8,364 matches
-
redactor responsabil al unor publicații didactice, precum „Școala Prahovei” ș.a., redactor-șef al revistei „Axioma”. Debutează la „Luceafărul”, în 1959, fiind prezent și în „Ecoul”, „Flamura Prahovei”, „Anuarul Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova”, „Curierul Liceului «I.L. Caragiale»”, „Revista de pedagogie”, „Limbă și literatură”, „Tribuna școlii”, „Prahova”, „România literară” ș.a. Prima carte, Poetică și stilistică. Metode, concepte, îi apare în 1976. Studiile incluse în volumele Comentarii stilistice și literare (1983) și Modalități de analiză a textului literar în liceu (1992) au
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
1996; Telegrame primite de I. L. Caragiale, introd. edit., Ploiești, 2002 (în colaborare); Scrisori pentru Caragiale, introd. edit., Ploiești, 2003 (în colaborare). Repere bibliografice: C. Negreanu, „Comentarii stilistice și literare”, LL, 1983, 3; Ion Popescu-Sireteanu, „Comentarii stilistice și literare”, „Revista de pedagogie”, 1984, 5; Elena Tacciu, Instrumente de lucru, CNT, 1984, 11; Ion Bogdan Lefter, O lume într-o carte, RL, 1984, 19; Ion Bălu, Convorbiri colegiale, RL, 1993, 14; Constantin Hârlav, Comentariile Tătaru, „Prahova”, 1993, 944; Arleen Teodorescu, O carte pentru
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
în plastica Evului Mediu german, 1942, Vechi traducători germani ai poeziei românești, 1969 ș.a.). Printre preocupările sale didactice s-a numărat elaborarea de manuale și cursuri de limba germană pentru toate gradele, ca și a unor lucrări de specialitate: Istoria pedagogiei (1923), Sugestia și aplicațiile ei educative (1924), Tăria și statornicia sufletească. Pilde pentru mari și mici (1927). În domeniul lingvisticii sunt de menționat Introducere în studiul limbii mittelhochdeutsch (germana medievală) (1942), Introducere în dialectologia germană (1943), Deutsche Kulturwörter im Rumänischen
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
că toate sunt bazate pe Înșelăciune și pe minciună. De aceea am hotărât ca să lupt clandestin contra comunismului. Când și pentru ce ați fost arestat? Am făcut parte dintr-o organizație subversivă. Eu am fost student la Universitatea „Bolyai”, la pedagogie și psihologie, la anul I. Acolo am fost arestat, chiar de la universitate. Am fost scos din oră, În 17 decembrie ’49. Vă rog să vorbiți un pic despre organizație: cine o conducea și ce urmărea ea? Organizația noastră așa a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pahar cu apă și un cărbune aprins. Copilul trebuia să sufle asupra cărbunelui care era, apoi, aruncat în pahar spre a se stinge. Aceasta era în parte viața românească de familie, educație cu totul străină de metodele moderne și de pedagogia științifică. Nici un precept pentru dezvoltarea fizicului prin sporturi; copiii creșteau pe mâna și în tovărășia slugilor de la care contractau vicii precoce. Din acest punct de vedere cred că astăzi, când mamele își petrec întregul timp afară din casă este poate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
moral pentru situațiile critice, că n-am învățat nimic din trecutul recent. Continuăm să ne amețim cu vorbe mari, cu eroisme de paradă. *De Duminica Mare (Rusalii) am fost iarăși acasă. Dimineața am mers pe imaș cu Ducu. Am făcut „pedagogie”, povestindu-i cîteva întîmplări din copilăria mea legate de acele locuri. Apoi, de la Lucica, am plecat cu toții la cimitir. Rusaliile sînt, îmi dau seama, o sărbătoare aproape veselă. N-am auzit pe nimeni bocind, n-am văzut pe nimeni plîngînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
previzibil: la o șuetă, cu un pahar de Riesling în față. A fost trimis Sporici să mă cheme. M-am dus, dar n-am stat decît vreo cinci minute, timp în care ceilalți au continuat discuția începută despre doctorul în pedagogie C.R., fiecare adăugînd cîte ceva la imaginea de escroc a acestuia. Motivat de convocarea în după-amiaza aceea la armată, am plecat convins că, după epuizarea subiectului la care i-am lăsat, mă vor cleveti în deplină înțelegere pe mine. Vinul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Spunea că nu i-i rușine, pentru că a te îmbăta e omenește!... Pe ștefan Bârsănescu, cumnatul lui Sorin Pavel, care, după reforma din ’48 a învățămîntului, a fost angajat de Cristofor Simionescu ca „om de serviciu”, dar preda psihologia și pedagogia inginerului și a agronomului. Acum, șt.B. are 89 de ani și-i orb, însă mintea sa este perfect lucidă. A depus o carte de „medalioane” la Junimea. Andi Andrieș, directorul editurii, a dat manuscrisul, pentru „stilizare”, unui pictor-scriitor (Val
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vei fi niciodată bun de nimic, spuse el.” Judecata e nedreaptă. Un Stan Pățitul care nu se deșteaptă, adolescentul din poveste e mai curînd tragic decît ridicol, căci dincolo de handicapul lipsei de personalitate și al memoriei scurte, el e victima unei pedagogii tardive, în contratimp, defazate și chiar (la ultima încercare) a unei forțe malefice menite să-i bareze bunele intenții. Tatăl îmi pare mai vinovat de cele ce se întîmplă decît fiul. *Sp. se arată neliniștit de ceea ce numește „judecata copiilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să fac cu cărțile?” „I am răspuns - îmi povestește el - că nu înțeleg întrebarea”. „Să le ard sau să le donez?”, a insistat cunoscutul biolog. „De ce?” „Ce rost mai au? Ce rost mai are viața mea?” întîmplările de la Institutul de Pedagogie au fost prinse - m-a informat Radulian (lucru pe care nu-l știam) - într-un roman de Stelian Gruia: Calul negru, Ed. Cartea Românească, 1983). Radulian e acolo Moșoiu (de la școala din Moși), Rădoi e Rădașcă, Aneta Spornic e Netti
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înfometat. Antisentimental ca mod de gîndire, constat că sentimentalismul, sub forma bunătății celor „săraci și goi”, există. Citită undeva, scena mi-ar fi provocat un surîs de îngăduință față de autor, pe care l-aș fi bănuit că recurge la o pedagogie simplistă, de fabulă à la Vasile Militaru, ori la procedee melodramatice. Văzută, ea m-a impresionat. *Uneori simt pericolul de a mă reconcilia cu detractorii; mă corectez însă imediat, cu spaimă de o atare slăbiciune. *Savurez, pentru rezonanțele ei actuale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
într o zi fără să se clatine? *Protestul unui cărturar (Florea Fugariu, editorul Țiganiadei), cu care am stat mai mult de vorbă în curtea Liceului Bacovia: „Ni-i jefuit timpul prin ședințe”. *O declarație a profesorului Dumitru Fînaru (doctor în pedagogie cu o teză despre Educația estetică prin studiu matematicii, fost coleg de liceu al lui Solomon Marcus), făcută în stradă, în apropierea casei sale de pe str. Eliberării: „Sînt încă în putere. Am acumulat multe cunoștințe. Speram să le pot da
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și atâția alții ne clătinam efemeritatea. Menționam Jurnalul unui „eminent scriitor” al cărui „ochean” Îl Întorsesem, nu o dată, Împotriva mea Însumi. Mi se părea un „eveniment literar neobișnuit al ultimelor trei decenii”, nu doar prin „superba stilizare”, ci și prin „pedagogia unui destin”. Faptul că și În perioade istorice atât de tulburi ca aceea În care trăiam supraviețuise un astfel de „dur bonapartist al creației” rămânea, scriam, „motiv de adâncă bucurie, de Îndreptățire; speranță și În cei ce vin după noi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ocultism, tiranie, știință, antisemitism, nebunie, mizerie, stalinism, avangardă. Personajul Sábato discută cu Bruno, personajul său, iar Bruno relatează, ca un zelos reporter și emul, aparițiile lui Sábato pe străzile, În cafenelele și casele din Buenos Aires. Diavolul și iubirea, suferința, drastica pedagogie iezuită a „omului nou”, rătăcirea credinței, violența, sumarele somații stânga-dreapta, fanatismul, abulia, resemnarea, iluziile, Îndoielile, Încrederea. Rezistența, Înfruntarea, avertismentul Își intersectează ardoarea prin tragica asumare creatoare a destinului. Omul-artist, omul-creație apare ca martirul-reper al solitudinii neînfrânte, cel ce Își răscumpără
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
FREAMĂTUL ȘCOLII, revista apărută la Cluj, lunar, din noiembrie 1935 până în mai-iunie 1938, purtând subtitlul „Revista de pedagogie și cultură generală a învățătorilor din județul Cluj”. Director este Vasile Chintoanu, redactor responsabil, Nicolae Găgescu, administrator, Damian Popescu. Comitetul de redacție: Nicolae Găgescu, Vasile Patriciu, Augustin Dordai, Dumitru Tăuțan, Vasile F. Călugăru. Revista își propune să antreneze energiile corpului
FREAMATUL SCOLII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287083_a_288412]
-
e axată pe chestiuni referitoare la specificul muncii universitare (cursuri, seminarii, cercetare științifică, optimizarea și eficientizarea programelor de învățământ etc.), rubricile „Tribuna gândirii științifice”, „Opinii” și „Cronică” găzduind articole de substanță, cu un conținut tematic foarte variat - istorie, filosofie, psihologie, pedagogie, lingvistică etc. Alte rubrici se numesc „Interviul nostru”, „File de istorie”, „Critică și bibliografie”, „Vitrina”, „Fișier”, „Meridiane”, „Retrospective”, „Puncte de vedere”. Publicația are un solid compartiment publicistic, vizând și chestiuni literare, concentrate în studii, cronici, recenzii. Din rândul primei categorii
FORUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
la Brașov între 2 iulie 1838 și 24 februarie 1865. Din ianuarie 1837, I. Barac, ajutat de tipograful și editorul brașovean J. Gött, scoate „Foaia duminecii”, periodic în care se publică literatură moralizatoare și articole de popularizare din domeniul istoriei, pedagogiei, tehnicii etc. Revista încheindu-și bilanțul primului an nu numai cu un serios deficit bănesc, dar și fără efectul scontat în rândurile cititorilor, editorul renunță la înțelegerea cu Barac și, de la începutul anului următor, îl va sprijini financiar pe G.
FOAIE PENTRU MINTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287056_a_288385]
-
transilvănene și din Bucovina, prin care aceștia erau îndemnați să culeagă și să trimită balade, povești, basme, datini, proverbe, anecdote. Vor fi tipărite contribuții privind istoria românilor și a popoarelor vecine, studii, dar și articole, pe înțelesul tuturor, de filologie, pedagogie, economie, filosofie, geografie ș.a. Rubricile de informații și știri în legătură cu viața politică și socială din Transilvania, din Principate și din alte teritorii locuite de români nu au lipsit din nici un număr, ca și notele bibliografice, recenziile și chiar articolele ample
FOAIE PENTRU MINTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287056_a_288385]
-
, Florin (18.IV.1943, București), prozator. Este fiul Mariei (n. Lehrman), profesoară, și al lui Iosif Gabrea, profesor de psihologie și pedagogie la Universitatea din București. După absolvirea Liceului „Spiru Haret” (1959-1961) și a Facultății de Arhitectură din București (1961-1967), lucrează ca scenograf la Televiziunea Română (1972-1975) și la Teatrul de Proză din Pitești (1975-1976). În 1981 emigrează în Germania, unde face scenariu
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
Marcianus Lombardus; toată afacerea are ca efect o psihoză colectivă declanșată de ideea, la modă atunci, a iminentei Apocalipse. Deși datează din aceeași perioadă, Calul lui Moș Eftimie (1950) și Memoriile agentului electoral Teică Pasăre (1950) nu ies din schema pedagogiei explicit comuniste. Romanul Zorii robilor transformă în proză cu pretenții de frescă imperativul comuniunii dintre muncitori și țărani, aflându-și pretextul epic în răscoala din 1907. În Bărăgan (I-II, 1954-1959) este ilustrat șablonul activistului care coboară de la centru într-
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
Salonic; continuă studiile liceale la Ianina, Bitolia și București. Tot la București este student al Facultății de Litere și Filosofie (1919-1922), iar după absolvire funcționează ca profesor la Turnu Severin (1923- 1924), Roman (1924) și Iași, oraș în care predă pedagogia la Școala Normală „V. Lupu” (1925-1936) și este, mai mulți ani, membru în Consiliul municipal. Din 1936 se transferă la Liceul „Aurel Vlaicu” din București. A debutat în 1921 cu note și recenzii în „Buletinul Institutului de Literatură” al lui
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
legitimare din partea acestei noi intelligentsia și mai puțin capabile să absoarbă masa importantă de tineri cultivați produși de sistemul educațional național (Livezeanu 1998)1. Ceea ce pare să se întâmple la nivelul organizării mecanismelor culturale naționale este prăbușirea vechii și unificatei pedagogii naționale. Unificată nu neapărat ca unitate deplină a grupărilor culturale și spirituale, cât ca resurse ideologice și științifice și ca tip de discurs cultural-academic folosit în „educarea” națiunii. Învățătorii națiunii de dinainte de 1918, cei ce reușiseră să transpună cu relativ
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Unificată nu neapărat ca unitate deplină a grupărilor culturale și spirituale, cât ca resurse ideologice și științifice și ca tip de discurs cultural-academic folosit în „educarea” națiunii. Învățătorii națiunii de dinainte de 1918, cei ce reușiseră să transpună cu relativ succes pedagogia individuală herbartiană la nivelul sinelui colectiv național, vor intra într-un spațiu cultural foarte diferit, i.e. competitiv. Disputele pe tema deținătorilor legitimi ai criteriilor adecvate în definirea identității naționale și a spațiilor naționale reale, „autentice”, se multiplică. Acesta ar fi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de la orașe și sate. Unii au înțeles imediat ce au de făcut, iar o anchetă a lui Ion Biberi din 1945 dovedește că și-au însușit deja clișeele lingvistice agreate de noua putere și acceptă să se pună în slujba unei pedagogii a remodelării. Retorica lor e impregnată de cuvinte ce evocă aderarea, angajamentul; ei elogiază deja munca și practica, singurele modalități de a se valorifica pentru individul nou este munca entuziastă în fabrici și uzine. Un intelectual ca Petre Comarnescu găsește
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sau al părintelui-educator politic, teza patriotismului socialist, teza umanității învățământului comunist, mitul eroului popular educat în spiritul noii epoci. Un idilism care sensibilizează pentru marile valori socialiste, un discurs care elogiază eroismul continuu și dislocă convingerile și deprinderile nepărtinice. O pedagogie pretins civică ce convertește totul în strategii ideologice de îndoctrinare, în propagandă și dogmă. Totul îmbrăcat într-un festivism care îi „înnobilează” pe beneficiari și le conferă legitimitate istorică, care împarte lumea în buni (ai noștri) și ceilalți. În paralel
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]