6,963 matches
-
conducătorul Maico”. Avea acest Maico relații foarte bune cu toate neamurile ari-minilor și ținea după datină o sărbătoare anuală la care petreceau împreună. Cetatea Enisala era o construcție solidă cu două turnuri iar în față erau încă două turnuri ca-re păzeau intrarea. Pe medalion este imortalizat și portretul din profil al conducă- torului. De reținut faptul că mesagerul lui Maico a fost Ene dacul, arătînd că de atunci existau formele de structură socială pe zone geografice: rumunii cu dage balo în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Barba și pletele lor n-au fost tăiate nicicînd. Mîna deprinsă le e să-nfigă în dușmani cuțitul, Care la orice barbar stă lîngă șold în chimir. Paloșul lor tăios biruie orișice drept. Largii nădragi și cojocul de ger îi păzesc anevoie. Iar fiorosul lor chip e acoperit de lung păr. Doar la puțini mai găsești vreo urmă de limbă grecească, Schimonosită și ea de al barbarului glas. Printre norodul de aici nu se află nici unul să poată Spune în graiul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
să lucre pămîntul; sărmanul Ară c-o mînă pe plug și cu cealaltă pe arc, Cîntă-ncoifat pe-al său nai, ce-i lipit doar cu smoală, păstorul Și de războaie se tem oile-aici nu de lup. Zidul acesta ne păzește și chiar între noi ducem teama Liftei barbare de-aici amestecate cu greci, Căci locuiesc împreună cu noi de-a valma barbarii, Care în oraș stăpînesc cele mai multe clădiri. .................................................. Chiar și acei pe care îi crezi că-s de viță grecească, în Loc de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
după 23 august 1944, a fost remarcat ca om de valoare, a fost făcut membru de partid, reangajat, trimis la liceul seral, apoi la politehnică, a devenit inginer, și, în armată cu gradul de colonel avea în pază „coastele” Mării Negre, păzite de o artilerie „de coastă”care i se încredințase. în gradul de colonel a fost mutat în garnizoana Buzău, unde, după puțin timp a decedat, nu știu din ce cauze. Ceilalți băiețică mama Ileana n-a avut decât pe Steluța
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și la „mama Ileana”, sora tatei. Până toamna, părinții au construit o căsuță mică și un grajd. Ei au petrecut iarna „La trei vânturi”, iar eu am rămas la Ciupercari, la bunici, ca să merg la școală. în vacanța mare am păzit vitele, pentru că „La trei vânturi” nu era văcar. Datorită acestei îndeletniciri, zilnic mă scăldam în apa Buzăului de 4-5 ori. Nemulțumit de înstrăinarea de frații mai mici, am refuzat să mai fac și clasa a doua tot de la bunici. În
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mai participat la ședințele mănuchiului de prieteni ai F. D.C., încât în septembrie 1940 nu mai activam decât eu și colegul de clasă Tudorache A. Ion. În vara anului 1940, mi-am petrecut vacanța mare acasă la părinți, la Râmnicelu. Păzeam la vie și nu știam nimic despre evenimentele din țară. Într-o seară, 8 sau 9 septembrieă a venit la casa părintească un preot din Movila Miresei și mi-a transmis să mă prezint la Buzău cu cea mai mare
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Maestru Jacques de Molay, au fost arestați. Au fost torturați pentru a recunoaște acuzele aduse, după care au fost arși pe rug. apariția ordinului se leagă de cruciadele europene. Ordinul Templierilor era o comunitate de călugări militari ce urmau să păzească drumurile publice care duceau spre țara Sfântă, precum și teritoriile din jurul acestora. Deși erau laici, cavalerii au făcut în fața Patriarhului Ierusalimului cele trei legăminte monastice: de ascultare, de castitate și de sărăcie. Erau numiți „săracii cavaleri ai lui Hristos”. Sf. Bernard
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
noi. Nicolae Pătrașcu trece sub tăcere întâmplarea, deși el primește banii. Suma fiind destul de mare, este posibil să-i fi trebuit poetului pentru a merge la necesarele băi de la Hall. Reținem că acum, la 5 sau 6 septembrie, el este „păzit” de către Veronica Micle ceea ce înseamnă că, dacă a fost la băi, nu putea fi însoțit decât de către ea (și de altcineva, desigur, dar ea nu putea să lipsească, fiindu-i un fel de tutore moral). În același timp, însă, pregătirile
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ceea ce este dincolo de om, ne ferește aici pe pământ de iluzii și năluciri seducătoare, înveșmântate dramatic cu funebre dantele care ne învăluie viața risipind-o într-o Sahară fără rod. Dumnezeu ne cere fapte începând cu iubirea aproapelui. Credința ne păzește de sărutul lui Iuda și te învață să îngenunchezi numai în fața lui Dumnezeu și a morților sfinți. Credința te învață să nu folosești cnutul mișeliei. Dar credința fără fapte înseamnă ofilire ca florile câmpului bătute de brumele toamnei. Legionarii mărșăluiesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Pristanda: Nu, coane Fănică, să trăiți! (continuă repede, pe nerăsuflate.) Două la primărie, optspce, patru la școli, douăzeci și patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci... Tipătescu: (râzând) Le-ai maii numărat o dată pe toate astea și aduni rău... Pristanda: Doamne păzește, coane Fănică, să trăiți, patruzeci și patru, în cap... patruzeci și patru... Cum zic, unul-două, poate vântul... ori cine știe... Tipătescu: (râzând) Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa. Pristanda: (schimbând deodată tonul, umilit și naiv) Famelie mare... renumerație
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
luat-o? Cetățeanul: Aș! Am băgat-o în buzunar. Zice d. Nae: "Așa? Facei parte din Soțietatea noastră și primești scrisori de la prefectul, cetățene, bravos!" Zic: (sughite) Aș! De la prefectul! Zice: "I-am cunoscut slova... Ia arată-mi-o. -Doamne păzește!" Ba că dă mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică... unadouă-trei... pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
a purtat foarte bine cu noi și era tânăr, 35 de ani. Vreau să spun că unii spun că soarta singur ți-o faci, dar, după părerea mea, există o forță căreia noi Îi zicem Dumnezeu și care ne-a păzit pe majoritatea, că n-au murit așa de multe... E trist c-au murit și-acelea, nu, dar n-o murit prea multe... Soarta lor le-a pecetluit să rămână acolo... Puteți face o comparație Între regimurile de detenție din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ceva. Dar eram foarte supravegheat... În permanență, când mă ducea la anchetă aveam ochelari de ăia de tablă să nu văd, da’, dacă Îi mai mișcam puțin ochelarii, puteam să trag cu coada ochiului cumva. Și am văzut că eram păzit de un plutonier, un haidamac, și o femeie, tot plutonier... Îi auzeam mereu vorbind În zona aia a mea... Într-o zi Însă observ că mâncarea care mi-o dau avea un gust... Și probabil că mi-a mai pus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
terminat ancheta, la sfârșit, a venit tovarășul maior și zice: „Oricum anticomunismul n-o să-ți piară. E bine Înfipt. Ești tânăr și nu uiți. Un singur lucru Îți spun: dacă ai să fii sănătos și ai să știi să te păzești ai să scapi, dar nu numai atâta. Ai să fii format anticomunist, cum nici nu-ți Închipui acum.”. Ceea ce a și fost... După anchetă presupun că a urmat procesul. Care a fost acuzația care vi s-a adus? A urmat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vărsam alea Într-un loc, Într-o canalizare... Și ieșeam afară, În rând, toți, toată camera, și ne ducea la plimbare... Și intram Într-o Încăpere cu ziduri și nu ne vedeam cameră cu cameră, om cu om, și ne păzea unul din prepelac și noi ne Învârteam pe acolo, un sfert de oră, 20 de minute, după cum alegeau ei să ne țină... Câteodată, ne vânturam o dată și ne dădea afară, ne băga la loc În celule. Și asta se chema
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
arestați după aia... Așa. „Deci nu te-ai Întâlnit Întâmplător, dom’le, te-ai Întâlnit organizat. Și ce-ai discutat?” „Domnule, nu mai știu ce-am discutat”... (râde - n.n.) Trebuia să spui ce-ai discutat. Dom’le, eu m-am păzit, că altfel nu mai eram la ora asta..., nu mai puteam sta de vorbă. Cineva m-a Învățat pe mine să mă păzesc... Cel care mi-a salvat mie viața a fost Sandu Munteanu. El mi-a spus: „Mă, ăștia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știu ce-am discutat”... (râde - n.n.) Trebuia să spui ce-ai discutat. Dom’le, eu m-am păzit, că altfel nu mai eram la ora asta..., nu mai puteam sta de vorbă. Cineva m-a Învățat pe mine să mă păzesc... Cel care mi-a salvat mie viața a fost Sandu Munteanu. El mi-a spus: „Mă, ăștia nu se schimbă. Trec și 20 de ani și tot regimul ăsta va fi. Trebuie să te porți așa, așa, așa. Să eviți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se plimbau prin curte, de jur-Împrejur... Era acolo un teren de volei și un bazin de apă circular, cu un diametru de vreo opt-zece metri, cu apă până la brâu. Atmosfera printre elevi cum era? Atmosfera a fost schimbată, pentru că eram păziți practic de un singur gardian: moș Dumitrache. Se primeau pachete... Am avut voie În fiecare lună la un pachet de trei kilograme... La Început a fost de cinci kilograme, da’ l-au redus la trei kilograme... La cei mai mulți venea de-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care făceau barăci. Acolo am lucrat vreo două sau vreo trei luni de zile... băteam cuie, tencuiam stuful, adică se amenajau viitoarele case pentru deținuți. Și alea erau În zonă unde nu era gard sau nu era cordon militar. Ne păzeau totuși, dar erau puțini, erau numai doi-trei cu brigada. Mi-aduc aminte că unul dintre băieți o fost trimes de acolo să vină la colonie, că i-a trebuit la un inginer teodolitu’, ca să facă niște determinări de teren, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Național Țărănesc, și am lipit afișe pentru țărăniști... Aveam 17 ani. Și la acea vârstă ești mare... Și, noaptea, lipeam afișe și ne mai băteam cu grupuri de muncitori comuniști, care erau mai puțini, dar erau foarte virulente... Da’ ne păzeam de ei, că poliția era de partea lor, nu era de partea noastră... Dar erați Înscris În vreo organizație? Nu... De fapt, am făcut noi, elevii, din ideile noastre, o organizație anticomunistă... propriu-zis nu atât anticomunistă, cât antisovietică..., și aceea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unii contra celorlalți. Și le spunea că dacă facem digul se eliberau. Și probabil că a râs de ei, că la țărani țineau minciunile ăstea cu eliberarea, dar la noi nu țineau... Veneau trupele de Securitate cu automatele și ne păzeau, că pentru ăștia eram bandiți, și la instruire eram toți bandiți. Când am fost să proiectăm un dig la Luciu-Giurgeni, ne-am dus cu doi băieți din ăștia, securiști. Ei mâncau câte un pepene... ne rămânea și nouă cojile. Mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce știe să nu mă trimeată Înapoi, să mai stau cu ceilanți. Și-așa a făcut săraca. Doamna Neacșu să numea, nu știu dacă mai trăiește sau nu. Era din Constanța. Soția directorului spitalului, din când În când, chiar dacă era păzită de gardieni, ne-a mai adus și câte un pachet de țigări acolo... Dup-aia am venit iar În colonie. Iar muncă de exterminare... Ce să mai zic? Ați putut lua legătura cu cei de acasă cât ați fost Închis
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au fost condițiile de detenție? Prima dată am stat șase luni În Galați... De acolo ne-a dus la Periprava... Ne-a băgat atunci În vagoane de cărbuni, Închise ermetic... În capăt era Închis special, unde aveau polițiștii care ne păzea... Iar când ne-am dat jos acolo, după ce am mers două nopți și o zi, că oprea prin gări, și ne-am tăvălit pe colo, prin vagoanele ălea de cărbuni... nu ne mai puteam cunoaște unul pe altul. Eram măști
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a murit Stalin, s-a simțit vreo schimbare de regim? Când a murit Stalin eram În Galați. A tras cloapete, că auzeam cloapetele trăgând... Știu că la moartea lui mai era câte un milițian mai bun dintre aceia care ne păzeau pe sală. Și cum era ușa, avea o vizetă de aia mică, băgam castronul, ne punea mâncarea și ne băga iară Înapoi. Și mai Întreba câte unu’ de ce trage cloapetele mereu, și i-a spus că a murit Stalin... Atâta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cap. Înțelegeți? Când am auzit așa, cinșpe ani! Odată a venit așa, ca nu știu cum, ca un trăsnet, un fulger. Cel mai mare șoc care l-am avut ăla a fost... Și când ne-am dus Înapoi, sergenții ăia care ne păzea spunea: „Lasă, mă, că nu se Întâmplă asta”... Era niște oameni cu suflet, domne... Da’ așa s-a Întâmplat, nu cum a zis ei... După proces, unde v-au trimis? La Gherla. Acolo am stat un an și vreo nouă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]