8,590 matches
-
niscai becuri din relația ortodoxie grecocatolicism, nepricepând de ce frații își refuză conlucrarea în favoarea dușmanilor comuni. Ce am descoperit acum a fost de-a dreptul copleșitor. O cetate medievală substanțial restaurată, oricând rivalizând cu suratele din Apusul și Centrul Europei. Am rătăcit de unul singur, într-o dimineață rece, sticlos luminoasă, de-a lungul meterezelor și șanțurilor tip Vauban, prin tuneluri misterioase, cu ca mere de tortură și drumuri de acces către tunurile fioroase, pe lângă sinistrul eșafod al tragerii pe roată a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
veacuri, adaugă încă o jalnică dovadă la dosarul netrebniciei valahe. Cea care-i isteriza pe Eminescu și Cioran, îl amuza sarcastic pe Caragiale, îi agasa pe Eliade și Mircea Vulcănescu și-l făcea până și pe Noica să înjure. Am rătăcit năuc o după-amiază întreagă prin albumul Materie și istorie. Monumentul public și distopiile lui, editat în română și engleză (cu un CD excelent pentru amatorii de fantazare istoric-bucureșteană) de Anca Benera și Alina Șerban la Institutul Cultural Român. Numai că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
panică. Mi se părea că, în ciuda eforturilor mele, marea mă "sugea", mă trăgea înapoi. Cred că m-am vindecat de ambiția de a mai încerca să fac pe grozavul. N-am poftă să îngroș numărul celor înecați în mare. Romanticul rătăcește stând pe loc. Și nu se înseninează niciodată cu totul. Pe cerul lui, rămâne amintirea norului, dacă norul a trecut. Sau, dacă și amintirea se șterge, apare așteptarea altui nor. În schimb, clasicul poate vântura mările, ca Ulise, fără să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scandalul în care a fost implicat. Din poemul filosofic al lui Parmenide, Despre natură, s-au păstrat doar câteva sute de versuri... Nici o problemă, ne asigură specialiștii. Există un "spirit al Eladei" care respiră din tragediile ce nu s-au rătăcit, din statuile ce n-au fost distruse, din ruinele ce n-au ajuns la groapa de gunoi. Nici timpul, nici prostia omenească nu l-au putut anula. Porniți în lume pe șoselele romane, filosofii greci au pătruns până la urmă, fie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Mă țin după grup, pe străzile rău luminate, ușor sâcâit de această alergătură, ceea ce face ca și întunericul să mi se pară sordid. Îmi e teamă să pornesc singur spre port. Dacă nu nimeresc? Rusește nu știu, risc să mă rătăcesc. În fine, după ce plasele s-au umplut cu sticle de votcă și de bere, ne îndreptăm spre vapor. Îmi recapăt, ușurat, pașaportul. Un poet turc cu voce groasă, cărând după el o enormă sticlă de votcă, ne zice: "Odesa e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ne-ar mai rămâne timp pentru bazar. Așa că renunțăm, chiar dacă se aud niște regrete bărbătești. Continuă să burnițeze. E ora 12. Până la 14, vom bântui prin bazar. Toată lumea salută ideea. Ni se atrage, însă, atenția că în bazar ne putem rătăci și că aceia dintre noi care nu vor ajunge la autobuz până la ora 14 vor trebui să se descurce singuri pentru a ajunge la Kara Kioi ― unde e acostat vasul nostru. Pătrundem pe o stradă acoperită. Un fel de coridor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu se vede nici un trotuar. Nu există trotuare pentru că nu există pietoni! În orice oraș din Europa, dacă te trezești dimineața, poți să ieși să vezi cum arată străzile, oamenii, magazinele și să te plimbi, căutîndu-ți repere ca să nu te rătăcești. Aici nimeni nu se plimbă. Și pentru cea mai măruntă cumpărătură trebuie să te sui, probabil, în mașină. Pe jos se merge doar din mașină în magazin și, pe urmă, de la mașină până în casă. De altfel, e de neconceput să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
doctorul. "Am", a zis Dan. "Atunci, ține nordul". Pentru prima oară văd pe cineva orientîndu-se într-un oraș cu ajutorul busolei! Situația e atât de inedită încît ne cuprinde un râs isteric. Istoviți de drum și amenințați de perspectiva de a rătăci până dimineață pe niște străzi pustii nu găsim ceva mai bun decât să ne amuzăm La al treilea telefon, doctorul Costin îi cere lui Dan să-i descrie amănunțit locul unde ne găsim și ne roagă să-l așteptăm. După
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de aur) în visurile ce au transformat Hollywoodul într-un fel de Eldorado aparte. Chiar și eșecurile artistice sunt privite cu gelozie dacă au adus notorietate. La aeroport, Doru mi-a adus copia unei scrisori mai vechi, care s-a rătăcit prin hățișurile poștei. O deschid după ce decolăm. Avem un fel comun de a fi absenți. Sentiment de generație?" se întreabă el, adăugând că a trecut, la rândul său, printr-o "febră a miturilor". Undeva, în galeriile memoriei, se luminează imaginea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nouă, o Toyota albă, fără număr și se teme să n-o zgârie. De aceea conduce extrem de prudent. În plus, ne mărturisește că a venit prima oară la aeroportul Midway și că nu prea cunoaște drumul. Dar avem timp să rătăcim, nu ne grăbește nimeni. Vreți să trecem și prin centru, să vedeți zgârie-norii din Chicago?" "Bineînțeles". Gazda noastră locuiește într-un orășel liniștit, de lângă Chicago. A depășit cincizeci de ani și lucrează la o companie unde transmite comenzi. Ne dă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Călătorul intră în casă, mai mult împins de furia vântului. Aruncă o privire de jurîmprejur, văzu sărăcia și suferința acestor copii flămânzi și înghețați de frig și pe mama lor care trăgea să moară și le spuse că s-a rătăcit din pricina viscolului și nu mai poate ajunge la conacul său din satul vecin, fiind nevoit să rămână la ei peste noapte. Afară era sania lui boierească, la care erau înhămați doi cai murgi. Copiii îi spuseră că în spatele casei este
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
leșește, abia vro două din ele rup câte un cuvânt nemțesc ori franțuzesc. Astfel, deși nu tocmai vorbăreț de felul meu, sunt condamnat la un mutism absolut. De citit n-am asemenea ce citi, decât o ediție a lui Heine, rătăcite printre bucoavnele doctorului secundar... Pîn-acum nici un român // nu-mi interesează existința și n-o împinge la o mai mare activitate; - vântul și valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor și nopților, cari se scurg uniforme și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu se comporta ca o fiară în captivitate, ci surâdea și se simțea în elementul său. Nimic însă nu arăta că ar fi într-atâta de prost încât să nu-și conștientizeze situația. Și nici că își pierduse mințile și rătăcea fericit pe tărâmuri numai de el știute. Dimpotrivă. Își realiza postura. Dovedea luciditate. Cunoștea unde și pentru ce se găsea. În schimb, însoțitorii lui trădau neliniște. Aceasta chiar friza absurdul. Răsturna complet situația. Năștea un paradox care sidera. Ai fi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
atunci,odinioară... Sunt mut la tot ce se întâmplă ,la tot ce ma înconjoară. Sunt supt de viață și de gânduri,trupu-mi stă să moară. Naosul meu e un mare deșert, Am devenit din om doar concept, Precum o năluca rătăcesc prin noapte inert, Și simt cum viața mi se scurge încet,încet. Te caut prin întuneric orbecăind. Nu te găsesc,sunt extenuat,caut patul să mă întind, Văd pe fereastră fulgere albe și albastre trăsnind... Nu pot să dorm, mă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93418]
-
în tămâia aurie a ceții, și nu mai sunt de mult aici. Se află la mii de kilometri, în Java, insula îndepărtată. Se roagă la acei zei indonezieni cu chipurile strâmbe cu care și-au împodobit toate vitrinele și care rătăcesc chiar acum deasupra noastră, înainte de a se agăța, ca niște magnifice maimuțe, de firme și de acoperișurile în trepte, amintindu-le acestor coloni nostalgici că Olanda nu-i numai Europa negustorilor, ci și marea, marea care duce către Cipango, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
si să mă pun în bună ordine cu râsul contemporanilor mei. Cu începere din seara în care am fost strigat, căci am fost cu adevărat strigat, a trebuit să răspund sau măcar să caut răspunsul. Nu era ușor; multă vreme am rătăcit la întâmplare. A trebuit mai întâi ca acel râs ce-mi suna veșnic în urechi, precum și cei care râdeau, să mă învețe să văd mai limpede în mine, arătându-mi că nu era atât de simplu pe cât crezusem. De ce zâmbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
frumos, nu l-am uitat. Îmi amintesc de felul cum apune acolo soarele, tot cam pe timpul ăsta. Seara se lasă foșnind uscat peste acoperișurile albastre de fum, vuietul orașului se aude înăbușit, fluviul pare că începe să curgă spre deal. Rătăceam la acea oră pe străzi. Știu, ceilalți rătăcesc și acum. Rătăcesc, prefăcându-se că se grăbesc către nevasta obosită, către casa severă... Ah! prietene, știți ce înseamnă făptura singuratică rătăcind prin marile orașe?... Mă simt cât se poate de stânjenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
felul cum apune acolo soarele, tot cam pe timpul ăsta. Seara se lasă foșnind uscat peste acoperișurile albastre de fum, vuietul orașului se aude înăbușit, fluviul pare că începe să curgă spre deal. Rătăceam la acea oră pe străzi. Știu, ceilalți rătăcesc și acum. Rătăcesc, prefăcându-se că se grăbesc către nevasta obosită, către casa severă... Ah! prietene, știți ce înseamnă făptura singuratică rătăcind prin marile orașe?... Mă simt cât se poate de stânjenit că trebuie să vă primesc culcat. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
acolo soarele, tot cam pe timpul ăsta. Seara se lasă foșnind uscat peste acoperișurile albastre de fum, vuietul orașului se aude înăbușit, fluviul pare că începe să curgă spre deal. Rătăceam la acea oră pe străzi. Știu, ceilalți rătăcesc și acum. Rătăcesc, prefăcându-se că se grăbesc către nevasta obosită, către casa severă... Ah! prietene, știți ce înseamnă făptura singuratică rătăcind prin marile orașe?... Mă simt cât se poate de stânjenit că trebuie să vă primesc culcat. N-am mare lucru, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
aude înăbușit, fluviul pare că începe să curgă spre deal. Rătăceam la acea oră pe străzi. Știu, ceilalți rătăcesc și acum. Rătăcesc, prefăcându-se că se grăbesc către nevasta obosită, către casa severă... Ah! prietene, știți ce înseamnă făptura singuratică rătăcind prin marile orașe?... Mă simt cât se poate de stânjenit că trebuie să vă primesc culcat. N-am mare lucru, doar puțină febră, pe care mi-o îngrijesc cu rachiu de ienupăr. Sunt învățat cu asemenea accese. Cred că sufăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
germani. Am fost ispitit să intru în Rezistență, despre care începea să se vorbească aproximativ în perioada în care am descoperit că sunt patriot. Zâmbiți? N-aveți dreptate. Descoperirea am făcut-o pe coridoarele metroului, la Châtelet. Un câine se rătăcise în acel labirint. Mare, cu blana țepoasă, cu o ureche sfâșiată, țopăia, privind vesel și adulmecând picioarele care treceau. Am pentru câini o dragoste veche și credincioasă. Îi iubesc pentru că ei iartă întotdeauna. Am chemat câinele care ezita, vizibil cucerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în cartierele locuite de cei bogați, în timp ce oamenii de bună condiție ajung întotdeauna, după cum singur ați putut vedea, fie măcar o singură dată, în mahalalele deocheate. Îi pândesc mai cu seamă pe burghezi, și anume pe burghezii care s-au rătăcit pe aici din întâmplare; cel mai mare randament îl am cu ei. Cu ei obțin, ca un adevărat virtuoz, efectele cele mai rafinate. De câtăva vreme îmi exercit utila profesie la "Mexico-City". Ea constă mai întâi, după cum singur ați putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
zis: 2. "Spune copiilor lui Israel să se întoarcă, și să tăbărască înaintea Pihahirotului, între Migdol și mare, față în față cu Baal-Țefon: în dreptul locului acestuia să tăbărîți, lîngă mare. 3. Faraon va zice despre copiii lui Israel: "S-au rătăcit prin țară; îi închide pustia." 4. Eu voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări; dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, și Egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul." Copiii lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
atât față de vodă cât și față de țară? Mă întreb cum de i-au trecut prin minte așa gânduri? „ Ispite sunt multe, fiule, și oameni slabi de înger pe toate drumurile. Așa că nu-i de mirare că printre ei s-a rătăcit și un diac, fie el și domnesc.” Între timp, găsesc un hrisov din 15 aprilie 1628 (7136), prin care Miron Barnovschi voievod dăruiește mănăstirii Nicoriță Sfântul Ioan cel Nou din Tătărași mai mulți robi țigani. Un altul, din 5 iulie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cum știi, avea slăbiciune pentru mumia mică și tolera tot în speranță că va lua succesiunea actorașului, care nu i se părea umilitoare. Bărbații n-au ambiție! Aber ich auch, cum zicea von M. . . . Ce, nu știi? Și Nory se rătăci în anecdota generalului von M., Aber ich auch!... - Sublim, ma chere! . . . Socoteala bărbaților care închid ochii; a celorlalți cari ciup de pe unde găsesc! Cine a vorbit de demnitatea^ bărbaților? Cine i-a ponegrit? Care demnitate? Drăguții de ei! Ce s-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]