6,603 matches
-
face față realității. Obstacolul esențial pe tot parcursul secolelor al optsprezecelea și al nouăsprezecelea au fost puterea tradiției religioase conservatoare și influența politică a ulemei (categorie alcătuită din doctorii în teologie și drept divin ai Imperiului Otoman n.t.). Din nefericire pentru cei care sesizau necesitatea unor reforme radicale, Imperiul Otoman se bucurase de un glorios trecut istoric. Pentru mulți era dificil să accepte că era ceva esențial greșit în principiile de bază pe care se sprijinea puterea lor. Faptul că
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
naționalităților pînă la dizolvarea imperiului. Joseph al II-lea a subminat deci două dintre instituțiile fundamentale ale monarhiei: nobilimea provincială, a cărei forță consta în dominarea administrației locale și a țărănimii, și biserica catolică, cea mai puternică organizație ecleziastică. Din nefericire, împăratul nu dispunea de sprijinul efectiv al unei părți de populație suficient de numeroasă. Marea masă a societății care spera el că va beneficia de pe urma reformelor lui, țărănimea, nu era organizată și nu avea nici experiență politică. Practic, ca grup
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
erau aleși de adunările comitatelor, care alegeau și reprezentanții în dieta de la Zagreb, și răspundeau de administrația locală. Dificultatea de a duce o existență fără controlul direct al ungurilor și austriecilor a constituit permanent o problemă majoră a Croației. Din nefericire, din rîndurile nobilimii croate nu s-a ridicat niciun lider reprezentativ. În 1671, după dejucarea unei conspirații bazate pe ajutorul otomanilor, Fran Krsto Frankopan și Peter Zrinski au fost decapitați, punîndu-se astfel capăt influenței celor două familii croato-ungare de frunte
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
statut de autonomie sau de a se alătura Rusiei și de a lupta pentru dobîndirea deplinei independențe, ei au optat pentru cel de-al doilea curs de acțiune, neavînd cum să știe că negocierile nu aveau girul Sankt Petersburgului. Din nefericire pentru sîrbi, fusese luată decizia greșit. Acceptarea la Belgrad a alianței cu Rusia a coincis practic cu întîlnirea de la Tilsit dintre Napoleon și Alexandru I. Cei doi împărați au semnat aici un tratat prin care erau rezolvate majoritatea controverselor importante
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a fost stabilită o oarecare cooperare militară ruso-sîrbă și cînd strălucitul general rus M. I. Kutuzov a fost numit comandant al operațiilor împotriva Imperiului Otoman. În perioada aceasta au sosit arme, muniții, ajutor medical, ba chiar și ceva bani. Din nefericire pentru interesele sîrbilor, poziția rușilor a suferit curînd o nouă schimbare radicală. Confruntați cu pericolul iminent al unei invazii franceze, diplomații Sankt Petersburgului au făcut presiuni pentru concluzionarea negocierilor deja în curs de desfășurare cu reprezentanții otomani. În cadrul acestor discuții
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Militare la Sibiu, ulterior al Academiei Tehnice Militare din București, participant la Revoluție, iar din 1991 a asigurat garda personală a președintelui Ion Iliescu la Cotroceni și oriunde în lume l-a însoțit pe aproape toată perioada mandatului încredințat. Din nefericire pentru noi toți, a fost și primul plecat în lumea celor drepți și asta pentru că dobândise o slăbiciune cardiacă la Revoluție, care ulterior l-a răpus. Acum se odihnește la Cimitirul Eroilor din Brăila și amintirea lui îmi frânge aripile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
moșită de străbunica Bâtica, cunoscută în acest areal geografic ce reunea Zăvoaia-Însurăței-Viziru, ca fiind cea mai bună moașă comunală. Străbunica reușea să ușureze ca nimeni alta suferința facerii, să scurteze momentele travaliului și să aducă pe lume copii sănătoși. Din nefericire însă, privațiunile sociale ale începutului de secol XX, anii ’20-’30, au creat suficiente drame ce-ți urmăreau ulterior întreaga existență. Așa a fost și-n cazul Maiei. Suferința fusese covârșitoare, bunica pierzându-și substanțial auzul la scurt timp după
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nori. E modul său preferat de a se odihni. A pus, pe o piatră, în dreapta lui, cărticica pecetluită. Alături, Truman, condorul care vorbește, moțăie plictisit. Îmi zic că nu se cuvine să am gândurile pe care le am: prea multă nefericire, prea multă iritare sunt în mine, mă comport mai departe ca un locuitor al pământului, ce am fost, decât ca unul al cerului, ce sunt. Ochii mi se opresc pe cărticica pecetluită. Îmi trece prin cap, ca un fulger pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
remarcat că pe doamne le afecta foarte tare absența oglinzilor. „Nu știți unde se găsește o toaletă cu oglinzi?“, le întrebau pe fetele acelea negre de supărare toate doamnele neoglindite. Sau: „De ce nu anunțați să pună oglinzi?“. Ca și norocul, nefericirea e o chestiune de loc, de timp și de oportunitate. Câteva zile la rând, cele două angajate ale editorului fără simțul locului, al timpului și al oportunității au trăit un tip profund suprarealist de nefericire cu urmări de durată. Punându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pună oglinzi?“. Ca și norocul, nefericirea e o chestiune de loc, de timp și de oportunitate. Câteva zile la rând, cele două angajate ale editorului fără simțul locului, al timpului și al oportunității au trăit un tip profund suprarealist de nefericire cu urmări de durată. Punându-mă mental în locul lor, mi-am dat seama că aș fi recurs foarte probabil la niște răspunsuri la fel de stupide ca întrebările. Răspunsuri care, dacă nu rezolvau situația, îi dădeau totuși o noimă. Mirarea aceea nervoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dramatice și cu toată înaintarea culturii străine, pe lângă toată modestia noastră, ne putem produce cu o trupă dramatică, cu un teatru...” Dacă teatrul românesc în Bucovina a avut între anii 1864-1871 acest mare succes, se datorește aproape exclusiv Hurmuzăkeștilor. Din nefericire, după stagiunea nefericitului artist Matei Milo, în 1871, reprezentațiile teatrale vor înceta chiar în anul morții lui Alexandru Hurmuzaki. Ele vor fi reluate abia după un număr mare de ani. 4. Gazeta „Bucovina” - foaie pentru politică, religie, literatură Proiectul și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
sau Dragoș Luchian, pe atunci senator de Suceava, a reușit să obțină aprobarea necesară introducerii gazelor naturale în oraș, acțiune pe care au definitivat-o următorii edili care au venit după el. Fiind suferind de diabet, boala pe care, din nefericire a descoperito foarte târziu, după câțiva ani de suferință s-a stins din viață, părăsind această lume, pe 27 mai 1997, lăsând o familie îndurerata. În urma sa au supravetuit însă realizările sale deosebite din domeniile în care s-a implicat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93295]
-
dedicăm cercetării leprei, aceasta ar fi afecțiunea pe care ne-au arătat-o toți bolnavii Întîlniți În drumul nostru“. E imposibil să ne imaginăm cît de implicată și adîncă era acea dedicație la momentul respectiv, dacă Înțelegem prin „lepră“ Întreaga nefericire omenească. După ce am citit aceste Însemnări, pline de atîtea constraste și Învățăminte, cu atîta comedie și tragedie la un loc, precum e viața Însăși, și după ce am comentat - nu exhaustiv, ci doar făcînd sugestii -, Închei cu imaginea glorioasă a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Anton Bișoc care pleca la Iași. După o scurtă convorbire cu Cucernicia sa apăru trenul și ne-am luat rămas bun, după care la plecarea trenului, de la fereastra vagonului, Pr. A. Bișoc făcea din mâini în semn de despărțire. Din nefericire, Pr. Bișoc nu mai avea să ajungă la Iași, căci cei fără Dumnezeu aveau să-l aresteze în tren între Pașcani-Târgu Frumos, sau între Târgu Frumos-Podu Iloaiei. După arestarea Pr. Anton Bișoc, regretul și panica au cuprins sufletul credincioșilor după
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a o mai cultiva. Organele de represiune erau îngrijorate de popularitatea tot mai mare de care se bucura tânărul preot care după ce cânta la capela Notre Dame, majoritatea participanților îl urmau și la Pitar Moș pentru a-l reasculta. Din nefericire nu a rămas nicio înregistrare a cântecelor interpretate în perioada de dinaintea arestării. Trebuia găsită o cale de a face ca acesta să dispară cât mai discret. Ocazia se ivi pe neașteptate. În Capitală funcționa încă Nunțiatura Papală și Securitatea îi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
februarie 1952 a TMB și casează în totalitate hotărârile de infracționalitate invocate din Codul penal și achită pe cei 13 inculpați și înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii. În sfârșit s-a făcut DREPTATE legal, dar prea târziu, pentru că, din nefericire, așa cum se specifică în Decizia CSJ, AU LIPSIT INCULPAȚII, căci au dispărut rând pe rând, unii încă din floarea tinereții. Închei cu un gând frumos ce mi l-a transmis de curând printr-o scrisoare (unul din bunii săi prieteni
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de la Tatăl în numele meu, vi se va da vouă”. (In 16, 23). Cere de la Dumnezeu prin meritele Fiului său Isus Cristos, harul ca să veghezi totdeauna cu sârguință și să fii sigur că vei fi ascultat. Iar apoi dacă ai avut nefericirea de a fi căzut în ispită, nu te descuraja. Aleargă cu încredere la ajutorul Preasfintei Fecioare, la dânsa care s-a învredinicit a se chema “scăparea păcătoșilor” și cere-i ca să te apere de răzbunarea lui Dumnezeu și să te
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
El știe ce este de făcut. După aproape două săptămâni, aflăm că am dat peste singurul Tițian din țară! Propunerea făcută Studioului Sahia este aprobată: Secretul unui tablou intră în lucru. La premiera filmului, bucurie mare... Care nu ține, din nefericire, prea multă vreme. Nu trece mult și muzeul din Sibiu este jefuit de mai multe tablouri. Printre ele - lucrarea lui Tițian. Cercetările pentru descoperirea autorilor acestui jaf i-au condus pe anchetatori spre... regizorul filmului. Multă vreme Petre Sirin a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
imprudența mea. Caut să aplanez lucrurile cât pot mai bine și mi se pare că reușesc. Dimineața îmi permit luxul unui somn aproape liniștit, cocoloșit la sânul Augustei. Asta îmi mai dă un pic de încredere, mai cu seamă pentru că nefericirea celui care îmi e atât de drag mă face cu totul incapabil să gândesc la vreo posibilă nenorocire a mea. Dimineața alerg la Giglio: vorbesc despre toate, povestesc totul. Asta ușurează. Numai Castilia este cel căruia îi mai pot vorbi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
plâng. Căci inima mea s-a pustiit și orice aș încerca eu tu nu mai ai ce face cu dânsa... Nu sunt foarte nefericit, Stăpâne, dar mă doare să te văd și mai nefericit decât mine, și mai încrâncenat în nefericirea ta atotcopleșitoare... Nemaiputând face nimic pentru binele tău, iartă-mă, Stăpâne, și lasă-mă să plec, căci nedemn m-am dovedit de marea sarcină pe care mi-am asumat-o... Viața să te aibă în grijă! Adio. 10 mai 1954
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
suceam de colo-colo, singură cu mine însămi, vrând deseori să fug și să scap de ei și de mine. Mai și vorbeam cu glas tare cu mine însămi când eram sigură că nimeni nu mă vede. Cunosc din copilăria mea nefericirea insulei. Toți fiind alcătuiți din ea: cei din casă, cei din sat. Două dintre satele învecinate erau românești, un altul slovac și unul unguresc. Fiecare sat pentru sine, cu limba sa diferită, cu sărbătorile, cu religia, cu portul său. În
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
renunță nici în ruptul capului la ceea ce-i este propriu - la „germanitatea“ ei. și care, prin capacitatea de a da piept cu viața, îi pune categoric în umbră pe toți ceilalți. Da, în copilăria mea am fost o părticică a nefericirii lor insulare, căreia îi aparțineam, preluând de la adulți ambele: fiind, în raport cu Statul, copilul timorat al unor friți naziști, dar având totodată în viermuiala interioară a satului conștiința fudulă că „noi“, germanii, le suntem superiori celorlalți. Măcar că această din urmă convingere
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Îi evitam pe copiii de ștabi, dar voiam s-ajung o orășeancă așa cum erau miile de oameni obișnuiți întâlniți în magazine, parcuri, tramvaie. Recunoșteam în jur numeroasele insule rătăcitoare de pe insula imobilă de asfalt. În acest oraș ținut sub supraveghere, nefericirea insulei se reflecta zilnic pe chipurile oamenilor. Am văzut razii ale miliției, arestări publice, fotografiile expuse în galantare cu fețele desfigurate de frică ale hoților de prăvălie prinși și, în replică la ele, de-a lungul aleilor din parc, panourile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
urmă, toți se întorceau tăcuți în compartiment, reașezându-se fiecare la locul său - în viața reală. și cu aceasta am ajuns din nou la contrariul a ceea ce s-ar putea numi fericirea unei insule - căci mă aflu iarăși, mereu, în fața nefericirii insulei. Iar dacă tot e să vorbim despre „fericire“, aș putea spune câte ceva și despre ce-nseamnă „să fii fericit“ ori să te „bată fericirea“. Cele două lucruri fiind nu numai diferite, ci și opuse. Pe cel de-al doilea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și s-a dezlănțuit, asemenea crivățului în câmpia Bărăganului, pe următoarea arie verdiană: "Pentru mine femeile toate sunt la fel Ea ori alta iubesc la întâmplare Pe-al iubirii altar pe oricare Femeie o jertfesc Când alta iubesc." (Rigoletto) Din nefericire pentru el, indivizii ăștia nu aveau nici un fel de educație muzicală; afoni și primitivi, nefiind capabili să înțeleagă, să accepte și să simtă efectele curative, magice, formative ale uneia dintre cele mai frumoase arte din cadrul celor șapte câte se consideră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]