7,894 matches
-
totul nespus de clar. Cum de nu mi-am dat seama până acum? M-am legănat mult timp - la propriu - în fericirea de a te fi descoperit, ascultând iar muzică. Tot Genesis. I’ve got sunshine in my stomach... La prânz am intrat în bucătărie cu atenție, să nu-i tulbur li niștea, imaginându-mi cu o detașare ciudată că s-ar putea să o găsesc devastată, rănită de cioburi și țăndări după o altă zvârcolire nocturnă a monstrului din pardoseală
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nuanță cenușie, având aerul că abia atunci mă vede pentru prima dată. Precis că s-a dezumflat. Pesemne că nu-i mai arde nici de dansat cu mine. îl privesc încruntată. Aproa pe sfidătoare. — O să încerc să vin mâine la prânz să te aștept la ieșirea de la olimpiadă, declară el, dintr odată serios. O să mor de somn, dar am să încerc să vin, să aflu ce-ai făcut la concurs după o noapte albă. Numai să-mi spui unde și când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să nu-i mai produc tresăriri, și-mi pun o casetă cu Moody Blues. O pun iar și iar, revenind la aceeași melodie. Nights in white satin, never reaching the end... Letters I’ve written, never meaning to send... La prânz, când ies din curtea școlii, dau nas în nas cu Eduard. Se îndreaptă agale și zâmbitor spre mine. — Am venit să te răpesc, îmi spune, după ce mă sărută amical pe obraji și-mi ia servieta din mână. (Mereu îmi răpește
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
speranță, mă face să-l simpatizez, așa, dintr-un fel de solidaritate neașteptată. 6. Ce zi bizară am avut, Edo! Aseară, după întâlnirea din parc cu Bobo, m-a sunat Eduard și m-a invitat la el acasă azi la prânz, să-mi spună „ceva important“. M-am frământat toată noaptea. Ce putea fi acel „ceva important“? Ceva despre roman? Ceva despre el? Ceva despre mine? Sau despre Anda? Am vrut să te chem atunci, să-ți cer părerea, dar știam
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
știam că tu nu-mi spui nimic. Tu mă asculți, doar. îmi arăți lumea ta, îmi vorbești fără glas despre ea, dar despre lumea mea nu știi prea multe, de asta, probabil, și vrei să pătrunzi în ea... Azi la prânz, când am ajuns la Eduard acasă, m a întâmpinat, în mod neprevăzut, tatăl lui. Un domn înalt, impunător, cu o privire solemnă și în același timp parcă absentă. Era îmbrăcat elegant, în niște pantaloni de stofă cafenii și o cămașă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stofă cafenii și o cămașă albă, descheiată la guler. Avea o eșarfă discretă la gât, în nuanța cafenie a pantalonilor. M-a îndemnat să intru și să mă așez la masă. Abia atunci am observat că masa era așternută pentru prânz. Am refuzat po liticos și domnul Scarlat nu a insistat. I-am urat poftă bună și el a continuat să mestece tacticos, sorbind din când în când dintr-un pahar de vin alb. Mânca drept, fără să se aplece, mânuind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în ultimele zile, observase o schimbare: Clara avea drumuri precise, cu scopuri precise. Nu se mai oprea dintr-odată, nu se mai plimba aiurea pe străzi, nu se mai uita în sus. Nu mai departe decât în acea zi, la prânz, Bobo îi ieșise în cale la ieșirea din școală și Clara îl măsurase cu un zâmbet surprins. — Ia te uită pe cine văd! exclamase ea. Ce faci, Bobo? Chiar voiam să te sun. I-ai spus lui Eduard ce te-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mică, tatăl său se odihnea în camera lui, dar pe amândoi îi învăluia și îi lega muzica de la pick-upul din sufragerie. Rareori vorbeau între ei. în puținele dăți când se nimerea să ia masa împreună, de cele mai multe ori duminica la prânz, lui Bobo îi plăcea să facă el pregătirile. Nu știuse să gătească, dar găsise în dulapul de lângă aragaz o carte de bucate veche și prăfuită, cu copertele rupte, cu paginile dezlipite și unsuroase, pe care o citise într-o zi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i-l știa atât de bine, și o sărută ușor pe gât, într-un gest tăcut de recunoștință. Atâta timp cât era inert și adormit, acel trup bine cunoscut era măcar ceva familiar de care se putea anina. Se trezi târziu, înspre prânz. Anda nu mai era lângă el. Afară ploua vârtos, ca într-o zi de toamnă. Se duse la hotel, unde tră sese și Bobo. Bobo nu voise să stea în casa bunicilor și nici nu avea de gând s-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
alunecat și lui piciorul drept de pe stâncă. Piciorul pe care a căzut, cu toată greu tatea corpului. Ca și cum propriul corp, sub greutatea căruia își strivise piciorul, ar fi devenit pentru câteva clipe o talpă uriașă de plumb. Venise aici de la prânz, pentru a le face pe plac prietenilor lui, care se pregăteau de întoarcere și nu concepeau să plece îna inte de a petrece câteva ore pe plajă. Lui Eduard îi displăcea să vină pe plajă în timpul zilei. în timpul zilei, marea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
obscene și de glasurile lor stridente - îi părea o prostituată care, pentru a-și permite luxul de a-și petrece noaptea singură, trebuia să lucreze tot restul zilei într-un bordel promiscuu. Plaja fusese aca parată de turiști la ora prânzului. Multe fete îi aruncau ocheade fără sfială. Altădată n-ar fi pregetat și ar fi profitat de faptul că atrage privirile. Că inclusiv cicatricea lui adâncă de pe obrazul drept pare a fi un magnet irezistibil. Ba chiar și mersul lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Codrine, sunt as la popice!... Era o mulțime de lume la mare în zilele alea, normal. Doar că am avut ghinion, cum spuneam, a plouat cu găleata până în noaptea de Paște. Nici n-am ajuns la plajă decât duminică pe la prânz, înainte de plecarea înapoi. Erau doar câțiva inși rătăciți la țărm, tot felul de schilozi, și m am cru cit când am văzut că înota cineva în mare, pe frigul ăla. Era o fată, țin minte, ne-am crucit cu toții, normal
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
uită de jur împrejur în noapte, disperată. Peste tot vedea umbre, numai umbre. Se duse la baie aproape în fugă, scotocind prin cutiile cu pastile. Somniferele pe care le luă pe nerăsuflate își făcură numaidecât efectul. 5. Dormi până spre prânz și se trezi cu capul greu, încă bubuindu-i. Se duse târșâit la baie și înainte să se spele pe ochi se privi în oglindă. Pentru o clipă, o scurtă clipă numai, zări în oglindă un chip acoperit de un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mării, pe care nu l-ai mai simțit de peste douăzeci de ani?“ se întrebă ea, retoric. Domnul Ionescu rămăsese în barul hotelului, zăbovind la o bere cu Codrin Neacșu. Ionela moțăise tot drumul în mașină și apoi, după masa de prânz de la restaurant, declarase că o doare capul și că se retrage să se odihnească în camera de hotel. Ceilalți invitați refuzaseră până la urmă propunerea de a merge la mare. Erau oameni așezați, cu răspunderi familiale și cu un profund simț
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru mine Întâmplarea, ca pe un secret care să mă Îmbărbăteze, nu-mi părea satisfăcător. Mi-am zis s-o las deocamdată moartă, să văd cum or decurge lucrurile. Cristina a intrat pe ușa cafenelei pe la opt seara. Ajunsese la prânz acasă, stătuse cu fetele, desfăcuse cadourile. La mine a venit singură, era bine, Însemna că aștepta să ne vedem doar noi doi, nu Întreg Celebrul animal. Arăta bine, se bronzase, purta o fustă legată Într-o parte, cu talie joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
video pe noptieră, mi-a trecut prin cap că Sergiu Nicolaescu e senator de Arad. Și-am râs, aproape cu poftă. M-a auzit tanti Clara, o auzisem și eu trebăluind prin bucătărie, bătând bucățile de carne pentru șnițelele de la prânz. Era duminică deci. Când Clara a deschis ușa camerei mele am auzit și radioul, mătușa asculta slujba. - Sunt bine, i-am spus mătușii. Vin și eu În bucătărie. Îmi venise o idee: să caut la radio un FM local, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lui? Știu eu? Peste zece ani? Cincizeci? Poate niciodată. Sau, continuă Antonio cu un zâmbet cât fața, pentru doamna, poate azi. Deci este adevărat? întreabă femeia cu ochi sclipind de curiozitate, așezându-se lângă el. Avionul aterizează la Buenos Aires la prânz. Cred că ajung aici la fermă nu mai târziu de ora două sau chiar unu, dacă drumul nu este aglomerat. Să sperăm că doamna își va găsi în sfârșit liniștea. Ultimii șapte ani au fost un zbucium pentru ea. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
abia înmuguriți de iederă. Pe frontonul uneia dintre ele, proprietarul montase într-un triunghi isoscel stema heraldică a unei vechi familii nobiliare. Strada este pustie, tipică pentru cei ce locuiesc acolo, dintre care mulți abia dacă deschideau ochii spre orele prânzului. Doar un șofer de casă mare, într-o uniformă gri, strânsă pe corp și cizme înalte, temeinic văcsuite, plimbă în lesă un Saint Bernard. Privind la ei, nu-ți dădeai seama care este mai plictisit. Câinele ce mișcă apatic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
printr-o îngrijire atentă pacientul își va reveni complet, fără alte complicații. Aveți promisiunea mea. Doamna nu este venită? Nu, e la Ploiești, la rafinărie. Dar sosește după amiază. Ce-ar fi dacă, după ce terminați la spital, am lua împreună prânzul? Onorat de invitație domnișoară. Mulțumesc, așa voi face. Foarte bine. În felul acesta vom putea afla mai multe și despre starea rănitului. Fiți sigură că mă voi întoarce cu vești proaspete. Sper să am și plăcerea revederii cu dumneavoastră, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
instrucție. Plutonier, schimbă cu ceva mai vesel! Subofițerul se execută și imediat treizeci de voci încep să cânte, făcând să răsune câmpul plin de bălți și noroaie: "Suflecată pân'la brâu, Spăla, spăla, rufele la râu..." Se întorc către orele prânzului, rupți de oboseală. Pete mari de sudoare întunecă vestoanele soldaților. Mușchii fețelor epuizate și murdare tresaltă ritmic în cadența impecabilului pas de defilare prin care-și fac intrarea pe poarta regimentului. Chiar dacă curelele echipamentului taie dureros omoplații iar bătăturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în timp ce ea își potrivește răbdătoare pasul după mersul lui ușor nesigur. Atunci când Marius obosește, se așează amândoi pe una din nenumăratele bănci. În timp ce privesc păsările care se încrucișează vesele prin văzduh, flecăresc despre toate nimicurile, glumesc, râd. După masa de prânz revin în cameră, unde citesc și comentează împreună până seara târziu baladele lui Villon"Pune-ți mintea la lucru, băiete, gata cu lenea!", spunea ea mereu râzândși nu pleacă de lângă el decât atunci când îl știe adormit. Dintre camarazi, cei dintâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fapt nu-i alterase verva și umorul caustic. "Nici nu se poate altfel. Chiar și numele meu este predestinat, Felix, adică fericire". La una dintre vizitele sale, după ce a urmărit cu un zâmbet ironic ieșirea tinerei infirmiere care tocmai adusese prânzul, s-a întors spre Marius cu ochi amuzați: Nu te grăbi deloc bătrâne! Războiul merge înainte și fără tine. Sincer, cred că ar trebui să-ți prelungești sinecura. Mai ales când ești înconjurat de atâtea frumuseți răpitoare care miros frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gardă, dar celor doi nu le pasă. Picotesc ca niște pisici la soare, mulțumiți că sunt în siguranță, departe de abatorul războiului și speră ca asta să dureze cât mai mult. Amândoi se gândesc cu plăcere la apropiata masă a prânzului când în locul eternei supe de mazăre vor savura o suculentă friptură făcută dintr-o găină furată de la popota ofițerilor. Bucătarul lor, cartofor în stil mare, acceptase acum două nopți invitația, susținută de foșnetul irezistibil al unor "verzișori" cu portretul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
albe peste trupurile înghețate ale morților. Sus, pe cer, o stea solitară tremură în noapte. "Obiectivul continuă să fie în mâinile noastre, își spune Marius, dar cât mai putem rezista? Ar fi un miracol dacă reușim asta până mâine la prânz." Întins pe o parte, rămâne gânditor cu ochii ancorați în întunericul dușmănos, acolo de unde inamicul poate declanșa oricând un atac prin surprindere. Înghite puțină zăpadă, într-o zadarnică încercare de a potoli arșița chinuitoare a temperaturii. O pușcă mitralieră latră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mică, iar În celelalte trei din partea stîngă - separate printr-un antreu de cele din dreapta - locuia Ana cu soțul și Ana cea mică, fiica lor abia născută cu aproape șapte luni În urmă. În seara aceea, pînă a doua zi la prînz la sfîrșitul cursurilor, soțul ei era de gardă la școală, Începuseră faimoasele la timpul acela „gărzi”, ca și cum ar fi fost lumea În „alarmă” și care aveau să dureze la nesfîrșit, fără vreo motivație, anormalitatea unui regim de dictatură, zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]