8,522 matches
-
Ceva de genul - 18, 20-21), Dan Wakefield (Personal Voice - Vocea personală - 41-44, 46), Norman Mailer (Armies of the Night - Armatele umbrelor - 65-66, 243-44) și alții, este subiectivitatea accentuată și uneori prioritară a autorului. Și aceasta se întâmplă chiar și în relatări care au un statut cvasiromanesc, pentru că, așa cum observă Weber, "este evident... că arta romanescă a scenei și caracterizarea personajelor ei fac cunoscută prezența scriitorului și structura conștientă în această formă (Some Sort 20). Dar în timp ce scriitorii și cercetătorii au observat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
privită din interior. În acest roman Howells explorează atât potențialul jurnalismului literar narativ cât și alienarea provocată de curentul central al jurnalismului factual care apăruse după Războiul Civil. Într-un pasaj personajul Fulkerson sugerează jurnalistului Basil March să scrie o relatare despre o grevă muncitorească în stilul în care "Defoe a scris despre epidemia din Londra" (Hazard, 357). Această observație este făcută pentru că Daniel Defoe încearcă să prezinte pe Robinson Crusoe al său ca și Jurnal din anul ciumei ca fiind
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
viață. Dar după ce citește despre o grevă a vatmanilor, Hurstwood este determinat să răspundă unui anunț pentru spărgători de grevă. Experiența lui de până atunci legată de grevă a fost una obiectivă, distanțată de subiectivitatea lui, bazată doar pe o relatare din ziar. La locul de muncă, el descoperă totuși că "realitatea era ceva mai rea decât părerile pe care și le făcuse despre aceasta", păreri datorate, desigur, obiectivării experienței de către ziare (Dreiser, Sister Carrie 308). În sfârșit, când tramvaiul îi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
58-59). Și astfel se încheie povestirea vieții de stradă a orașului din noua lume a imigrantului. Punctele forte ale lui Cahan ca practicant de jurnalism literar sunt reprezentate de faptul că "a elaborat un stil empatic de intervievare și de relatare prin extinderea dialogului. Fără a recurge la redarea fonetică a dialectului, Cahan a surprins idiomul și aspectul exterior, exaltarea și uluirea oamenilor din fiecare colț al lumii" (Kerrane and Zagoda, 76). Prin compasiune, prin cuvintele directe ale altora vorbind în numele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
tot mai mult cauzei sindicatelor (Victorian, 355). Mai târziu, în 1947, cartea lui James Agee, Let Us Now Praise Famous Men (Hai să-i lăudăm pe oamenii celebri, n. trad.) s-a dovedit a fi una dintre cele mai convingătoare relatări despre sărăcia fermierilor dijmași din sud și a fost privită ca un apel la acțiune socială (Fishkin, 147). Sherwood Anderson se va confrunta cu o experiență epistemologică și politică similară în eseul său din 1935, Puzzled America (America nedumerită, n.
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a apărut într-un vid istoric. În realitate, înainte de era modernă a existat dintotdeauna o formă de jurnalism literar. 3 Predecesorii jurnalismului literar american modern În ce a devenit mitologizat în panteonul legendelor istorice americane, John Smith își amintește, în relatarea sa despre întemeierea orașului Jamestown și colonizarea Virginiei, cum Pocahontas i-a salvat viața: "Apoi, câți au putut au pus mâinile pe el, l-au târât spre ei și i-au pus capul pe aceasta, fiind gata să-i zdrobească
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deoarece atunci când acesta descrie gestul lui Pocahontas de a-i lua capul în brațe și a-și așeza propriul cap deasupra lui, descrie o scenă de tandrețe psihologică și de sacrificiu de sine. Astăzi, o astfel de strategie retorică - dacă relatarea lui Smith este adevărată, deoarece specialiștii în domeniu au dezbătut deseori această problemă - ar fi considerată "romanescă" deoarece evită abstracția analizei istorice atente și "moderne". Acest pasaj dezvăluie cât de mult și cu câtă ușurință se amestecau tehnici precum descrierea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aparținând curentului literar narativ modern de a prelua cauze politice populiste și progresiste, contestând ideologiile politice, sociale și culturale răspândite. Existența jurnalismului literar narativ, sau cel puțin a rădăcinilor sale, este cel mai probabil strâns legată de percepția că o relatare a unui fenomen în lumea spațială și temporală avea valoare pentru individ și comunitate. Într-adevăr, ar fi incorect să sugerăm că jurnalismul literar este o formă aberantă care, întocmai ca o tumoră, s-a dezvoltat din practica jurnalistică americană
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
general o variantă îmbinată într-o măsură mai mare sau mai mică cu ceea ce numim astăzi știrile obiective. Originile acestei dihotomii retorice pot fi ilustrate cu un exemplu antic: Platon, adversarul poeziei, a adăugat totuși o notă de înfrumusețare literară relatării sale despre execuția lui Socrate în 399 î.e.n. În relatare, Criton, care vine să ducă la împlinire pedeapsa cu moartea impusă de autoritățile ateniene, îi spune lui Socrate: "Măcar de tine nu voi avea să mă plâng, ca de alții
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai mică cu ceea ce numim astăzi știrile obiective. Originile acestei dihotomii retorice pot fi ilustrate cu un exemplu antic: Platon, adversarul poeziei, a adăugat totuși o notă de înfrumusețare literară relatării sale despre execuția lui Socrate în 399 î.e.n. În relatare, Criton, care vine să ducă la împlinire pedeapsa cu moartea impusă de autoritățile ateniene, îi spune lui Socrate: "Măcar de tine nu voi avea să mă plâng, ca de alții care, când vin să le aduc otrava, căci așa este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
gândurile și interpretările, povestea execuției lui Socrate s-ar încadra în acest tipar, având în vedere natura paradoxală care poate fi ea însăși interpretată în mai multe feluri). Ce rămâne cu atât mai deosebit este faptul că Platon a scris relatarea nu numai în ciuda faptului că era adversarul poeziei, iar prin acest lucru al artei literare în general în concepția ei limitată văzută din perspectiva noastră contemporană, dar și că, prin susținerea ideilor sale abstracte și totalizatoare, va prevesti apariția modelului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
platonic în încercarea de a transcede natura contingentă și heracliteană a experienței umane. Dacă un jurnalist ipotetic ar fi fost fidel idealului lui Platon, ar fi relatat într-un eveniment cine, ce, când, unde, de ce și cum. O astfel de relatare se poate citi în felul următor, abstractizată atent în încercarea de a elimina nuanța emoțională și prin aceasta dovada subtilă a unei conștiințe în formare care reflectă subiectivitatea ca un mod de a produce. Atena - Autoritățile l-au executat ieri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
-și de cariera sa de jurnalist, a remarcat că în timpul crizei financiare din 1893, pe când lucra ca reporter pe Wall Street, nu putea scrie o știre despre un om de afaceri ruinat care plângea. Mai important însă este faptul că relatarea lui Platon despre moartea lui Socrate sugerează că distincțiile dintre tropii retorici a ceea ce numim azi informație și modele de relatare nu erau atât de importante atunci pe cât sunt astăzi în rapoartele despre experiențele lumii reale. Cu toate acestea, acta
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu putea scrie o știre despre un om de afaceri ruinat care plângea. Mai important însă este faptul că relatarea lui Platon despre moartea lui Socrate sugerează că distincțiile dintre tropii retorici a ceea ce numim azi informație și modele de relatare nu erau atât de importante atunci pe cât sunt astăzi în rapoartele despre experiențele lumii reale. Cu toate acestea, acta, sau buletinele oficiale romane demonstrează faptul că această preocupare era conștientizată. Acta senatus, sau documentele senatului roman, datează probabil din 449
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în ambele buletine că înregistrarea evenimentelor oficiale în decursul perioadei contemporane "diurne", sau "zilei" avea o valoare. În același timp, existau alți precursori ai ziarului modern în Roma antică care înclinau mai mult spre o narațiune sau un model de relatare pe care am caracteriza-o astăzi ca o relatare de interes uman. În ceea ce se va dovedi a fi un predecesor al ziarelor noastre moderne de scandal, de senzație, de interes uman și de jurnalism literar narativ, împăratul Commodus a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
perioadei contemporane "diurne", sau "zilei" avea o valoare. În același timp, existau alți precursori ai ziarului modern în Roma antică care înclinau mai mult spre o narațiune sau un model de relatare pe care am caracteriza-o astăzi ca o relatare de interes uman. În ceea ce se va dovedi a fi un predecesor al ziarelor noastre moderne de scandal, de senzație, de interes uman și de jurnalism literar narativ, împăratul Commodus a ordonat la sfârșitul secolului al doilea e.n. ca "toate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
când cadavrul i-a fost aruncat în Tibru a înotat până la el și a încercat să-l mențină pe linia de plutire, în timp ce mulțimea țipa la vederea loialității animalului" (103). Astfel, în ziarele timpurii romane se pot găsi moduri de relatare a lumii reale atât sub formă de povestire cât și informativă, iar în timp ce acesta din urmă este dominant astăzi ca jurnalism obiectiv, nu s-a bucurat de același succes de-a lungul istoriei. Mai mult, o astfel de dihotomie oferă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
astfel de dihotomie oferă implicit o provocare modurilor în care realitatea înconjurătoare ar trebui percepută, având în vedere natura speculară a limbii, natura subiectivă a cogniției și înglobarea cadrelor ideologice, toate acestea filtrând, informând și modelând în felul lor acele relatări. Aceste chestiuni de responsabilitate pot explica de ce jurnalismul - fie pur discursiv sau narativ - a fost folosit atât în scopuri ideologice, cât și pentru a pune o anumită ideologie sub semnul întrebării. Un exemplu timpuriu din categoria scrisorilor în care jurnalismul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sau narativ - a fost folosit atât în scopuri ideologice, cât și pentru a pune o anumită ideologie sub semnul întrebării. Un exemplu timpuriu din categoria scrisorilor în care jurnalismul narativ a fost folosit în scopuri fățiș ideologice sau politice este relatarea făcută de călugărul Oderic Vitalis a morții lui William Cuceritorul în 1087. Călugărul relatează cum lorzii regelui aflat pe patul de moarte se adună în jurul său dar în clipa în care acesta moare, lorzii pleacă pe domeniile lor pentru a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
subconștient (având în vedere presupunerea critică ce susține că ideologia nu poate fi niciodată eliminată complet; dar, în același timp, se subînțelege că există mereu posibilitatea de a rezista într-o oarecare măsură ideologiei): acest lucru poate fi observat în relatarea referitoare la Londra scrisă la sfârșitul secolului al XII-lea de către William FitzStephen, un funcționar care lucra pentru Thomas Beckett și care a fost martor la martiriul lui din 1170. FitzStephen a fost și autorul cărții Beckett's Life (Viața
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
XII-lea de către William FitzStephen, un funcționar care lucra pentru Thomas Beckett și care a fost martor la martiriul lui din 1170. FitzStephen a fost și autorul cărții Beckett's Life (Viața lui Beckett), în a cărei prefață se găsește relatarea sa despre Londra. Portretul orașului rămâne remarcabil datorită scenelor din viața cotidiană. Descrierile sunt de asemenea remarcabile grație oricărei dorințe de a moraliza. De exemplu, FitzStephen descrie "bătăliile pe apă" duse de tineri în timpul sărbătorilor de Paște: "Un scut este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fi ilustrată examinând: 1. începuturile folosirii limbii engleze în proză; 2. tranziția baladei de la forma orală la cea scrisă, în secolul al XVI-lea; 3. dezvoltarea jurnalismului tipărit de senzație în secolele al XVI-lea și al XVII-lea; 4. relatări despre călătorii de explorare și colonizare în secolele al XVI-lea și al XVII-lea; 5. forma în transformare a cărții despre un personaj, împreună cu biografii, istorii, jurnale și memorii ale secolului al XVII-lea; 6. dezvoltarea rapoartelor sociale în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în foile volante, cărțile, pamfletele sau "cărțile de știri", gazetele, foile cu știrile zilei și ziarele care s-au dezvoltat după introducerea pe scară largă a tiparului. Latina, franceza și anglo-normanda erau limbile favorizate pentru proză înainte de Renaștere. Existau, bineînțeles, relatări în engleza veche și medievală dar când era vorba de biserică și de treburile de stat, documentele erau în general redactate în aceste trei limbi oficiale. După cum a observat Dominica Legge, parlamentul și chiar treburile municipale cotidiene se desfășurau în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
-și exprima ideile într-un mod direct" (H. Bennett 180). Ghildele, de exemplu, au evitat latina și franceza și au preferat engleza. De ce este engleza atât de importantă pentru jurnalismul literar? Deoarece limba oamenilor obișnuiți a ajutat la crearea unor relatări despre viața cotidiană, relatări cel puțin acceptabile dacă nu respectabile, nemediate de latina medievală și franceză, care erau limbile oficiale ale învățăturii religioase și a responsabilităților feudale (din nou, variații pe "imaginea distanțată a trecutului absolut" a lui Bakhtin, în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un mod direct" (H. Bennett 180). Ghildele, de exemplu, au evitat latina și franceza și au preferat engleza. De ce este engleza atât de importantă pentru jurnalismul literar? Deoarece limba oamenilor obișnuiți a ajutat la crearea unor relatări despre viața cotidiană, relatări cel puțin acceptabile dacă nu respectabile, nemediate de latina medievală și franceză, care erau limbile oficiale ale învățăturii religioase și a responsabilităților feudale (din nou, variații pe "imaginea distanțată a trecutului absolut" a lui Bakhtin, în aceste cazuri trecuturi critice
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]