicuță și la pian, de se cruciră de mirare rudele miresei. Apropae toți studenții din grupă și din an luară parte la această nuntă de pomină, ținută în orășelul natal al tinerilor casătoriți, care se cunoșteau de pe vremea când erau amândoi elevi de liceu. Dar tu, bătrâne? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
veni în grabă mare, Rupse floarea cu-cântare, Mamei lui o dărui, Iar floarea așa muri. Astfel fu... pe-un deal, în zare Locui un pom și-o floare! Stelele, soarele și luna Sus în nesfârșita mare De dorințe și mirare, Unde stele căzătoare Înoată veșnic în visare, Iar atunci când strălucesc Pe poeți însuflețesc, Locuia, pe cât se pare, Mare rege, scumpul soare. Plin de vrajă și culoare, Strălucea pe cer și-n mare, Cu puterea lui de aur Viață el dădea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și citesc cartea ,,Amintiri din copilărie”, mai mult obligat fiind de mama. Aproape la fiecare 10 minute mă opresc și îl batjocoresc pe Nică, socotind că din vina lui sunt silit să-mi pierd timpul astfel. Foarte mare îmi fu mirarea când, deodată, îl văd pe Nică ieșind din carte, exact când eu o dădeam cu ciudă de pământ. Primul sunet pe care l-a scos a fost: Auuuuuu! Ce-ai, măi băiete? Ești dus cu sorcova? Scuză-mă, dar nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
colțul încăperii, ce lucea minunat în bătaia luminii. M-am îndreptat către ea, nevăzând pisica ce-și spăla blana și m-am împiedicat, dărâmând oglinda. Speriată, m-am ridicat, ținându-mă de brațul lovit în cădere. Mare mi-a fost mirarea să văd că oglinda era nevătămată, singurul aspect era faptul că nu mai reflecta realitatea. Proiecta imaginea unor oameni păroși, ce fugeau și țipau disperați, precum în ziua Apocalipsei. Mi-am apropiat fața de oglindă, când o forță m-a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mă simțeam utilă, dar în același timp și respectată de către ceilalți din jurul meu. Trecuse o săptămână și urma a fi anunțat câștigătorul ce avea să se ocupe continuu de blogul școlii. Eram mai entuziasmată ca oricând, dar nu era de mirare, deoarece câștigasem încrederea multor colegi. Odată cu acest privilegiu, am primit și titlul de șefă a consiliului elevilor liceului, acesta făcându-mă să mă simt cu adevărat unică. Era un sentiment de nedescris faptul că la intrarea în liceu, pe o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]