6,888 matches
-
apar în „Freamătul literar” (1935), iar producția lirică de început o strânge în placheta Tăceri pentru apă vie, ieșită de sub tipar în 1940, pe când era elev în ultima clasă de liceu. Versurile, proza, fragmente din lucrările dramatice și o bogată publicistică, dar și numeroase amintiri sau schițe umoristice sunt incluse în „Universul literar”, „Bucovina” și „Bucovina literară”, „Orizont” (Cernăuți), „Cetatea Moldovei”, „Tinerețea”, „Cronicar”, „Universul literar”, „Timpul”, „Curentul magazin”, „Lumea”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Flacăra”, „Iașul literar”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. A
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
poemele de amploare se remarcă, datorită și substratului meditativ, Sensul horelor, Târziu, când pe oameni îi doare Steaua Polară, dar mai cu seamă cele din volumele Întoarcerea dramaticului Eu (1983), Piramida singurătății: introspecții (2000), Ninge la o margine de existență (2002). Publicistica din Goniți pasărea de cenușă (1982) aduce în atenție gravitatea unor probleme privind viața socială, economică și culturală contemporană. SCRIERI: Răscruce, Chișinău, 1958; La ruptul apelor, Chișinău, 1960; Neliniști, Chișinău, 1963; Din patru vânturi, Chișinău, 1964; Insula cerbilor, Chișinău, 1966
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
conceput de Hitler și de oamenii săi; mărinimiei acesteia, a poporului român, socotesc că trebuie să i se răspundă cu simțăminte de atașament și gratitudine”. Tragedie complexă, S. o judecă și o încheie în spiritul unui umanism creștin. Vasta activitate publicistică a lui N. Steinhardt, începută încă înainte de război, întreruptă de regimul realismului socialist și condensată apoi în volumele apărute în deceniul al nouălea, poate fi calificată în primul rând drept cea a unui colportor intelectual de elită. [...] Condei harnic și
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
și articolul intitulat Analiza structurală a spectacolului. Mai sunt de menționat un articol inedit aparținând lui Mihail Sebastian și corespondență inedită de Victor Ion Popa, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu și Victor Eftimiu, în cadrul rubricii „Memoria documentelor”. Colaborează cu eseuri și publicistică Tudor Arghezi (o serie de articole sub genericul Bilete de papagal, în 1956), Cezar Petrescu (1907), Victor Eftimiu, H. Zalis, Al. Kirițescu, Mihail Raicu, Zaharia Stancu, Mihai Ralea, Mircea Alexandrescu, iar după 1969, când conținutul se îmbogățește simțitor, Nicolae Manolescu
TEATRUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
până în 1956, după amnistia dată de N. S. Hrușciov, apoi se repatriază. Va fi preot la Izlaz-Brănești, județul Ilfov (1959-1966), apoi la biserica Mărcuța din București până la pensionare (1983), desfășurând o bogată activitate pastorală și obștească. Radiografie lucidă a realității, publicistica lui Ț. îmbrățișează subiecte de stringentă actualitate: situația României interbelice (Sărmană țară de vânzare), proasta administrare a țării (De ce avem nevoie, Până când?), corupția, afacerismul, jaful în avutul public (Săraci în țară bogată), politicianismul (Țara nesiguranței, Naționalism, șovinism și politicianism), lipsa
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
gazetă politică, „Izbânda” (1931-1933), subvenționată de Partidul Național Țărănesc, și, din 1932, asigură secretariatul de redacție la „Viața Basarabiei”, revista condusă de Pan Halippa. Colaborează cu versuri, proză, cronici literare, literatură pentru copii și, în primul rând, cu o bogată publicistică socială și politică, uneori cam agresivă, ceea ce îi va aduce mai multe procese de presă, și la „Scena”, „Sburătorul”, „Luceafărul”, „Gândirea”, „Rampa”, „Ploieștiul literar”, „Dreptatea”, „Adam” ș.a. Funcționar la o agenție de publicitate (1937-1940), rămâne la Chișinău după ocuparea Basarabiei
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
redacționale, iar de la 12 februarie 1920 George Proca este numit redactor, îndeplinind această funcție vreme de cincisprezece ani. De la 1 ianuarie 1934 o echipă de redactori tineri, în frunte cu Dumitru Stăniloae, schimbând aspectul grafic și, în bună măsură, atitudinea publicistică, fac gazeta mai vie, mai direct implicată în discuțiile cu caracter teologic și confesional, dar și în acelea de natură socială. Din 1945 între redactori se vor afla C. Sârbul (1945-1948), Em. Vasilescu, N. Mladin (1948-1967), Gh. Papuc (1967-1978), D.
TELEGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290123_a_291452]
-
Este fiul Lucreției și al lui Tache (Dumitru) Constantinescu, țărani. A absolvit Gimnaziul „Alexandru Ghica” din Alexandria. Încă elev la Liceul „Gh. Lazăr” din București, T. s-a remarcat prin colaborări literare în revistele școlare și printr-o precoce activitate publicistică, debutând, cu versuri, la „Reforma” (1874), și editând, în 1875, împreună cu Al. Drăghicescu, „Acera română”, „foaie literară și științifică”. Urmează câțiva ani medicina (1878-1882), fără a-și termina studiile. Mult timp, începând din 1890, a fost funcționar (copist, subșef de
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
pseudonimele Blitz, Camil, Cardamus, Condé, Decon, Demcon, Lear, Mireille, Mitică, Nocturn, Radamante, Rafael, Roel, Roelet, Tel, Tiriplic, Trubadur, -View-. Schițele și nuvelele sale au fost adunate în volumele Nuvele (1883), Scene și portrete (1886), Flori de liliac (1888). În manieră publicistică realizează portrete de oameni politici (Al. I. Cuza, Eugeniu Carada) sau de scriitori (C. A. Rosetti, Costache Negri, B. P. Hasdeu, Mihai Eminescu) ș.a. Farsa într-un act O soacră, premiată de Societatea Presei, i-a fost reprezentată la Teatrul
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
Curentul”, „Vremea”, „Revista politică” ș. a. Se numără printre redactorii de la „Aurora”, „Adevărul” (unde a fost și prim-redactor), conduce „Cuvântul liber” (1933-1936), cotidianul „Jurnalul” (1939-1940), „Jurnalul de dimineață” (1944). A crezut cu sinceritate în adevărata democrație, detașându-se, răspicat, în publicistica lui, de comunism. Scrie, de asemenea, la „Excelsior”, „La zid”, „Progresul social”, „Herald”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Linia dreaptă”, „Floarea de foc”, „Însemnări ieșene”, „Lumea românească”, „Radio azi”, „Liberalul”, „Gazeta literară”, „Presa noastră”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Viața studențească” ș. a. A
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
Ion Cruceană, Momente și figuri argeșene, I, Pitești, 1980, 184-188; Râpeanu, Memoria, 104-107; Ornea, Actualitatea, 218-222; Râpeanu, Scriitori, 238-276; H. Zalis, Pe traiectorii inegale, FLC, 1987, 4; Vasile Chifor, Evocare și atmosferă, T, 1987, 8; Craia, Fețele, 186-190; Z. Ornea, Publicistica lui Teodorescu-Braniște, RL, 1989, 30; Raicu, Descoperirea, 6-33; George, Sfârșitul, IV, 215-220; Teodor Vârgolici, „Prințul”, ALA, 1999, 463; Dicț. scriit. rom., IV, 541-543; Eugen Iacob, Culisele memoriei, II, postfață Valentin Tașcu, Cluj-Napoca, 2003, 183-188. O. I.
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
Băieșu, Mircea Drăgan, Gabriel Barta, Domokos Geza sau cu Eugen Mandric (Lupeni ’29, Cinci oameni la drum, Golgota, B. D. intră în acțiune, B. D. la munte și la mare, Brigada Diverse în alertă, Duminică în familie). Povestirile, reportajele și publicistica de factură socială îi apar în „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. Pentru volumul de povestiri Profiluri (1959) a fost distins cu Premiul Academiei RPR. Majoritatea scrierilor lui Ț. - romane, povestiri, nuvele - se conformează
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
direcția literar-artistică a lui Liviu Antonesei. În articolul-program Către cititori (1/1990) se spune: „Acum, «de bună voie și nesiliți de nimeni», vă rugăm să ne spuneți tot ce vă doare și vă bucură; numai așa, prin promovarea unei temeinice publicistici, vom învăța democrația”. Făcând parte din noul val al revistelor postrevoluționare, T. încearcă să se impună prin repunerea în circulație a unor valori îndelung martirizate de dictatură. Este retipărită Doina lui Mihai Eminescu, se reproduc articolul marelui poet despre Basarabia
TIMPUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290180_a_291509]
-
însemnări, note biografice, cronici la „Gazeta Bucovinei”, „Cronica”, „Lupta”, „Viața românească”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Ardealul”, „Dacia”, „Glasul Bucovinei”, „Ismailul cultural” ș.a., semnând și Dr. Interpelescu, G. Bucovineanu, G. Codreanu. Este membru al Societății Scriitorilor Români din noiembrie 1911. Dar activitatea sa publicistică se identifică, în mare măsură, cu aceea de promotor al școlii românești din Bucovina. Președinte al Reuniunii Școlare Române (1907) și al Asociației Corpului Didactic Român din Bucovina (1909-1914), conduce revista „Școala” (1905-1908, 1911-1914), este redactor la ziarul „Patria” (1910
TOFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290207_a_291536]
-
Junimea din Cernăuți strânge în volum foiletoanele lui Mihai Teliman, însoțite de o substanțială prefață - nu sunt întâmplătoare. Pe de altă parte, cronicile lui T. probează un simț precis al limbii și gustul pentru construcția ironică amplă, deprinsă parcă din publicistica eminesciană. Exact și condensat, scrisul bucovineanului este persuasiv și de o sobrietate nobilă. Ediții: Mihai Teliman, Foiletoane, pref. edit., Suceava, 1906. Repere bibliografice: Iorga, Oameni, III, 68-70; Aurel Dumbrăveanu, Din trecutul Bucovinei literare, ALA, 1921, 23; D. Marmeliuc, Gheorghe Tofan
TOFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290207_a_291536]
-
Boureni, Alegeri libere) sau de efigia lingvistică a unor caracteristici etnice zonale (La Blaj). La apariție critica a relevat filiația caragialiană, dar și nota personală a râsului lui T., lipsit de „causticitate acidă” (Perpessicius). Polemic, uneori necruțător, este scriitorul în publicistica din Tămâie și otravă (I-II, 1934-1935), culegere de „impresii despre oameni și locuri” reale. T., al cărui umor e o expresie a toleranței joviale, devine neconcesiv în confruntarea cu grobianismul, pedanteria scientistă și erudită, smerenia ipocrită, pocirea limbii, indecența
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
membru în comitetul de conducere la Union pour l’Enseignement de l’Esthétique ș.a. A îngrijit și prefațat trei volume din ediția scrierilor lui Mihai Ralea (1972-1981). Scriitoarea Georgeta Horodincă i-a fost soție. Angajat în primul deceniu republican în publicistica de atitudine, T. denunța, în „Contemporanul”, fapte „incompatibile” cu principiile socialismului din învățământul universitar, din sistemul editorial și, mai ales, din literatură. Semnala „caracterul reacționar al teoriei autonomiei esteticului”, dezbătea probleme teoretice „de cea mai stringentă actualitate”, ca poezia militantă
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
sunt șantaje de presă, sinucideri, destituiri urmate de prăbușiri morale, regăsiri și despărțiri amoroase, decepții, violențe, încrâncenări ori renunțări. Cochetând cu atracțiozitatea proprie romanului popular, Anotimpuri de trecere poate trimite la Cezar Petrescu (Calea Victoriei, de pildă) ori la Petru Popescu. Publicistică de atitudine în chestiuni literare și culturale, dar vizând și moralitatea publică, pagini scrise cu aplomb eseistic adună volumele Avântul tinerimii (1994), Prostia la români (1997) și Politica literară și viceversa (2002). SCRIERI: Povestiri cu pensionari, București, 1993; ed. 2
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
alfabetică în comitetul de redacție: Constantin C. Bacalbașa, Al. Brăescu, Constantin A. Filitis, Emilian A. Frunzescu, Constantin Mille, Ioan Nădejde, Al.G. Radovici și Paul Scorțeanu. Ziarul, bine alcătuit, cu rubrici și articole scrise cu nerv (uneori și cu talent publicistic), cu o prezentare grafică modernă, care spărgea monotonia vetustă a gazetelor epocii (nu numai de la noi), a marcat un moment de referință în istoria presei românești, Drepturile omului, după cum remarca Nicolae Iorga în 1922, ajun gând „o foaie citită și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acesta apărând acum numai cu mențiunea în frontispiciu „Organ al Partidului Conservator“), Steagul nu a adoptat o atitudine accentuat germa nofilă, lui Bacalbașa îngăduindu-i-se să publice aici articole de frumoasă atitudine patriotică și de clarviziune istorică, activitatea sa publicistică atingând acum un neîndoielnic moment de vârf. Adresându-se noului an 1915, în primele zile ale acestuia, Bacalbașa își exprima încrederea că el va aduce poporului român de pretutindeni împlinirea unor idealuri seculare care vor deveni, de altfel, realitate trei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în România, în noile con diții concrete de după Marea Unire din 1918: „În statul nostru cu multe minorități salvarea elementului românesc stă numai în întărirea conștiinței naționale.“28 În alte articole care nu se situează la altitudinea maximă atinsă de publicistica sa în deceniul 1910-1920 - el se va pronunța hotărât împotriva mișcărilor extremiste de dreapta care erau în ascendență în unele țări europene, inclusiv la hotarele României, din ce în ce mai amenințată de pretenții revizioniste, constatând că fascismul nu este altceva decât „o modernizare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din vite, din untură, / Din export și din vagoane / Încasează milioane!“40 * Interesul acesta constant pentru viața bucureșteană, pentru Capitala în care se desfășurase aproape întreaga sa existență, începând de la vârsta de 15 ani, s-a concretizat, în activitatea literar publicistică a lui Bacalbașa, prin ela borarea uneia dintre cele mai prețuite lucrări memorialistice referitoare la Bucureștii anilor 1871-1914. Încă din 1914 el se arăta preocupat de istoria mai veche a orașului, amintind - poate cu secretă invidie - de memoriile prin cipelui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
stăpînească pe de-a-ntregul emoția, în ciuda efortului vizibil de a părea firesc. Reporterul, Viorel Grecu, l-a întrebat (fără un schepsis anume, din rutină) prin ce se consideră „scriitor militant”. B. a răspuns că „prin această carte”, cît și prin publicistica pe care o „practic(ă) cu pasiune”, dar mai ales, a accentuat el, „prin această carte”. Cînd V.G. a insistat să afle ce „mesaj militant” are Lumea în două zile, B. (pe care l-a apucat dintr-odată obișnuitul sughiț
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mod obișnuit, rostit ca la dictare. În critică, posed de asemenea „ambiția de a nu fi slugă”. Nu mi-am făcut o deprindere din a scrie despre cărțile celor aflați în posturi superioare, centrale. Excepțiile au fost: o cronică despre publicistica lui Zaharia Stancu, alta despre proza fantastică a lui Laurențiu Fulga și o recenzie despre poezia lui Dumitru Popescu, care mi se impusese atenției prin Biletul la control, ca tip sagace. Stancu m-a răsplătit cu mulțumiri pe o carte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Arghezi), se numără cu grijă vocalele și consoanele, se combină idei și atitudini de împrumut. Artizanatul coboară ceața în axiologie. Din fericire, acești impostori nu rezistă în oficiul cel mai solicitat, acela de comentatori. *„Umanismul”, „patriotismul” au devenit subiecte de publicistică foarte comodă. Pe lîngă faptul că se repetă mereu aceleași exemple, vorbesc despre aceste idei inși care n-au nici învățătura și blîndețea umaniștilor, nici civismul și energia adevăraților patrioți. * În mahalaua în care locuiam în urmă cu douăzeci de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]