7,468 matches
-
de ermetică este această strofă, pe atât e de hilară. O pace care să nu fie «strâmtă-n găoace», nu «spoită-n tabără» ci «aripă ninsă / pe harta Întinsă» etc, este o idee pe care a Înțeles-o cel mult poeta. Poezia nu cuprinde imagini realiste; cuprinde - În schimb - imagism steril. (Ă). De unde provine formalismul poeziei amintite a Ninei Cassian? Din vechea sa orientare artistică, Însușită de la decadenți. A scrie poezii formaliste nu e greu. Formalismul, ca și pe alte planuri
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
piesa ei Ziua cea Mare. De aceea, cititorii au fost neplăcut surprinși de unele poezii ale tovarășei Maria Banuș publicate În nr. 5 al revistei Viața Românească și Îndeosebi de poeziile Spunea odată Heineă și Nu, niciodată care dovedesc că poeta străbate un moment de confuzii care-i frânează mersul Înainte. (Ă). Dacă autoarea ar fi folosit imaginara vizită pentru a critica un șir de lipsuri din versurile unora dintre poeții noștri, ea ar fi meritat fără Îndoială să fie Încurajată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bucurie și mândrie patriotică pentru oamenii muncii din țara noastră ? (Ă). Și mai confuză decât poezia, Spunea odată Heineă este cea publicată sub titlul Nu, niciodatăă Cititorul e de la Început izbit de forma poeziei, neclară, cețoasă. (Ă). Nu, niciodată - spune poeta - n-am să mă satur să cânt fulgerul, dragostea, zborul, soarele. (Ă)». Greșeala tovarășei Maria Banuș este că, vorbind despre natură și dragoste ca despre teme care-i sunt dragi - așa cum sunt dragi tuturor oamenilor muncii - ea le izolează din
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cronica intitulată Un cântec nou al anilor acestora (Almanahul literar, an.I, 1950, p.86-93) autorul Întocmea un rezumat școlăresc al poeziilor strânse de Veronica Porumbacu În culegerea intitulată Anii aceștia. George Munteanu Înregistra cuminte temele care au reținut atenția poetei, relata conținutul câtorva dintre poemele mai bine cunoscute, apoi semnala un poem schematic ori câteva imagini care i se păreau nerealiste. Și atât. Cu excepția poemului Cântarea Jiului, căruia reușea să-i analizeze În parte lipsurile, cronica rămânea pur descriptivă și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu reușea să pătrundă În Însăși structura operei poetice a Veronicăi Porumbacu, punându-i În lumină sensul fundamental, definind personalitatea autoarei și mijloacele sale specifice de creație. În aceste condiții, cronica amintita nu putea constitui un ajutor real nici pentru poetă, nici pentru cititorii ei. (Ă). Trebuie să precizăm bine sensul unor noțiuni uzuale În știința noastră, dacă vrem să le utilizăm cu succes În cercetările noastre. Iată, de pildă, noțiunea de „metodă” și cea de „curent”. Încă În lucrarea intitulată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
București, 1930; Povestiri pentru îngerii pământului, București, 1932; Convoiul flămânzilor, București, 1935; Prințul Bărăganului, București, 1935; Copilul norilor, București, 1936; Escadrila albă, București, 1937; Herculanele au răsărit din legendă, Sibiu, 1939; Biruitorii, oameni cu suflet de zei, București, 1941; Rex Poeta Cotis, pref. A. Rădulescu, Milano, 1978; Piatra neagră. Convoiul flămânzilor, îngr. Ion Nistor, pref. Al. Piru, București, 1990. Repere bibliografice: Lucian Boz, „Piatra neagră”, RP, 1931, 3897; Pompiliu Constantinescu, „Piatra neagră”, VRA, 1931, 164; Perpessicius, Opere, IV, 341-345, XII, 431-432
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
Iar aceste persoane sunt în marea lor majoritate subiecți anxioși, fragili, aflați într-o stare de indispoziție. Se întâmplă totuși ca persoanele cu o vârstă înaintată să le vorbească celorlalți despre anticiparea propriei morți. Victor Hugo îi mărturisea unei tinere poete: „Sunt bătrân, am să mor. Îl voi vedea pe Dumnezeu. Să-l văd pe Domnul! Să-i vorbesc! Ce lucru măreț! Ce-i voi spune? De multe ori mă gândesc. Și mă pregătesc pentru asta!” (în Thomé-Renault, 1992). Mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fiind aceasta din urmă.” (România liberă, 7 martie 1977). “Cutremurul a lăsat în urmă pierderi irecuperabile, cărora țara le păstrează un solemn moment de reculegere: academicienii Florin Ciorăscu și Paul C. Petrescu, prof. dr. Marin A. Lupu, scriitorul Alexandru Ivasiuc, poeta Veronica Porumbacu și soțul ei, critical literar Mihai Petroveanu, istoricul Mihai Gafița, marele actor Toma Caragiu și regizorul de televiziune Alexandru Bocăneț, solista de muzică ușoară Doina Badea etc.” (Contemporanul, 18 martie 1977). “Cutremurul din 4 martie 1977 a cauzat
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
, Doina (pseudonim al Floricăi Ionescu; 15.VIII.1896, București - 24.VI.1940, București), poetă, prozatoare și publicistă. Este fiica Elvirei (n. Stamatopol) și a lui Oscar Pursch. Mama era profesoară de română și latină, iar tatăl, concertmaistru, ocupase un răstimp postul de dirijor la Teatrul Liric din București. Din 1905, familia se va stabili
BUCUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285903_a_287232]
-
Provincia literară”, „Înmuguriri”, „Poezia”, „Gând și slovă oltenească”, „Domnul de rouă” (unde e cooptată în redacție), „Graiul femeii”, „Presa Olteniei”, „Pământul”, „Vatra”, „Revista femeilor române” ș.a. Cu Poeme pentru adormit durerea (1937), este remarcată de G. Călinescu. Avatarul liric al poetei stă sub semnul inițierilor argheziene, duhul interogativ și cadența Psalmilor îndeosebi urmărind-o cu ecoul lor o vreme; sunt vizibile interferențele (notele livrești, cenzurarea gestului retoric) exprimând tendința de „sincronizare” cu modalitățile lirismului și cu vocile afine ale propriei generații
BUCUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285903_a_287232]
-
BULAT, Mariana (16.XI.1943, București), poetă. Tatăl, Vsevolod Bulat Vanchevici, a fost inginer la Căile Ferate Române, iar mama, Elisabeta (n. Marinov), traducătoare. B. a absolvit, în 1966, Facultatea de Limba și Literatura Română la Universitatea din București. Debutează în anul 1968 în „Luceafărul” și în „Astra”, colaborând
BULAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285925_a_287254]
-
a diferitelor ipostaze ale iubirii se îmbină cu gestul ludic, dar și cu stări halucinante sau cu dorința nestinsă de a transforma vrăjitorește lumea. În Leoaica adormită (1984), tematica se diversifică și procedeele se rafinează. Dominată de o stare vizionară, poeta se simte „aleasă de Dumnezeu”, vorbește cu morții și „cu toate duhurile” cerului înstelat. Versurile par născute „din voluptatea unui chin cum apa prefăcută în vin”. Convinsă de singurătatea ei sufocantă, poeta trăiește în același timp spaima celui mereu supravegheat
BULAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285925_a_287254]
-
procedeele se rafinează. Dominată de o stare vizionară, poeta se simte „aleasă de Dumnezeu”, vorbește cu morții și „cu toate duhurile” cerului înstelat. Versurile par născute „din voluptatea unui chin cum apa prefăcută în vin”. Convinsă de singurătatea ei sufocantă, poeta trăiește în același timp spaima celui mereu supravegheat. SCRIERI: Desueta noblețe, București, 1975; Cavalerul din dreptul soarelui, București, 1979; Leoaica adormită, București, 1984. Traduceri: Asug Alescher, Versuri, București, 1978. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Vocație și aspirație, RL, 1975, 41; Al.
BULAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285925_a_287254]
-
un aspect fragmentar, descusut, chiar de colaj, lăsând un larg spațiu de joc ambiguității. Pe de altă parte, eul liric își interpretează trăirile, fie explicit, fie implicit, cu ajutorul analogiilor ce relevă o experiență secundă, culturală. În acest sens, ca un poeta artifex, B. își constituie un lexic aparte, din surse variate, și e atent la valorile plastice și muzicale, cizelând câteodată adevărate secvențe de poezie „pură” (Trif nebun). Împreună, „documentele” și „comentariile” deschid o fereastră spre o psihe perfect individualizată, ce
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
, Eugenia (19.IX.1956, Sadova, j. Ungheni), poetă. Este fiica Anei (n. Aghenie) și a lui Gheorghe Cioclu. A urmat Filologia la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chișinău (1982). Volumul La Putna mi-e drumul (1993) este un „reportaj” liric care evoluează de la pastel la odă
BULAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285927_a_287256]
-
poetul își povestește vedeniile pe măsură ce le inventă. E vorba de întâmplări ciudate, între veghe și vis, de întâlniri funeste și de rătăciri în necunoscut. Eul se simte asaltat de semne angoasante, de ademeniri ucigașe. În ansamblu, B. lasă impresia unui poeta doctus, intim familiarizat cu variate discursuri lirice. Aceasta și explică, între altele, valoarea, uneori excepțională, a traducerilor sale, care adună, sub arcul aceleiași sensibilități rafinate prin studiu, pe tragicii greci, pe Villon, Shakespeare și Poe. Teatrul lui B., poetic prin
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
, Anta Raluca (15.IV.1964, Bacău - 13.VI.1983, București), poetă. Este fiica profesoarei Carmen Florica Buzinschi (n. Krantz), redactor la Editura Didactică și Pedagogică, și a scriitorului Corneliu Buzinschi. După primii trei ani ai vieții petrecuți la Bacău, se mută cu familia la București, unde urmează cursurile liceale la Colegiul
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
în engleză de Sandra-Marina Bădulescu și Phil Shepherd), „Căminul românesc” (Geneva) și altele. Versuri pentru aer, volum de asemenea postum, apărut în 1986, reunește, în selecția lui Nicolae Manolescu, peste o sută de poeme dispuse pe cicluri intitulate chiar de poetă, și alcătuiește, împreună cu un al doilea volum, publicat în 1989, opera lăsată de B. Subiectivizată pregnant, lirica sa - în multe cazuri constituită pe un nucleu narativ sau livresc: fapte de viață și informație culturală din registre variate - pornește de la evenimente
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
nucleu narativ sau livresc: fapte de viață și informație culturală din registre variate - pornește de la evenimente personale și mitologeme puțin răsturnate (cu ecouri blagiene și soresciene). Primele creații sunt ușor neguroase, tentative de evaziune dintr-o lumină aridă de care poeta are oroare. Un vag presentiment al extincției se ghicește în autoironia abia schițată cu care moartea e imaginată ca evadare în oniric (Cărarea pierdută) sau ca zbor nocturn și împlinire nupțială totodată (Nevinovăție). Închipuindu-se oarbă, poeta refuză o realitate
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
aridă de care poeta are oroare. Un vag presentiment al extincției se ghicește în autoironia abia schițată cu care moartea e imaginată ca evadare în oniric (Cărarea pierdută) sau ca zbor nocturn și împlinire nupțială totodată (Nevinovăție). Închipuindu-se oarbă, poeta refuză o realitate dureroasă și plonjează într-o spiritualitate ce nu mai este imanentă, ci paralelă, desprinsă de mundan: „Lăsați lucrurile la locul lor.../ Să nu vă sperie pașii care au fost,/ Eu voi veni întreagă și astrală,/ Închisă-n
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
mă lasă,/ M-au ars singurătatea și lumina./[...] Sfios mă voi desprinde picătură/ Și voi apune-n regii plopi./ Mai la zenit va fi plecarea mea din urmă.../ Presimt singurătatea mea în zbor.” O etapă a acestei lirici este transformarea poetei în „preoteasă a luminii”; ființa care avusese oroare de solar încearcă o transgresare a „condiției de lut”, o trecere în NUMĂR (sugestie pitagoreică, pe filiera poeziei lui Nichita Stănescu), ca în ciclul Cele nouă cercuri ale spiralei. Dar realitatea corosivă
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
BUZDUGAN-HAȘEGANU, Cornelia (16.XI.1903, Galați - 7.XI.1947, Brașov), poetă. Fiică a Elizei Buzdugan (n. Rosiade), profesoară și publicistă, și a scriitorului C. Z. Buzdugan, B.-H. a copilărit la Galați, unde își trece bacalaureatul în 1922. Elevă, debuta cu versuri sub pseudonim (Nelia Corbu), în „Dunărea” (1919). Continuă să
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
tatălui, căsătoria - la Cluj - cu publicistul Ilie Hașeganu, Dictatul de la Viena, refugiul la Brașov și casa spulberată sub ultimul, devastator bombardament, în 1944 - repere ale unei existențe agitate -, își vor găsi ecou în stihurile sale intimiste, circumstanțiale. Alte colaborări ale poetei apar în „Miorița”, „Viața nouă”, „Mișcarea literară”, „Ritmul vremii”, „Viața literară”, „Falanga”, „Revista scriitoarei”, „Cuget clar”, „Adevărul literar și artistic” sau, în Ardeal, „Societatea de mâine”, „Patria”, „Utopia”, „Darul vremii”, „Hyperion”, „Gazeta Transilvaniei”, „România tânără” (pe care o va redacta
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
ce-și asociază vestigii de umor și o anume „frondă” feminină, țin de lirismul reflexiv, modern, chiar dacă inspirația e circumscrisă sferei tradiționale; o manieră evocând, pe-alocuri, gestul ironic sau autopersiflant, prin care mai adesea își asumă sau înfruntă lumea poetele din spațiul pravoslavnic. Poeta exersează un răstimp - menționabil - și comentariul critic, deconspirându-și gustul, preferințele, afinitățile, într-o deplină acceptare a obsesiilor spirituale. Un număr însemnat de tălmăciri din Baudelaire rămase de la C. Z. Buzdugan apar antologate de B.-H
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
de umor și o anume „frondă” feminină, țin de lirismul reflexiv, modern, chiar dacă inspirația e circumscrisă sferei tradiționale; o manieră evocând, pe-alocuri, gestul ironic sau autopersiflant, prin care mai adesea își asumă sau înfruntă lumea poetele din spațiul pravoslavnic. Poeta exersează un răstimp - menționabil - și comentariul critic, deconspirându-și gustul, preferințele, afinitățile, într-o deplină acceptare a obsesiilor spirituale. Un număr însemnat de tălmăciri din Baudelaire rămase de la C. Z. Buzdugan apar antologate de B.-H. în 1942. Lasă ea
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]