9,947 matches
-
Cu ardoarea orgasmului, și cu aprinderea focului prin frecarea a două bețișoare de lemn. Tapas-ul este "creator" pe mai multe planuri: cosmogonic, religios, metafizic. Prâjăpati, am văzut, creează lumea "încălzindu-se" prin tapas, și istovirea care a urmat e asimilabilă oboselii sexuale (§ 76). Pe planul ritului, topazul face posibilă "renașterea", i.e. trecerea din lumea aceasta în lumea zeilor, din sfera "profanului" în aceea a "sacrului", în plus, asceza fl ajută pe contemplativ să "coacă" misterele cunoașterii esoterice și îi relevă adevărurile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Zarathustra, și anume autoumilirea lui Ahură Măzdă, care nu numai că venerează ființe subordonate, dar le și cere ajutorul, într-adevăr, importanța decisivă acordată ajutorului Fravasilor reamintește un anumit tip de deus otiosus, când Creatorul pare să sufere de o "oboseală mentală", care-1 obligă să facă apel la anumite animale și chiar la adversarul său48. Dar faptul că Ahură Măzdă venerează (yaz-) cutare ori cutare zeu oferindu-i sacrificii (yasna) nu implică în mod necesar că se plasează pe o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai fie fixate, viziunea devine una fantomatică, ca într-o reverie stranie, halucinantă ce reușește să refacă, din ape străvezii, lumi apuse sau poate chiar inexistente (Odihnă sumară). Titlurile textelor surprind și ele aceeași dispariție lentă a vieții: somnul, odihna, oboseala, care devin caracteristici principale ale întregii lumi și se transformă în anticamere ale morții. Și în Fata morgana regăsim aceeași viziune asupra lumii acvatice. Se realizează aici o incursiune în sine în căutarea necunoscutei, erotismul amestecându-se cu dorul de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
era cald, prea cald, copiii supărați/ pe tramvaiul ce nu le-a spus ceva nou/ au scris pe platformă c-un cui/ un cuvânt de ocară: BOU". Încetinirea pe care o remarcam și în alte cazuri (dată de insistența pe oboseală, pe căldură, ca-n După-amiază, sau de folosirea constantă a imperfectului pentru a surprinde o anumită încremenire în timp a imaginii) apare și aici, totul este cuprins de moleșeală, plictiseala este una dintre coordonatele lumii descrise. Tentația pozei, atitudinea sfidătoare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ci peregrinarea la infinit în căutarea sinelui. Se produce o adevărată lichefiere a universului, o pierdere a contururilor acestuia astfel încât lumea reală se confundă cu cea a visului, viața devine o anticameră a morții, fapt ilustrat de motivul somnului, al oboselii care revine constant. Degradarea universală este susținută în lirica lui Tonegaru și de alte simboluri, dintre care îl aminteam pe cel al fluturelui (molia) asociat timpului devorator, pe cel al dansului (tendație erotică și atragere în plasa morții, un substitut
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
zburdălnicia zgomotoasă cu care niște vioaie albine adună mierea de pe flori. I-am văzut pe culegători mîncînd răzlețiți cîte un codru de mămăligă și-o bucată de brînză, în mijlocul aceluiași silnic mutism, i-am văzut apoi seara adormind rupți de oboseală, pentru a reîncepe în zorii zilei următoare corvoada plicticoasă din ajun. Țăranii culeg astăzi viile noastre cu același entuziasm cu care se taie sarea în ocne.[...] Belșugul nu mai rîde decît în casele puținilor bogați, și rîsul acesta sună falș
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
economii”, apărută puțin după debutul poetului în „Literatorul”.2) O „criză grea”, „excepțională”, „criza de la nouăsuteunu”, obligase la „inaugurarea” ei. Austeritatea („starea de strîmptorare”) a fost principalul imperativ și în lustrul următor. între consecințele ei, una a fost instalarea unei oboseli premature la o mare parte a societății. „Veacul oboselii!”, exclama Constantin Dobrogeanu-Gherea, într-o scrisoare din 25 noiembrie 1908 către Paul Zarifopol, confirmîndu-i justețea impresiei pe care acesta i-o mărturisise.3) Ameliorarea economică ce va veni spre sfîrșitul deceniului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
O „criză grea”, „excepțională”, „criza de la nouăsuteunu”, obligase la „inaugurarea” ei. Austeritatea („starea de strîmptorare”) a fost principalul imperativ și în lustrul următor. între consecințele ei, una a fost instalarea unei oboseli premature la o mare parte a societății. „Veacul oboselii!”, exclama Constantin Dobrogeanu-Gherea, într-o scrisoare din 25 noiembrie 1908 către Paul Zarifopol, confirmîndu-i justețea impresiei pe care acesta i-o mărturisise.3) Ameliorarea economică ce va veni spre sfîrșitul deceniului întîi va aduce, ca orice relaxare, „o vreme cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de fantasme. însă nu întotdeauna acestea se materializau. Diferența dintre cele două momente e notată, în versuri, de mătușa lui Bacovia, Eliza Mustea, femeie petrecăreață, astfel: (înainte de bal) „Cu cîtă bucurie aștept balul să vie” și (după bal): „Slăbită d oboseală, cu corpul ca zdrobit/ Din bal cumplit de tristă iată-mă c-am venit”8). Ieșirea din bal apare, nu o dată, chiar și pentru bărbați, ca o despodobire de iluzii sau ca o trezire dintr un vis frumos, stare surprinsă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spre Lethe. Un deziderat uneori („Stau...și moina cade, apă, glod.../ Să nu mai știu nimic, ar fi un singur mod-”), uitarea devine alteori efectivă: „Uitarea venea... a venit”1). Ce îl face să și-o dorească? O stare de oboseală, de epuizare. Toți obosiții psihic și intelectual, toți cei nevrozați (care sînt legiune la începutul secolului XX) vor așa ceva. Pentru ei somnul, uitarea sînt mai importante, decît pentru inșii normali. Și ce anume vrea să uite autorul Plumbului? Se pot
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și verzi”1). Prin faptul că se bazează pe o pretinsă aluzie folclorică și nu pe o experiență directă, „Strigoii” constituie o excepție în cadrul liricii bacoviene. După determinările Agathei, data scrierii poemului e anul 1902. Acum, într-o vreme de oboseală și deziluzie aproape generale, cuvîntul „basm”, a cărui carieră a început, în mod distinct, cu Eminescu („Visez la basmul vechi al zînei Dochii” etc.)2), atinge cea mai largă utilizare a sa, prin Vlahuță, D. Th. Neculuță, dar mai ales
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Amurg violet, Plumb de iarnă (Ninge secular, tăcere, pare a fi bine), Poemă finală. Lectura lui Bacovia se menține, dacă pot spune așa, la un „grad zero”, care exclude postùrile și efectele interpretative. Amprenta vocii sale - în care se disting oboseală, tristețe, scepticism - se suprapune perfect versurilor, care își descopăr astfel sonoritatea cea mai adecvată. Impresia e de confesiune liminară, de poveste în frînturi. Deși glasul poetului pare stăpînit, se întrevăd, totuși, nervozitatea, iritarea, o anume incomoditate. Efortul vizibil de a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de consoane strivesc o vocală. Și totuși acest cuvînt fără rezonanță, mut și rece, a avut momentul său de atracție și de „elocvență”. De ce? Pentru că definea, scurt, un complex de stări caracteristice generației de la confluența secolelor XIX și XX: apăsare, oboseală, plictiseală etc. Era termenul unui diagnostic moral, o metaforă a „durerilor înăbușite”, un simbol al decepționismului și dezabuzării. „Plumb” se întîlnește, ce i drept, și la „veselul Alecsandri”, și la impetuosul Heliade și la năstrușnicul Pann și la Eminescu, mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plecat.../ Să dorm.../ Să dorm, din ce în ce murind/ Deși, oriunde, e o reînviere...” 11) „Dumbrăvile sacre” (foarte potrivit spus, în felul lui Dosoftei și al unora dintre traducătorii Bibliei) sînt „sfintele lunci” din „Numai poetul” de Eminescu, iar oboseala și dorința de a „dormi” amintesc de mai multe dintre poemele acestuia. în ultimii ani de viață, Bacovia vorbește adeseori de Iisus, nu numai în momentele de suferință fizică. O dovadă e următoarea „conexiune” pe care o schițează într-una
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ziua Anului Nou”, în Opere, 2, Scrieri în proza și dramatice, Ed. Hyperion, Chișinău, 1991, p. 430. 4.„Nenceput și fără capăt timpul zboară nencetat,/ Ca un atom și «Albina» pănă astăzi a zburat”, scrie Asachi, într-un moment de oboseală, în care-l bătea gîndul să renunțe la editarea mai departe a Calendarului pentru romîni, o continuare, cu altă periodicitate, a celebrei reviste citate în versul al doilea. (Cf. „Epilog”, Opere, 1, Scrieri în versuri, ediția cit., p. 441) 5
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un soi de voluptate. Pentru el moartea n-are față. Cert, ea e o prezență aproape permanentă. Uneori e în afara sa, fapt vădit prin „semne” care-l fac să tresară și să se înfioare, alteori e înlăuntrul său, ca o oboseală, ca o „amețire” ori ca o „amorțire”. Moartea îl cheamă, îl soarbe, îi înmoaie cerbicea: fără violență, cu blîndețe. Vine, nu o dată, pe fluviile muzicii, îl prinde într-un vals monoton, continuu, înșelător: „Acum, suspină valsul, și mai rar,/ O
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
am zis:/ La muzica asta frumoasă,/ Sunt lipsuri/ în sîngele meu...” Deși ar vrea, Bacovia, fostul amator de baluri, recunoaște că nu se mai poate mișca după ritmurile unei melodii. „Ideea” e mai veche în poemele sale, căci pe el oboseala l-a secătuit devreme. Versurile citate par să rezume un buletin medical în care se constată „predominanța limfei” (ca la eroul lui Huysmans din À rebours) în detrimentul altor elemente. Așadar, deficitul de putere îi impune să fie rezervat. Bătrînețea, lasă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în poezia romînească a secolului XX. Considerat odinioară minor, el apărea capital: „Bacovia cel Mare”! Triumful lui se datora unei schimbări în psihologia societății noastre postbelice: după un deceniu și ceva de entuziasm la comandă, se iviseră primele semne de oboseală și o irepresibilă nevoie de autenticitate. Impresionată de laconismul și sinceritatea operei sale, promoția ’60, mai exact partea ei boemă, găsea în Bacovia reflexiile ontologice de care avea nevoie, cît și profețiile amărăciunilor ce vor urma. Autorul Plumbului apărea nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost ignorată însă atît de unii dintre contemporani, cît și de unii din cei ce i-au urmat, fiindcă nu ținea seama nici de temperamente, nici de climate. Și evident, nici de faptul că poezia se poate naște și din oboseală. N-am să înșir exemple (în Franța, cum a arătat Albert Thibaudet, aproape întreaga generație a celor de după 1870). La noi, foarte obosiți sînt Eminescu și Bacovia. Autorul „Scrisorilor” (căruia la nici treizeci de ani i se pare că a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de Alecsandri, jucată de elevele Școlii Normale de Fete din Bacău), Agatha Grigorescu-Bacovia a lăsat impresia de femeie infatigabilă. O „Elegie” (mai frumoasă decît alte poeme de-ale sale) arată însă că, sub apăsarea evenimentelor, a avut și momente de oboseală, cînd pur și simplu pierdea „nota Călin ideală” în care s-a străduit mereu să trăiască: „Lăsați-mă, sunt obosită.../ Destul parfum de flori uscate,/Destulă viață risipită,/în ceasuri pururi zbuciumate.// Simt cum o pulbere fatală/Coboară peste biata
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a O2 la schimbarea poziției din clinostatism în ortostatism și prezența unor șunturi arteriovenoase cu dezechilibre ventilație/perfuzie. Hipertensiunea pulmonară primară este caracterizată prin creșterea presiunii în artera pulmonară > 20 mm Hg. Clinic: dispnee de efort, sincope ocazionale, dureri toracice, oboseală, vertij. Examenul clinic evidențiază un zgomot II întărit și posibil un suflu sistolic. EKG - hipertrofie VD; Rx - proeminența arterei pulmonare; ecocardiografia, cateterizarea evaluează gradientele presionale. Tratament dificil cu rezultate slabe: antagoniști de calciu, albastru de metilen, spironolactonă + molsidomine + betablocant. Hidrotoraxul
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
concurând: hemoliză minoră, supraproducție, activitate enzimatică scăzută, deficite membranare care determină scăderea influxului intrahepatic. Simptomatologia pacientului poate fi absentă, cu excepția percepției icterului, sau poate fi destul de zgomotoasă și aparent fără nici o legătură cu intensitatea icterului: iritabilitate, modificări inexplicabile ale dispoziției, oboseală, disconfort abdominal epigastric, disfuncții vegetative diverse. Aceste manifestări par a fi doar epifenomene, reacții ipohondriace la icter. Icterul este modest, cu fluctuații mari în câteva zile, accentuat de post prelungit, efort fizic, menstruație, medicamente, stress. Debutul este în perioada 15-30
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
ipoteză susține implicarea opioizilor endogeni în declanșarea pruritului, supoziție susținută și de efectul antipruriginos al antagoniștilor opioizilor (naloxone, nalmefene). - Semnele de grataj sunt comune mai ales în afecțiuni colestatice cronice, unde se observă o varietate de leziuni de diferite vechimi. - Oboseala este declarată de peste 60% din pacienți; nu se poate preciza dacă este cauzată de colestază sau de afecțiunea ce o determină. - Icterul este posibil, dar nu obligatoriu.Xantelasmele și xantoamele apar datorită deficitului în excreție a colesterolului și scăderii catabolismului
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
două anecdote care i-au fost spuse de mineri despre catâri. Este adevărat că unele din adjectivele folosite de Crane pentru a zugrăvi vizita în mina de cărbune se învecinează cu senzaționalul, câteva exemple ilustrative fiind "îngrozitor", care determină substantivul "oboseală" și "oribile", care descrie ciupercile care cresc în umezeala minei (599). Dar marea problemă este modul în care Crane își structurează expozeul, o structură care nu încearcă în nici un fel să șocheze sau să stârnească groaza prin sublinierea diferențelor dintre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
într-o altă etapă, și când publicul american era sătul de tot ceea ce era identificat cu transformările culturale din anii '60 și cu înfrângerea din Vietnam, criticul Thomas Powers ataca această varietate de jurnalism literar narativ într-un articol despre oboseala culturală. Mai precis, Powers l-a tachinat pe Tom Wolfe cu întrebarea: "Așadar, romanul trăiește și este așa cum trebuie, fiind considerat oriunde "iubita" oricărui scriitor, ceea ce îmi convine, însă jurnalismul, închis pentru atâta timp în aceste cizme de plumb, și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]