8,125 matches
-
multe interpretări în critica noastră literară. Simbolistica, sensul acestei metafore-simbol îl deschide însuși poetul spre înțelegerea noastră. Astfel pustia este drumul spre cunoaștere, așa se explică inerența în cuprinsul ei a sentimentului bucuriei: Din când în când din margini de Pustie/ Pornește un fel de imn de bucurie/ E un fel de sărbătoare sugrumată/ Ce vrea să-și rupă lațul de pe beregată." Încă prunc fiind, poetul s-a-ncins cu brâul Pustiei, drumul fără întoarcere, un drum cu pete de lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sentimentului bucuriei: Din când în când din margini de Pustie/ Pornește un fel de imn de bucurie/ E un fel de sărbătoare sugrumată/ Ce vrea să-și rupă lațul de pe beregată." Încă prunc fiind, poetul s-a-ncins cu brâul Pustiei, drumul fără întoarcere, un drum cu pete de lumină și întuneric, cu sublim și suferință: "Pustia, ah, Pustia mormântul meu curat/ Sărutul de pe urmă în care-am înghețat." Poetul se definește ca un căutător, el face parte dintre cei aleși
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
urmă în care-am înghețat." Poetul se definește ca un căutător, el face parte dintre cei aleși: Cine sunteți voi cutremurați/ Pe vârfurile limită sub corturile-nchipuite/ Iubitorul tunetului și adormitul/ Și fratele deosebit de față/ la dezvelirea necuprinsului". Străbătând nămolul Pustiei, trebuie să știi să prețuiești răbdarea și dorul, prietenia și mai ales cu ceea ce rămâi, după ce uiți. În câteva poeme, Pustia e definită direct. Pustia este cerul ce se întinde de la izvor la mare, ochiul Pustiei este lumina eternă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dezvelirea necuprinsului". Străbătând nămolul Pustiei, trebuie să știi să prețuiești răbdarea și dorul, prietenia și mai ales cu ceea ce rămâi, după ce uiți. În câteva poeme, Pustia e definită direct. Pustia este cerul ce se întinde de la izvor la mare, ochiul Pustiei este lumina eternă, de aceea rostul poetului ar fi: De-a-nainta cu teamă în tăcere/ Să nu se prăbușească din înalt/ Pustia marilor mistere". În poemul "Fluturii negri", Pustia apare ca fiind "viața însăși", dar cu ideea că nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rămâne în eternitate. Pustia este identificată și cu ideea de absolut în sensul că fără ea nu putem exista: "Cine are Pustia e mort/ Cine n-o are-i steril/ Dumnezeule, de ce părăsit-ai în deșert singurul tău copil". În locul Pustiei cândva a fost marea, deci viața. Sentimentul Pustiei este sugerat printr-un peisaj dezolant: "E toamnă pe pământ și-n cer/ E iarnă grea: de-atâta amar de vreme/ Nu mai trimite iarna peste mări/ Decât bubuituri și jale și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ideea de absolut în sensul că fără ea nu putem exista: "Cine are Pustia e mort/ Cine n-o are-i steril/ Dumnezeule, de ce părăsit-ai în deșert singurul tău copil". În locul Pustiei cândva a fost marea, deci viața. Sentimentul Pustiei este sugerat printr-un peisaj dezolant: "E toamnă pe pământ și-n cer/ E iarnă grea: de-atâta amar de vreme/ Nu mai trimite iarna peste mări/ Decât bubuituri și jale și blesteme". Ni se pare că trecerea prin purificare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în această cumplită arșiță, ca Emirul lui Macedonski, iar alții se retrag la timp. "Via Dolorosa. Durează chinul până/ Ai dispărut și din zbuciumul mării/ Primordiale apar primele țărmuri neînchipuite./ Prea Puternic îi să vorbești celui ce-o ascultă./ Din Pustie-n Pustie profet pe profet s-a trimis/ Urmele lor le mai paște corbul ieșit din/ Arcă întâi și neîntors și columba blândă/ Cu ramura verde întoarsă vestind un Nou început". Căutarea absolutului devine sensul existenței cu ideea că Absolutul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cumplită arșiță, ca Emirul lui Macedonski, iar alții se retrag la timp. "Via Dolorosa. Durează chinul până/ Ai dispărut și din zbuciumul mării/ Primordiale apar primele țărmuri neînchipuite./ Prea Puternic îi să vorbești celui ce-o ascultă./ Din Pustie-n Pustie profet pe profet s-a trimis/ Urmele lor le mai paște corbul ieșit din/ Arcă întâi și neîntors și columba blândă/ Cu ramura verde întoarsă vestind un Nou început". Căutarea absolutului devine sensul existenței cu ideea că Absolutul i se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vestind un Nou început". Căutarea absolutului devine sensul existenței cu ideea că Absolutul i se refuză. Poetul devine un intrus, un alungat al cetății: "Dar ies fără să vreau învingător/ și sunt hulit cu pietre/ și scos în faptul nopții,/ pustiu și singur sub povara mea" ("Copacul meu"). Ideea se conturează mai pregnant în poemul "Un bulgăr de zăpadă", în care rătăcitul intrus ne amintește de Andrei Surupăceanu, eroul lui Marin Preda din romanul "Intrusul". Visul lui Ioan Alexandru amintește simbolic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se constituie ca o componentă a existenței noastre: "Unul după altul gâfâind/ cară un munte spre celălalt/ La noi se opresc din când în când,/ să ardă sicriele copiilor care-au murit pe drum". Întreaga noapte răsună ca o "țară pustie în care toate privighetorile/ au murit". Satul ardelean " În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghie subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele noduroase de lemn." Cu Ioan Alexandru descindem într-un univers propriu mai ales poeziei interbelice: pământul, satul, casa
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și-n hohote să năvălească-n mine". Tehnica imaginii este expresionistă, vizionarismul lui tinde spre absolut; de aici și permanenta stare faustică, de nemulțumire, de încercare de autodepășire. Poezia satului este scrisă într-un ton elegiac: ținutul este dur sau pustiu, satul își dezvelește existența într-o lumină stranie, în care cresc oasele în temelia caselor, dinții în gingia copiilor, drumurile au măsele hârbuite, păsările se umflă noaptea în cuiburi. Poetul însuși în acest context urcă în paradis sau coboară în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poeziei lui Octavian Goga. Urcarea spre exemplaritate, în mit, cu vibrații duale de pământ și cer, bogomilice, ne trimite și la Arghezi, nu numai la Blaga. Căutările noastre în drumul spre Meka nu se pot finaliza fără să plătim vamă pustiei. C. Stănescu vede în Ioan Alexandru un "misionar de luptător în care se sacrifică ființa pasională pentru una ideală"1. Nu mi se pare însă, cum spune criticul citat, că pustia ar fi zona "unei perfecțiuni" morale, ci zona infernului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dematerializarea lumii concrete și materializarea lumii abstracte, aflată în primele volume sub semnul lui Eros, se supune în acest context oglinzii cuvântului. Dar când cuvintele sunt reprezentări ale lumii acesteia, în care obiectele și ființele îl sufocă, caută un loc pustiu, un refugiu: "Gândesc un loc pustiu" ("Elogiu"). Cauza acestei dorințe de evadare este timpul și spațiul care-l limitează. De aceea simbolistica vocalelor și a consoanelor este sensibilizată de ideea de timp: Ce tragedie cuvântul iubito/ după litera I urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
abstracte, aflată în primele volume sub semnul lui Eros, se supune în acest context oglinzii cuvântului. Dar când cuvintele sunt reprezentări ale lumii acesteia, în care obiectele și ființele îl sufocă, caută un loc pustiu, un refugiu: "Gândesc un loc pustiu" ("Elogiu"). Cauza acestei dorințe de evadare este timpul și spațiul care-l limitează. De aceea simbolistica vocalelor și a consoanelor este sensibilizată de ideea de timp: Ce tragedie cuvântul iubito/ după litera I urmează U,/ după litera E litera I
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bine, ne spune poetul, să așteptăm marea coacere, timpul marii coaceri. "Dar uneori e bine că tace și așteaptă;/ Când trec furtuni sau grindini sau mană peste vii,/ Când cade strugurimea atât de grabnic coaptă,/ Se coace agurida în viile pustii." Mai apare în acest volum obsesia morții și a ploii, dezagregarea lumii, un timp apăsător și întinat, de aici nevoia de a se purifica. Sentimentul de sfârșit de lume se deslușește într-o exasperantă monotonie, o lentă dezagregare a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
H. Zilieru este un macedonskian", (M. Mincu "Poezie și generație", Editura Eminescu, 1975, pag. 145). 1 Alexandru Piru, Ibidem, pag. 197. 2 D. Micu, "Gazeta literară" , anul XV, nr. 39, 26 septembrie 1968. 1 "Când trist cade zăpada pe câmpia pustie/ prin somnul alergat de armăsarii negri/ trec muritor spre Muntele Singur". 1 Al. Piru, "Poezia românească contemporană", Editura Eminescu, pag 161. 1 "În zale albe", 1971. 1 Îl descoperim la Horia Zilieru, la Radu Cârneci, la A. I. Zăinescu. 2 Dan
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ocărâți fiind, binecuvântăm. Prigoniți fiind, răbdăm. Hiliți fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi. (I Corinteni 4, 10-13) În monahismul timpuriu Deja vedem diferite forme de "nebunie în Hristos" în Patericul egiptean, la Părinții pustiei, Avva Antonie cel Mare profețea: A zis iarăși: Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ocoli pămîntul. Pe uscat, pe apă, prin furtuni, prin liniștea din noi, călătorii. Întotdeauna îl las pe Alexa să fie Călăuza mea. Așa, drumurile inițiatice nu se vor termina nicicînd. Închid ochii. E trecut de miezul nopții într-o gară pustie. Doi bărbați însoțesc o femeie. Nu se aud cuvinte. Ciudat... Sînt numai gesturi, multe inutile, care își doresc să îmblînzească despărțirea. Locomotiva șuieră de departe. "Pleci..." spune sobru Tucu. În noaptea adîncă și grea, Alexa murmura monologul Soniei din Unchiul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
oameni închiși în propria lor patimă, nesăbuință ori durere, ce îi va conduce, fatal, către ceea ce autorul numește "tăcere"; în fond însingurare sau moarte. De aici și puținătatea decorului, despuiat precum la Miklos Jancso de orice element răzleț, nefuncțional: pereți pustii, mese pe care nu se află, niciodată, decât obiectele ce pot "vorbi", capabile să intre într-o horă a semnificațiilor, lădița cu bani a hangiului și lada cu odoare și monede a preotului, o ulcică cu vin, un șirag de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sordidă și slinoasă (autorul decorurilor Marcel Bogos) are ceva din surescitarea tulbure și delirantă a Viridianei, iar cântecul Mutei personaj imaginat de Visarion și creat cu răscolitoare dăruire de către Valeria Sitaru... Vina tragică se ispășește într-o pădure ostilă și pustie, în care aparatul palpită parcă la unison cu agonia nebunului în timp ce imaginea (Vivi Drăgan Vasile), de un sepia cenușiu, materializează de la un capăt la celălalt al filmului senzația de peliculă arsă, mușcată de lumină. În sfârșit, elementul oniric, inserat poate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prezența care determina întregul film... fără să o vedem vreodată. Și așa treceau anii, trecuseră anii... și trăiam ceea ce trăiam în România acum... Apoi m-am gândit la o rezolvare în care să nu existe niciun personaj, ci numai locuri pustii, expresive... și doar necesitatea ființării bisericii. Iluzii, utopii...idei pentru un viitor pe care nu știu dacă o să-l apuc. Între timp MediaPro a renunțat la scenariu din motive financiare (nu aveau un milion de euro) și astfel scenariul a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
romantice: destinul derizoriu al omului comun/destinul întru eternitate al geniului, trecutul exemplar/prezentul degradat, efe meritatea ființei umane/eternitatea naturii, opozițiile real- ideal, teluric- celest, viață- moarte etc.: O, moarteai un secol, cu sori înflorit, / Când viațai un basmu pustiu și urât; Ea un înger ce se roagă - el un demon ce visează; / Ea o inimă de aur - el un suflet apostat (M. Eminescu). Anti teza nu sa devalorizat în literatura postromantică, fiindcă ea co respunde unui tipar de gândire
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
O carte pentru buzunar - T. Arghezi; Despre mine, dar mai ales despre tine, june deoriundeșioricum, despre tine care ești la început și despre tine care te pregătești să părăsești jungla bogată, primejdioasă, peisajul selvatic, gonind ca un prost în savana pustie... - Simona Popescu. - o instanță generică, indeterminată, cu rol de figură retorică (lirismul gnomic/al măștilor: Ce e rău și ce e bine / Tu tentreabă și socoate... - M. Eminescu). În lirica modernă, se evidențiază destructurarea eului liric, tinzând spre un eu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a zilelor de vară. În iarbă, acolo stau lungit, puțin adăpostit de câteva pietre enorme, resturi din zidul dărăpănat, citesc liniștit un ziar. Mă simt bine, deși e puțin cald. Când trece negustorul ambulant de înghețată, care străbate această bucată pustie de drum pentru a merge în cartierele sărace ale orașului cu copii mulți, își oprește căruciorul în umbra salcâmului și mă caută printre pietre, el mă știe. Este un băiat mic cu o față perfect indiferentă căreia nui pot atribui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
SAMUEL BECKETT: Habar nam. Important e că sau adunat. GODOT: Dacă vrei mă ridic și... SAMUEL BECKETT: Nu... Nu. Să vorbim. Să mai vorbim. So ținem tot așa. GODOT (Mirat, agitat): Eu nu știu de unde ies oamenii ăștia. Strada e pustie. Cum se pot aduna atât de mulți pe o stradă pustie? SAMUEL BECKETT: Se poate. Orice se poate. Sunt zile când se poate. GODOT: Uitei, au început să seașeze. Eu zic s o ștergem. SAMUEL BECKETT: De ce so ștergem? Să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]