6,418 matches
-
Miskolc și Sopron au luat aceeași măsură. La 22 octombrie 1956, studenții de la Universitatea Tehnică și Economică din Budapesta (în maghiară "Budapesti Műszaki és Gazdaságtudományi Egyetem" sau, prescurtat, "Műegyetem") au dat publicității un memoriu de 16 puncte prin care au revendicat diferite schimbări politice. Aflând de intenția "Uniunii Scriitorilor Maghiari" de a-și exprima solidaritatea cu Polonia, prin depunerea unei coroane la statuia generalului polonez Józef Bem, erou al revoluției maghiare din 1848-1849, studenții unguri au hotărît să organizeze o demonstrație
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
și ca „viteza Mach”). Este considerat precursorul lui Einstein în critica principiilor mecanicii clasice. Mach considera că lumea fizică este constituită din complexe stabile de senzații și că rolul științei ar fi să introducă legi în aceste complexe. Mach este revendicat de neopozitivism drept precursor. Una din tezele principale ale lui Mach a fost că știința este derivată din senzație.
Ernst Mach () [Corola-website/Science/306370_a_307699]
-
al II-lea a murit în 1241, iar fiul și fratele său au fost uciși de boieri. Ultimul țar al regatului Asăneștilor, Căliman al II-lea, a fost alungat în 1258. Tronul a fost preluat de bulgari ce și-au revendicat vechea dinastie a primului țarat bulgar. După 1241, țaratul a pierdut teritoriile obținute de Ioan Asan II și rolul primordial în politică balcanică. La începutul secolului al XIII-lea, Ginghis Han a reușit prin alianțe, șantaj sau lupte, să mobilizeze
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
a observat-o în 1633, dar prima debarcare a avut loc abia în 1696, fiind efectuată tot de către un navigator olandez. În Secolul XIX insula este "frecventată" doar de ătre pescari, vânători de balene și de către naufragiați. Insula a fost revendicată în numele Franței în 1843, care staționează aici un detașament de infanterie marină și câțiva pescari. Datorită sărăciei insulei și a protestelor britanice, guvernul francez nu aprobă actul de luare în posesie, iar insula este treptat abandonată. În 1871 un locuitor
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
de către un navigator olandez. În Secolul XIX insula este "frecventată" doar de ătre pescari, vânători de balene și de către naufragiați, în 1793 o navă britanică cartografiază insulă și găsește un marinar breton, abandonat de o navă americană. Insula a fost revendicată în numele Franței în 1843 împreună cu Insula Amsterdam, dar datorită sărăciei insulelor și a protestelor britanice, guvernul francez nu aprobă actul de luare în posesie. În cele din urmă, o serie de nave de război franceze reiau posesiunea insulei la sfârșitul
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
atracții ale insulei. Punctul culminant este colina Vitet cu o înălțime de 286 m. Insula a fost descoperită de Cristofor Colomb în timpul celui de al doilea voiaj în America din 1493, acesta botezând-o în onoarea fratelui său. Acesta a revendicat-o în numele Spaniei. A fost ocupată pentru prima dată de francezi, în 1648, în urma deciziei comandorului Lonvilliers de Poincy din Lorient. Din 1651 în 1656, insula este guvernată de către Cavalerii de Malta. A fost ulterior abandonată iar în 1659 a
Saint-Barthélemy () [Corola-website/Science/305806_a_307135]
-
sale Irina. Căsătorită cu baronul Bilinstein la 15 iulie 1763 și plecată în Rusia această lasă probabil partea sa de moșie în folosință temporară răzeșilor Crudești. După moartea soțului său Irina se întoarce, totuși, în Moldova și caută să-și revendice partea sa din moșia Temeleuți. Răzeșii, însă, vânduseră între timp Temeleuții paharnicului Iordachi Panaite, dar nu numai părțile pe care le aveau în proprietate, ci și părțile ce aparțineau Irinei. Dat fiind faptul că paharnicul Iordachi Panaite decedase, Irina Rusătiasca
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Berlin și comandamentul secret a lui Hitler, cunoscut ca „Bârlogul lupului”. Între OKW și OKH a existat o rivalitate: din cauză că multe operațiuni germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost operațiuni de uscat (cu sprijin aerian), OKH a revendicat controlul asupra tuturor forțelor germane. Hitler a ales OKH-ul în defavoarea OKW-ului. În timpul războiului tot mai multă influență s-a mutat dinspre OKH spre OKW. Norvegia a fost primul teatru de luptă al OKW. Tot mai multe teatre de
Oberkommando der Wehrmacht () [Corola-website/Science/305899_a_307228]
-
condus la trecerea lui Didius Iulianus într-o perioadă de dizgrație. S-a îndepărtat de viața publică și s-a refugiat în proprietățile sale de la Mediolanum. Când împăratul Pertinax este asasinat de Garda Pretoriană, Didius Iulianus, împins de apropiații săi, revendică tronul. Se duce în tabăra pretorienilor, dar se izbește de socrul lui Pertinax, Titus Flavius Sulpicianus, care revendică și el tronul. Pretorienii îi pun atunci pe cei doi pretendenți să liciteze donativa lor viitoare. Iulianus câștigă promițând fiecărui soldat din
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
s-a refugiat în proprietățile sale de la Mediolanum. Când împăratul Pertinax este asasinat de Garda Pretoriană, Didius Iulianus, împins de apropiații săi, revendică tronul. Se duce în tabăra pretorienilor, dar se izbește de socrul lui Pertinax, Titus Flavius Sulpicianus, care revendică și el tronul. Pretorienii îi pun atunci pe cei doi pretendenți să liciteze donativa lor viitoare. Iulianus câștigă promițând fiecărui soldat din gardă câte 25.000 de sesterți. Acest episod a fost considerat în continuare deosebit de rușinos, imperiul părând să
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
au putut genera așa ceva, ca în cazul lui Plotin. Înainte de toate se studiază textele platonice și aristotelice, se elaborează comentarii și exegeze. Cea mai importantă preocupare a filosofilor este aceea de a reconstitui o tradiție de la care să se poată revendica, simțindu-se culturalmente atacați de creștinism dar și de violența invaziei de barbarism a popoarelor care zdrențuiau deja granițele fizice ale imperiului. O parte din reprezentanții școlii emigrează în Siria, ducând cu ei texte de Platon și Aristotel, pe care
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
2 companii de soldați, care i s-au trimis imediat din Turda. La 18 iunie s-a publicat oficial desființarea iobăgiei de către guvernul ungar. Iancu a asigurat comisia că țăranii români vor respecta liniștea și ordinea și că își vor revendica pe cale legală pământurile și pădurile. La 19 și 20 iunie Avram Iancu a făcut cu moții două exerciții de mobilizare, la care oamenii s-au prezentat înarmați și disciplinați militărește, organizați pe subunități și cu comandanții în frunte.. Alte trupe
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
fruntași români din delegație. Iancu a plecat din Viena la 21 februarie 1851, pentru a nu se mai întoarce niciodată acolo. După întoarcerea de la Viena, Iancu s-a implicat în lupta pe cale legală pentru obținerea drepturilor pentru moți. Aceștia își revendicau terenurile și pădurile pierdute în favoarea nobililor și a statului austriac pe vremea iobăgiei. Astfel, el a scris mai multe memorii în numele moților, adresate guvernului, iar unul dintre memorii a fost adresat chiar împăratului Franz Josef. Guvernul însă nu a răspuns
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
organică la inimă. Tânărul Tătărescu nu a avut o carieră militară pe măsura celei a tatălui său, pe care îl admira, însă a rămas cu conștiința împăcată că și-a facut datoria acolo unde i s-a cerut: „...nu am revendicat niciodată și nu revendic titluri de glorie sau de eroism, nu-mi recunosc nici un merit deosebit dar iarăși am conștiința că în diferite situații în care m-a pus încrederea acelor cari au fost șefii mei, mi-am făcut în
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
Tătărescu nu a avut o carieră militară pe măsura celei a tatălui său, pe care îl admira, însă a rămas cu conștiința împăcată că și-a facut datoria acolo unde i s-a cerut: „...nu am revendicat niciodată și nu revendic titluri de glorie sau de eroism, nu-mi recunosc nici un merit deosebit dar iarăși am conștiința că în diferite situații în care m-a pus încrederea acelor cari au fost șefii mei, mi-am făcut în întregime datoria și poate
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
de tranzacționare a acestor drepturi. Condamna politica de renunțări, pentru că o considera compromițătoare pentru viitorul țării. Celor care îi reproșau rigiditatea în aceste chestiuni le răspundea invariabil: „"Dacă tatăl meu renunța în 1880 la Basarabia, puteam noi azi să mai revendicăm dreptul asupra acestui pământ și să-l realipim la patria-mamă?"” Vintilă Brătianu a fost preocupat de prezent, dar fără a scăpa din vedere viitorul. Nu accepta să rezolve o problemă a prezentului cu prețul sacrificării viitorului. Politica de păstrare în
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
În 1836 Republica Texas și-a declarat independența. Texasul nu fusese o unitate administrativă distinctă, dar în general era considerat că este limitat la sud de Râul Nueces. Totuși, bazându-se pe diferite documente vechi, noua republică a Texasului a revendicat teritoriul până la Rio Grande del Norte. În momentul negocierilor pentru aderarea la Statele Unite, secretarul de stat al Republicii Texas Stephen F. Austin îi cerea lui William H. Wharton, reprezentantul guvernului din Washington, D.C., să insiste asupra acestei frontiere de sud-est
Rio Grande () [Corola-website/Science/314497_a_315826]
-
ministru. Succesul de care se bucură până azi românele acestui scriitor laborios poate să-i intrige pe unii dintre cititorii rafinați. El nu este un analist de tipul lui Proust, Joyce sau Kafka, nu este nici măcar un inovator, ci se revendică din marea familie a realiștilor secolului al XIX-lea și stăpânește perfect substanță și tehnică românului foileton. I s-a reproșat lui Tadeusz Dołęga-Mostowicz că a făcut concesii gustului "mic-burghez", apreciindu-i-se, aproape în exclusivitate, românele satirice, cum sunt
Tadeusz Dołęga-Mostowicz () [Corola-website/Science/313499_a_314828]
-
reprezentau acte abominabile, cum ar fi mutilarea sau eviscerarea victimelor, acestea apărând foarte des în presă. Zvonurile conform cărora omuciderile aveau legătură între ele s-au intensificat în septembrie și octombrie, când o serie de scrisori prin care autorii acestora revendicau vinovăția în cazul tuturor sau doar unora din crime, au ajuns la debușeuri ale presei și la Scotland Yard. Una dintre epistole conținea un rinichi uman conservat. În mare parte datorită caracterului brutal al crimelor și promovarea acestora în presă
Jack Spintecătorul () [Corola-website/Science/313541_a_314870]
-
la neliniște. În cele din urmă, Luticii și Obotritii au reușit să se elibereze de sub guvernarea germană pentru următoarele două secole. Împăratul a lăsat un succesor minor, pe Otto al III-lea. Tutela lui și puterile de guvernare au fost revendicate de Henric al II-lea de Bavaria. În 984, cehii au preluat Meissen iar în același an, Henric al II-lea a renunțat la pretenția sa asupra tronului german. Probabil în 985, domnitorul polonez și-a încheiat sprijinul pentru ducele
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
a invitat pe Boleslav al III-lea să-l viziteze la castelul său din Cracovia. Aici, Boleslav al III-lea a fost prins, orbit și întemnițat și probabil că a murit în captivitate, treizeci de ani mai târziu. Boleslav I, revendicând tronul ducal pentru el însuși, a invadat Boemia în 1003 și a ocupat Praga fără nici o opoziție serioasă, conducând ca Boleslav al IV-lea timp de peste un an. De asemenea, probabil că forțele poloneze au preluat controlul Moraviei și al
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
la tron, William Bastardul, ducele Normandiei, înrudit cu familia lui Eduard, recunoscut că moștenitor prezumtiv, în 1051. Însuși Harod i-a întărit recunoașterea, cu prilejul căsătoriei acestuia în 1064 în Normandia, atunci când William a primit învestitură cavelereasca. Hotărât să-și revendice drepturile pe calea armelor, William a debarcat la 28 septembrie 1066 la Pevensey, pe litoralul Sussex-ului , pe coasta de sud-est din Marea Britanie, cu mii de trupe și de cavalerie. Între timp, Harold a respins atacul vikingilor condusă de Harald al
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
concepție autoritata a puterii, aplicată cu succes pe continent, în cadrul ducatului și în raporturile cu regii Capetieni. Politică energică și independența a ducilor normanzi față de proprii baroni și regalitatea franceză au devenit un model de gândire și acțiune. Monarhia normandă revendică întâietatea procesului de centralizare instituțională și teritorială, care a început și s-a desfășurat cu greu pe continent . Reigmen-ul autoritar al regilor normanzi ai Angliei au urmărit trei obiective principale care trebuiau atinse în perioada 1066-1199: subordonarea nobilimii, crearea unui
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
față de Roma. În 1169, Henric a început cucerirea Irlandei. S-a căsătorit cu Eleanor de Aquitania, fosta soție a regelui francez Ludovic VII. Plantagenetii au unit Anjou, Normandia și Aquitania cu Anglia, creând Regatul Angevin, care submina puterea regelui francez, revendicându-i teritoriile. Succesorul , fiul său,Richard Inimă de Leu, a fost încoronat rege în 1189 și a pornit în Cruciada a treia spre Țară Sfânta. Aflând de situația din Anglia , s-a întors, dar pe drumul spre casă, a fost
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
baronul exilat Roger Mortimer și se presupune că l-a ucis. În 1330, când Eduard al III-lea al Angliei a devenit major, și-a exilat mama și a ordonat execuția amantului acesteia. Ca nepot al regelui Filip IV, a revendicat tronul Franței când ultimul moștenitor din dinastia Capetienilor a murit în 1328, declanșând astfel Războiul de 100 de ani. La începutul războiului, Eduard Prințul Negru (datorită armurii pe care o purta) s-a făcut remarcat în fruntea armatei. A murit
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]