7,269 matches
-
casa aceea atunci când Sarah l-a adus pe oribilul Terby întrebându-ne de ce avea ghearele mânjite de ceva ce arăta ca un fel de vopsea stacojie și că am ajutat-o să-i spele ghearele în chiuveta de la bucătărie. („Sunt murdare, tati“, m-a atenționat Sarah, iar eu am dat din cap prostește. Da îmi amintesc acel dialog. Și îmi mai amintesc cât de urât mirosea chestia aia.) Era un meci la televizor pe care l-aș fi urmărit în oricare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca asta. - Ce i-ai făcut? - Nu, Bret. Ce i-ai făcut tu. - Nu i-am făcut nimic. - Da, în parte e adevărat: n-ai făcut nimic ca s-o salvezi. - Ce i-ai făcut? - Aș verifica puțin cărticica aia murdară scrisă de tine. - N-am absolut nici o legătură cu ce i s-a întâmplat lui Aimee Light. Închid telefonul. - Cu toate că aș putea face ca unele lucruri să se întâmple. Vocea a coborât, cu toate astea a de devenit mai clară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la rândul ei, imaginea răsturnată din irișii unui al patrulea eu, situat la o altitudine, revelabilă într-un târziu conștiinței imediate... VASILE GÂRNEȚ: Bordeaux, așa cum ni se înfățișează prin Gara Saint-Jacques, nu ne entuziasmează deloc. Case neîngrijite, de un cenușiu murdar, închid într-un cerc strâmt locul în care am sosit cu TGV-ul. Cu siguranță, orașul arată altfel. Nu e întotdeauna corect să judeci un oraș numai după imaginea pe care o vezi în gara de trenuri. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
TGV-ul. Cu siguranță, orașul arată altfel. Nu e întotdeauna corect să judeci un oraș numai după imaginea pe care o vezi în gara de trenuri. Dacă ar fi așa, în România și în Basarabia, la cât de urâte și murdare sunt gările, nici n-ar mai coborî nimeni din tren... E destul de rece și plouă mărunt, iar hainele mai groase le ținem în valize, care, aflăm, au fost duse deja la hotelurile unde vom fi cazați. Bem o cafea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
își face treaba în continuare, imperturbabil, spre deliciul grupurilor de gură-cască. Judeci profilul unei comunități și după fetișurile sale. Manneken-Pis va rămâne obiectul unei adorații constante atât cât va exista specia umană. VASILE GÂRNEȚ: Bruxelles-ul mi se pare foarte murdar. Senzație de slin, de impuritate care se insinuează. Nu știu cât din această impresie se datorează faptului că orașul e invadat de microbiști. Lume tuciurie, mulți arabi. Sunt cartiere întregi locuite de emigranți. Anderlecht, de exemplu, e un fief al celor sosiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
femeie glumeață, ironică și autoironică, aceasta mărturisindu-ne că îi va fi foarte greu să vorbească despre „splendorile arhitectonice” ale Kaliningradului unor persoane care au văzut Parisul și Madridul. Ce vedem prin fereastra autobuzului - un oraș comunist cenușiu, sărăcăcios și murdar - nu mai trebuie comentat și explicat. Femeia cochetează cu bulgarul Borissov, vorbitor de rusă, acesta recitând, pentru a-i câștiga definitiv simpatia, un poem despre vodcă. Depunem flori la monumentul lui Pușkin și Schiller - două spirite puse împreună pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și el vizita de seară în oraș. Vom privi împreună meciul de fotbal. Lângă hotel e un lac mare, dar peste tot sunt plasate panouri-avertisment că apa nu este curată. Este o formulare destul de benignă - apa e într-adevăr foarte murdară, pete de ulei la suprafață și un miros care te alungă cât mai departe. Mucalitul scriitor georgian Giorgi Achwlediani, care inspectase împrejurimile înaintea mea, m-a sfătuit, glumind, că dacă mă hotărăsc totuși să intru în apă, să nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sau nu, au fost obstacolul cel mai clar, mai eficient, în calea rusificării României, deoarece ei reprezentau Spiritul acestui pământ, spiritul european, grecesc, în contradicție flagrantă, „dușmănoasă”, cum o declarau ocupanții și slugile lor, cu așa-zisul materialism istoric, pânză murdară și zdrențuită sub care se ascundea pofta unui imperiu roșu barbar, nesatisfăcut doar de a ocupa și spolia, având ambiția - precum nazismul, cu câțiva ani mai devreme! - de a aneantiza conștiința istorică și spirituală a popoarelor ocupate militar, creând un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cunoscut în Occident, un scriitor ce nu se „integrase” grupului lor și care avea „îndrăzneala”, publicându-și romanele apărute „sub comuniști”, să arate că se făcea artă adevărată „și acolo”, pentru a mă „izola” și la Paris, au lansat zvonul, murdar și ridicol în egală măsură, al unui „agent de influență”, manipulându-l cu abilitate și probabil cu insistență pe un fost amic, tânărul Dorin Tudoran, căruia i-am acordat prietenia și ajutorul meu, atât cât era posibil, câțiva ani buni
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
zău așa, îmi faceți de-a dreptul milă! Păi, uite, îl am chiar aici în fața mea pe unul dintre fidelii informatori ai postului - pe poetul Leonid Dimov! Stupoare în sală, nu de „dezvăluirea”, ci mai mult de insolența fățișă și murdar oportunistă a autorului Groapei, cel care în anii aceia se lăuda a „deține adevărul” și de a fi deasupra și în afara „grupurilor literare”; Dimov, uluit, roșu la față, se ridică și strigă: - Contest cu vehemență și declar că... - ...Lasă bădie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
banalități”, de lucruri știute, dar, în vremuri de criză spirituală, cum le trăim azi, este imperios necesară repetarea, sublinierea lor apăsată, pentru candizi, dar și pentru răuvoitori, pentru „carieriștii grăbiți” care cred a putea sui pe treptele templului cu bocanci murdari...Ă Etic, moral se comportă fiecare artist, fiecare creator, în mod diferit, după firea, după puterile ființei sale, după capacitatea sa strict individuală, aș zice - genetică, de a răspunde la presiunile care se exercită asupra lui și care, și ele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atâția indivizi sunt sfârtecați în explozii pentru care ei se oferă voluntari. În fața unei mașini militare perfecte, inatacabile, cu avioane, rachete, tancuri, pe care n-o poți ataca și care te lovește de la distanță, trebuie impus un corp-la-corp, o violență murdară și promiscuă față de un dușman îndepărtat, de neatins, pe care o human bomb va merge să-l găsească în orașele lui, printre civili... Atunci când nu mai ai viitor, când nu te mai poți proiecta în timp, când fiecare zi seamănă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
într-o estacadă de lemn. Victorie! Victorie! Am ajuns! Alerg până la balustradă, mă aplec peste ea și descopăr, la nivelul solului, un mic bazin de decantare cu apă mai curând stătută și aparent puțin adâncă, de culoare nedefinită, ceva între murdar și cafea cu lapte. Repet, apa nu curge, stagnează. Pasionați de botezuri sacre, e mai bine să vă abțineți! Iar pentru a vă spăla de păcatul originar găsiți ceva mai bun oriunde în altă parte. Afundarea nu poate fi decât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Pentru moment, farsa m-a vexat. Iată unde duc, mi-am zis eu plin de ranchiună, superstițiile păgâne ale locului. Meritam păcăleala. Era ca și cum aș fi încercat să aflu taina ultimă a unei povești fondatoare într-un firicel de apă murdară. Gândindu-mă mai bine, ce înseamnă oare Iordanul geografiei față de Iordanul de pe atlasul nostru intim, cel din muzeele noastre, din visele copiilor care-am fost, cântând despre crucea de lemn? Numai acela e frumos, pentru că nu există. Și un sfat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai mare parte a lor), situat chiar în fața esplanadei Kotel. Pe Cardo, în schimb, mai îndepărtat de zidul nevralgic, nu sunt decât polițiști și nu mai e niciun portic. Pe durata unei clipite, ieși dintr-o lume înghesuită, extrem de populată, murdară și mirosind puternic, pentru a intra în alta, spațioasă, igienică, cochetă, aseptizată. Chiar și mergând cu ochii închiși, nasul pe post de busolă ți-ar da imediat direcția: frontiera e una olfactivă. Miros de putreziciune și arome tari aici, aer
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-mi înfrunte în sens invers privirea, eu și el nu suntem din același aluat. În fața acestui ultim laser nimicitor, îmi vine pofta, irealizabilă dar irezistibilă, de a intra măcar un sfert de secundă în pielea unui păgân idolatru, ignorant, lacom, murdar, indezirabil în acel loc, tot ce vreți, chiar și în ce-i mai rău, fie, dar cel puțin să fiu și eu o persoană, sau mă rog ceva. Greșesc oare când găsesc că e umilitor să văd cum ni se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în teritoriile ocupate. Nu era prea interesat să știe. Aș fi făcut la fel dacă tatăl meu ar fi avut un număr matricol tatuat pe antebraț, dacă ar fi în joc existența alor mei. Securitate, autoapărare, supraviețuire. Cât despre rufele murdare, ele se spală în familie. În fața acestui right or wrong, my family, nu rezistă niciun fel de raționament sau mărturie. Ele vor fi puse pe socoteala vreunui parti-pris abuziv sau naiv. Cu excepția câtorva supraoameni (ca Pierre Brossolette care, la Londra
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la stadiul de politică locală și ucide spiritualitatea încă din fașă: oamenii cred că se alătură Sfântului Petru, lui Ali, lui David, Sfântului Sergiu, și de fapt se încleiază în văgăuna naturală până când mantia de purpură se acoperă cu nelegiuiri murdare și cu fleacuri ridicole. Rămâne o învățătură: ceea ce intră la spălat are meritul de a rezista la uzură. Geniul unui popor e mai rezistent decât cine știe care punct important dintr-o credință. 5. Împărăția cheilor Și eu îți voi da cheile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ale zilei; o amintire din trecut ți se furișează în suflet și rămâi cu ochii duși spre cerul amurgului cu o căldură neobișnuită în priviri și în suflet. Din când în când ofițerii se adună într-o baratcă afumată și murdară de scânduri, unde se vinde bere, vin și ceai. Acolo se face, în nopțile acestea de adunare, larmă până întru târziu. În larma și în râsetele ofițerilor, soldați intră și es tăcuți după ce au cerut de cinci bani brânză ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iar a doua zi dimineață pornim mai departe și ne oprim în sat la Mahlata, la dediu Andrei, care-i un tip foarte interesant. Aici văd pentru prima oară o gospodărie cuprinsă bulgărească, cu șurile acoperite cu țiglă, cu odăile murdare și goale și cu vatra la pământ, cu vedrele și tingirile de aramă, spoite și pe dinlăuntru și pe dinafară. Aici dediu Andrei ne spune de năcazurile poporului și din ce spune el se vede în țară pornirea împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de disimularea în mediul social. Resursele fizice pierdute sunt întotdeauna recuperabile în basme și tot neamul zmeoaicei va dispărea, conform menirii. „Mezinul este supus, în mod evident, unui proces inițiatic, imaginea sa exterioară, disimulată, de nevolnic și prostănac, zdrențăros și murdar, indicând suportarea unui stagiu purificator, umilința acestei etape fiind prețul desăvârșirilor viitoare”. Conștient de puterile proprii, el își urmează în taină procesul transformator: „Îns-acel mai mn’ic iera năzdrăvan șî vit’eaz, însâ nu șt’iș n’ime pe fața
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
căci merită din plin. De la O’Cebreiro întru în regiunea Galicia, lăsând în urmă Leónul. Trebuie să precizez că de la primul contact cu localitățile acestei regiuni am remarcat nivelul economic mai scăzut. Prin sate străzile sunt cimentate, parțial deteriorate, murdare, cu bălegar de la animale. Miroase până departe a grajd, latră câinii ce păzesc animalele, în special vacile pentru carne. Ai impresia că te afli în România, datorită mizeriei și dezordinii. Am trecut prin vreo șase sate, iar realitatea a rămas
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
destul de abrupte. Dar, asta este; m-am întors, am ieșit din oraș și mi-am continuat drumul. Portomarin în cale întâlnesc cătune, ca peste tot de când am intrat în Galicia, unde miroase puternic a bălegar de vacă iar străzile sunt murdare și deteriorate. într-un sat am fost tentat să mă opresc la un han dar mirosul neplăcut m-a determinat să plec mai departe deși tălpile picioarelor mă dureau rău de tot. Ceea ce mai remarc este numărul crescând al pelerinilor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
București, probabil, l-a pus pe gânduri pe șoferul-portar, care avea pretenția de a-l manipula pe șeful misiunii, prin manevre bazate pe minciuni ordinare, împotriva diplomaților, care aveau misiunea să se ocupe de problemele relațiilor româno-peruane, nu de manevrele murdare ale unui neisprăvit cu pretenții specifice sferto-docților. Teama că aș putea să informez pe șefii lui din minister cu exactitate despre defecțiunile constatate în magazia ambasadei și intențiile de spoliere a bunurilor M.A.E. din ambasadă l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
voiam să intrăm toți odată la dictatorul Rusiei. N-am să uit niciodată dezordinea indescriptibilă din încăperile unei case cândva aristocrate. Echipamente militare, oale mari în care se pregătea supa pentru Gărzile Roșii și pentru Comisarii Poporului, străchini de lemn murdare de grăsime, alături de tunuri, mitraliere și puști. Traversasem mai multe săli când, deodată, în fundul unui coridor, sub arcada unei uși, a apărut un om de statură mică, cu un cap voluminos, cu ochi oblici de tătar: era Lenin. Văzându-ne
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]