KorAP: Find »[drukola/base=prefera & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...234 235 236 ...1109 >

27,702 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

în care plutesc iarăși niște chestii nedefinite care o tulbură. Să sfâșii cu dinții noile fuste Conny, care sunt acum la modă, ar fi încă un lucru pe care l‑ai putea face. În ultima vreme, masa cenușie a fetelor preferă să se îmbrace cu așa ceva, fiindcă materialul e ieftin, producția e mare, iar fusta inspiră voie bună, atunci când e roșie, și dramatism, atunci când e albastră. Să deșurubezi capetele pătrate și tapate (modelul „cuib de cioară“) ale unor fete incredibil de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
ceea ce alții nu bagă în seamă, lucrul mărunt și umil. Asta‑i educația pe care le‑a dat‑o ea și pentru care s‑a luptat adesea cu soțul ei. Acest soț este soldat și, ca atare, un grobian care preferă filmele comerciale ieftine. Dacă n‑ar fi așa de grosolan, n‑ar fi fost în stare să ucidă. Avea nevoie de grosolănia asta. Slăbiciunea ar fi fost neavenită, ar fi contrazis imaginea acestei meserii. Mama are încă în fața ochilor gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
înșile, de exemplu, în război. Rainer: Tu, Sophie, iar am scris o poezie în care e vorba despre tine. Sophie: Ăsta‑i singurul lucru prin care te deosebești de mase, fiindcă, în rest, îți lipsesc mijloacele materiale prin care ai prefera, bineînțeles, să te ridici deasupra lor. Rainer: Hai, că azi chiar îmi faci greață! Ce înseamnă oare banii, ptiu drace! Capul omului nu depinde de grija pentru hrana zilnică. De exemplu, claselor conducătoare le lipsește adesea spiritul necesar, pe când oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
de scriitor dacă ești muncitor. Hans îi explică lui Rainer că oricum nu și‑ar dori o gândire de scriitor, pe el îl interesează gândirea unui profesor de sport. Ai descoperit de ce nu merge pick‑up‑ul, Hans? Nu, fiindcă prefer să stau aici și să discut cu voi. Rainer spune că mai întâi trebuie să învețe să asculte. Sophie - căreia profesorul de sport in spe îi trezește încet‑încet intereseul - îl întreabă în clipa asta ce fel de costum poartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
care urmează să atace și să jefuiască oamenii. Bineînțeles, nu pentru a se îmbogăți, ci pentru a se elibera odată pentru totdeauna. Definitiv. Hans încă nu e foarte convins că e cazul să se elibereze. În momentul de față ar prefera să asiste la un meci de tenis și să mai învețe câte ceva în materie de sport. Cu regret, privește încă multă vreme în jurul său, dar nu vede nimic, fiindcă un asemenea automobil sport e mult mai rapid decât un tramvai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
limbajului naturii, doamnă Witkowski. Anna: Hai, vino odată, sau vrei să prinzi aici rădăcini cu forme ciudate? Nu? Păi, hai. Pe aici. Mama amenință cu tata. Anna nu poate decât să râdă, dar nu cu voioșie. Spune că tăticul ar prefera să‑mi facă același lucru, numai că nu îndrăznește. Mama se liniștește cu gândul că cei doi doar ascultă discuri, fumează pe ascuns și vorbesc în taină despre artă. Cum să vorbești cu ăsta despre artă?! Pe Hans îl încearcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
singur cu o fată îi dă multă bătaie de cap; aici treci mai greu proba ca în grupul de colegi. Anna își examinează în oglindă chipul destul de aspru și se gândește că acum, când a sosit clipa cea mare, ar prefera să fie dulce și blondă ca Sophie; asprimea ei e mai degrabă obositoare, oamenii suportă cu greu așa ceva. Mai bine‑ar să se arate mlădioasă și fragilă, dar asta nu trebuie s‑o facă sub nici o formă, altfel lumea o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
În persoană. Ne‑o tragem imediat. Atunci o să tacă și ea, în sfârșit, că de obicei vorbește în plus, aproape la fel de mult ca frate‑său. Hans crede că vorbăria asta începe s‑o calce pe nervi și pe Sophie, care preferă tăcerea lui Hans, solitarul, trăncănelii unui Rainer care caută întruna un colectiv în care să strălucească. E o adevărată obsesie la ciudatul ăsta. Vino la mine, vino, vino, croiește‑ți drum, șoptește Anna, de parcă el nu s‑ar fi străduit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
se află un pârâu mai mare, care ar putea servi eventual la înecarea pisicii, ba nu eventual, ci sigur. Hai, dă‑i drumul, Sophie! Bagă‑te în noroi ca să fii cât mai aproape, în orice caz îndeajuns de aproape. Aș prefera totuși să n‑o fac, spune Sophie, pentru că iubesc animalele. Îmi țesal întotdeauna singură calul. Trebuie s‑o faci, altfel vei fi exclusă din grup înainte de‑a apuca să fii primită. Găsesc că sunteți extrem de infantili, cu jocurile voastre de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
fie acum mult mai bogat, un verde proaspăt în locul uniformelor străine care au dispărut ca urmare a unui acord între state. Au dispărut și rușii, cei mai răi dintre toți, deși ei nu fac de obicei nimic de bunăvoie, ci preferă să‑i silească pe alții, în special pe femei, la niște lucruri nespus de îngrozitoare. Asta‑i plăcerea lor. Acum au plecat, iar naziștii cei noi, precum și cei vechi, dragii de ei, pot ieși din nou la lumină ca floricelele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
murdărească prea tare mâinile. Mai întâi, are nevoie de un amplasament înalt, pentru perspectivă; Hohe Warte i‑ar servi mai bine scopului decât statuia Elisabethei din Volksgarten. Pentru că lumea se împarte în oameni cu stofă de lider și alții, el preferă să fie berbecul călăuză, mai degrabă decât mielul de jertfă, asta‑i clar. Hans își întoarce capul născut în Burgenland într‑o parte și‑n alta, ca să vadă dacă mai sunt prin zonă femei frumoase pe care el nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
ce‑i trebuie unui bărbat sportiv care‑și descoperă totodată și calitățile spirituale. Nu vrei să‑nveți și tu să joci tenis? Cred că ai simțuri destul de bune, ca să‑ți dezvolți în plus și un anume simț al mingii. Nu, prefer să exersez sonata lui Alban Berg - o provocare pentru orice tânăr pianist. Mai bine te‑ai urca pe munte, decât să exersezi sonata muntelui, ha‑ha. Ca să nu devii prea încrezută. Slavă Domnului că părinții nu‑s acasă. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
de Marianndl, tocmai trebuie să dea un examen la Conservator. Când ești cu ea, transpiri în timpul liber, ceea ce e mai plăcut decât să transpiri muncind, fiindcă e o sudoare provocată voluntar. Ea, Conny, are pregătirea necesară muzicii clasice, serioase, dar preferă să cânte șlagăre vesele într‑un bar de noapte, unde o găsește domnul director al Conservatorului, care nu se poate abține apoi să nu râdă din toată inima de rătăcirea celei mai bune eleve ale sale, care se va mărita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
intelectuale. Nu reușește însă, fiindcă el nu mai ascultă decât rock’n’roll‑ul pe care i‑l explică adesea Rainer. Rainer are în asemenea situații un Campari cu sifon în față și explică efectele muzicii moderne, în timp ce Hans ar prefera să lase muzica să‑și facă efectul, dar e stânjenit de trăncăneala lui Rainer. Rainer a mințit deja când a spus că cunoaște personal un muzician, ceea ce nu e deloc adevărat. Nu cunoaște nici un muzician, doar se dă mare. Rainer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
provenit tot de la socialiști, atunci trebuie să ieși din partidul ăsta. Și așa mai departe, și așa mai departe, mama spune lucruri plicticoase și muncește de parcă ar fi plătită pentru asta, ceea ce chiar este. Dar are nevoie de bani. Ar prefera să facă un lucru mai interesant, dar e prea bătrână pentru așa ceva. Viitorul aparține tinerei forțe de muncă, iar prezentul de asemenea. Și în trecut tineretul a avut dezlegare să dea primul ortul popii. Niciodată nu e ocolit, mereu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
se pare insuportabilă vechea lui viață și vrea să înceapă una nouă. Când nu mai suporți o căsnicie devenită insuportabilă, trebuie s‑o părăsești, gândește Hans, care a văzut asta într‑un film american unde existau asemenea probleme. În rest, preferă să se uite la filme germane, nu ca să sprijine arta autohtonă, ci fiindcă acestea nu pun atâtea probleme. Cu James Dean se petrec lucrurile așa de rapid, că adesea pierzi șirul, abia ai înțeles o problemă că a și apărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
decât o groază fără de sfârșit. Hans se gândește la Anna și la pizda ei și că vechiul trebuie înlocuit de nou, fiindcă de obicei te așteaptă ceva mai bun, altfel ai putea să rămâi liniștit la ce‑ai avut înainte, preferi însă să‑i dai papucii de dragul unui lucru nou, mai bun. Important e să prinzi momentul prielnic când și unde să dai lovitura. Trebuie să‑ți urmezi inima, care oricum îți spune întotdeauna ceea ce vrei tu însuți să auzi. Inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
momentul când Sophie va privi în direcția lor. Dar sunt prea lași pentru asta și nu le place să intre cu capul sub apă unde ești neajutorat, nu poți să respiri ca lumea și cedezi ușor în fața unuia mai experimentat. Preferă să observe de sus. Un băiat - judecând după aspectul fizic, probabil lăcătuș sau strungar - se scufundă printre picioarele Annei, care scoate un țipăt și dispare plescăind sub apă. Precaut, fratele ei încearcă s‑o apuce pe sub apă, ca s‑o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
pentru scurt timp, Dumnezeu e ultima lui speranță, fiindcă nimic nu mai merge ca lumea și, bineînțeles, Iisus trebuie să îndrepte lucrurile, numai că pentru asta nu ajunge să te rogi, ci trebuie să mai și jertfești câte ceva, iar Rainer preferă să nu investească. E o afacere prea nesigură. De ce trebuie să stea ăla acolo sus și nu aici, jos, unde stă și puța, pe care - dacă e să‑l credem pe Iisus - n‑ai voie s‑o freci, nici s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
la noi. Cuțitul e arătat demonstrativ. Comerciantul, care n‑a mai văzut cuțit decât la nevastă‑sa în bucătărie, tace paralizat de frică. Unde‑i portofelul. Luați‑l, e în buzunarul interior al hainei, viața mi‑e mai dragă, o prefer banilor. E cel mai scump lucru de pe lume. Patru contra unu e o lașitate, am să povestesc asta acasă, și soției și șefului, dar am să spun că au fost șase contra unu. Au. Portofelul gros e confiscat, iar călătorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
de mai multe ori remarcat în mod neplăcut, îi amenință din locul cel mai întunecos și mai nelocuit, tocmai acolo și‑a găsit tanti Muschi să stea și să ademenească lumea cu aerul sănătos de țară, tocmai pe unii care preferă să fie mai degrabă nesănătoși decât sănătoși. În timp ce pentru mulți alții sănătatea e bunul cel mai de preț. Dar aceștia n‑au voie. E necesară o regenerare a organismului înainte ca studiile universitare să înlocuiască această regenerare și să înceapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
se cuvine. Sophie și‑a deplasat toată greutatea pe un picior și stă totuși așa, într‑un singur picior, mai bine decât pe amândouă. În poziția asta, e femeia etern ispititoare, atât pentru Rainer cât și pentru Hans. Rainer o preferă pe Sophie pădurilor etern cântătoare din Waldviertel, poate că la vară o să‑l invite pe Côte, fiindcă atunci când ești îndrăgostit nu vrei și nu poți să te lipsești nici o clipă de omul iubit, iar Sophie simte și ea același lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
sunt? Și apoi șocul, care trebuie să fi fost îngrozitor, când viața a fost forțată să iasă din corp, deși nu era pregătită s‑o facă. Dar poate că era totuși pregătită din cauza durerilor cumplite de mai înainte, în fața cărora preferi să fii mai degrabă mort decât viu. Somn ușor, Hansi. Iar Hansi - care e deja un cogeamite Hans, deși încă nu știe nici ce‑ar trebui să știe un Hänschen mic - înșfacă pentru a doua oară un teanc de plicuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
500 mm. Apoi se folosesc două tuburi de sticlă (eprubete), una plină cu acid azotic fumegând, cealaltă cu un amestec de 1:1 format din clorură de potasiu și zahăr. E clar? Rainer spune că e clar, dar din precauție preferă să n‑o facă pentru că în curând o să înceapă cea mai frumoasă perioadă, după părerea lui, perioada studenției, pe care nu vreau să mi‑o stric din cauza unor bombe, doar n‑am înnebunit, iar la urma urmei tu glumești. Așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
sfredel incandescent, întâlnind nici un perete care să opună rezistență și străpungând apoi fortificațiile dindărăt ale Annei. Anna nu mai are ce să ucidă și începe să se mortifice pe ea însăși, ceea ce este adesea un proces lung și chinuitor. Ar prefera să ucidă alte ființe, dar încă nu‑i anotimpul potrivit. Rainer spune iarăși că nu, el n‑o face, și la urma urmei Sophie a uitat că el e conducătorul. Poate c‑o s‑o facă și el mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]