15,122 matches
-
se există să vii a doua zi la șaibă, și atunci te râde de desconsiderare: e din ăia care bea în zi de leafă“. Un bețiv adevărat, susțineau ei, o face lată când nu se așteaptă nimeni. „Pui loveaua deoparte, reziști două-trei zile, nu tragi nimic, poate așa de antrenament una-două mici, da’ nu dimineața, după prânz, când slăbește atenția, că și atenția-i fomistă... Toți cheltuie banii în două-trei zile, neveste, pensii alimentare, rate la case, mama lor de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu răsfăț în zi de leafă. Și, mai ales, câtă forță sufletească, penitență și martiragiu ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat confruntarea pentru următorul salariu. Am trecut din leafă în leafă, ani mulți, în beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă. Îl înțeleg, așadar, pe acel depozitar. Nu a rezistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat confruntarea pentru următorul salariu. Am trecut din leafă în leafă, ani mulți, în beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă. Îl înțeleg, așadar, pe acel depozitar. Nu a rezistat tentației sau poate nu cunoaște acest vechi și înrădăcinat principiu al bețivilor de cursă lungă care sunt și slujbași. S-or fi schimbat, poate, regulile în ultimul timp, de când nu mai beau... Îmi pare rău de dimineața pierdută, chiar dacă citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mai știu câți, și parcă nimic nu s-a întâmplat. Doar la radiografii, medicii mă mai întreabă, încă, dacă am fumat mult. Așa și cu băutura. Sau nu-i chiar așa. Este această frică de mine însumi. Cât voi rezista? Ce se va întâmpla dacă iarăși beau? Scriu toate acestea oarecum „la rece“. Îmi analizez gândurile, trăirile ca pe ale unui altuia. Fără rușine. Doar cu un pic de dispreț. Nu mi-e rușine să recunosc că am băut. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asistentă speriată, țipând: „Cheița, cheița“. A înșfăcat-o îngrozită, zbughind-o pe ușă. Agitație, larmă apoi pe culoar. Se întâmplase ceva. Dimineața am aflat că murise o bătrână „de la șase“. Se sufocase și, până să vină cheița, nu a mai rezistat. Bătrânul din rezerva mea era speriat. Se temea să nu rămână și el fără cheiță, eu să dorm și, până să vină cineva să-i dea drumul la aparatul cu robinetul de aer, să moară. Mi-a spus despre frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
schimbat macazu’. Și pă vremuri, tot așa o ținea. Dacă-l întărâți, să vezi cum o întoarce cu jertfa intelectualului. Că ei au făcut adevărata rezistență, cum aud că o prelucrează la frecare ăștia de papă banii de-acu’. Ai rezistat, profesore, nu-i așa? Da’ măcar Ceaușescu făcea distincție între profesori și măturători. Apropo, îl mai ții minte pe Kerim? Kerim era măturătorul oficial al micului orășel de la poalele anticului Aegyssus. Un turc bătrân, stafidit, fără vârstă, blajin, tăcut, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fricii și al bezmeticelor patimi izbucnite din spaime de tot felul. A existat doar un timp al deznădejdilor și al schingiuitorilor. Un timp al Călăului, al șoptitorului, din inima fiecăruia. Mulți l-au urmat. Alții s-au îndârjit să-i reziste, jertfindu-și viețile, crezând că din jertfa lor va răsări o Lume mai dreaptă. Nu a răsărit și nu mai răsare. Odată pângărite viețile, visurile, gândurile nu mai au cum să renască. Nu mai există renaștere. Doar repetare, veșnică repetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
subterfugiu ca să ne strecurăm. În vremuri mai recente, locatarii azilului Santa Lucía erau recrutați din rîndurile muribunzilor, bătrînilor abandonați, demenților, nevoiașilor și ale altor cîtorva iluminați ocazionali care alcătuiau consistenta lume interlopă barceloneză. Spre norocul lor, Îndeobște, o dată intrați, majoritatea rezistau puțin; condițiile localului și compania nu invitau la longevitate. După Fermín, defuncții erau retrași cu puțin Înaintea zorilor și făceau ultima călătorie la groapa comună Într-un car donat de o firmă de la Hospitalet de Llobregat specializată În produse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din nou tineri, ți-ar sări la gît, zise Fermín. VÎrsta Îi face pe toți să pară buni ca niște mielușei, Însă aici există la fel de mulți ticăloși ca afară, sau chiar mai mulți. Pentru că ăștia sînt dintre cei care au rezistat și i-au Îngropat pe ceilalți. Să nu ți se facă milă. Hai, Începe dumneata cu ăștia din colț, care par să n-aibă dinți. Dacă aceste cuvinte aveau scopul de a mă Îmbărbăta pentru misiune, ele au eșuat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acea viziune reprezenta ruina unei practici căzute În uitare, ecoul unor timpuri cînd familiile Înstărite dispuneau de manechine create după talia membrilor familiei, pentru confecționarea Îmbrăcăminții și altor articole casnice. În pofida privirii severe și amenințătoare a Cristului, n-am putut rezista ispitei de a Întinde mîna și de a mîngîia talia torsului ce purta numele Penélopei Aldaya. Mi se păru atunci că aud pași la etajul superior. M-am gîndit că Bea sosise și că, probabil, umbla prin casă căutîndu-mă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a Început să mă prăjească În mod conștiincios cu lampa de sudură. Ai văzut și dumneata urmele... Am Încuviințat. Fermín vorbea pe un ton senin, fără emoție. — Urmele astea sînt cel mai puțin importante. Cele mai rele rămîn Înăuntru. Am rezistat o oră sub lampa de sudură, sau poate că n-a fost decît un minut. Nu știu. Dar, pînă la urmă, am dat nume, prenume, ba chiar și numărul de la cămașă al tuturor superiorilor mei și chiar al altora, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu dorea să-l rănească. Pălărierul, impermeabil la orice refuz, revenea la atac, invitînd-o la un dans, la o plimbare sau la o gustare cu biscuiți și ciocolată pe strada Canuda. Fiind singură În Barcelona, Sophiei Îi venea greu să reziste dinaintea unor asemenea manifestări de entuziasm, tovărășie și devotament. Îi era suficient să-l privească pe Antoni Fortuny ca să-și dea seama că nu-l va putea iubi niciodată. Nu așa cum visa ea că va ajunge să iubească pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aflat o doamnă de care domnul Edward ar fi vrut să-și bată joc pentru faptul că În tinerețe fusese Îndrăgostit de ea. Acum, cică, ar fi vrut să-i probeze instinctele. Circula și versiunea că doamna n-ar fi rezistat ispitei și ar fi venit În fața grămăjoarei de carne Înarmată cu un tacâm și-o furculiță și că ar fi ales de pe „grătar” o bucățică de Satanovski bine rumenită, numai că, atunci când și-ar fi Înfipt dinții falși În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
populație, lăsând, pe ici-colo, câte un exemplar de sămânță, altfel nu vom ajunge la nici un capăt. Sunt prea mulți, unde te duci, dai de oameni, nu reușești să mai gândești din pricina lor. Și, În afară de asta, procentul nu e bun. Femeile rezistă și la arșiță, și la ger, pe când bărbații se sting ca muștele... Pentru a ajusta statistica, ar trebui inventat un gen ambivalent... Poate că Oliver nu e chiar atât de nebun cum pare... Vom medita la asta...” Pufăind tacticos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
om să meargă în locul în care s-a născut. Mâine vom pleca la Betleem. Maria: Vom merge împreună, dar drumu-i lung șianevoios, iar bani pentru merinde-avem puțini. (se deplasează dintr-o parte în alta a scenei) Iosif : Încă puțin, Maria ! Rezistă ! Vom ajunge curând și vom căuta un loc de adăpost pentru noaptea asta. (bate cu pumnul într-o ușă imaginară) Mai aveți locuri ? Ne primiți și pe noi ? (intră în scenă femeia din Betleem) Femeia din Betleem : Nu veți găsi
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
efortul meu, povestea sau legenda lui Daniil Sihastrul ajungea cu deformări fatale sau nu mai ajungea deloc la cunoștința celor două sute de oameni care veniseră până aici pentru asta. Minunatele idei ale voievodului Petru Rareș și ale mitropolitului Grigorie Roșca rezistaseră patru secole și jumătate pe pereții bisericii (și un tip cu figură prelungă și ochi mari albaștri se afla și atunci sus, pe o scară de lemn, În apropierea unei firide, pentru Încă o operație de conservare), dar Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Zicea că popândău existase mai Întâi În locuțiunea formată de la interjecție și că asta desemna un „mod anume de a se așeza, de a sta drept, de a țâșni, de a izbucni, de a sări drept În picioare, de a rezista, de a fi de neclintit“. De aici insista pe sensul metaforic și extrăgea două sensuri: stâpl de sprijin și a sta drept. Era ispititor, după asta, să accepți că cele două sensuri sunt emblematice pentru români. Animalul popândău, zicea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ca un zid de castel. Pe acest tărâm, bătălia a fost reluată. Roland avea în spada-i magică un avantaj pe care nimeni nu-l avuse până la el. Aceasta fusese făurită de către Faleria încât nicio vrajă să nu-i poată rezista. Bine înarmat, deci, și cumpănind puterea vrăjmașului său, prin dibăcie și iuțeală îl lungi în scurt timp la pământ. Roland s-a grăbit, apoi, să se întoarcă sus, și trecând prin apă, care acum se despica înaintea lui - mulțumită sabiei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ceea ce i se părea a fi mai aproape. Rogero a folosit acest moment și i-a repezit cu furie o serie de lovituri în diferite părți ale trupului, având grijă să se ferească de colții lui; dar carapacea de solzi rezistă tuturor acestor atacuri. Orcul a bătut apa cu coada ridicând o spumă în care Rogero și armăsarul său au fost învăluiți într-atât, încât cavalerul nu mai știa dacă se afla în apă sau în aer. El începu a se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
conștiinței asupra noii locații a dublului imaginat proiectat. Este destul de dificil și de solicitant să aveți o perspectivă diferită decât cea a locului în care vă aflați efectiv. Mintea voastră va încerca mereu să se întoarcă la perspectiva corpului fizic. Rezistați acestei tendințe și mențineți perspectiva dublului astral imaginat. Fiți pregătiți pentru o adevărată bătălie mentală.”. Robert Bruce - “Dinamica planului astral, un manual complet pentru călătorii în afara trupului” TEHNICA ABURULUI CARE SE RIDICĂ „În momentul când sunteți pregătiți; conștienți de întregul
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
să ascult părerile lor pe tema asta? Păi, nu chiar, unchiule Will. Ai putea să-l Închizi, nu? Mi-am Înăbușit un zâmbet, În timp ce privirea sa rămăsese fixată În față. Am Încercat să ghicesc În tăcere cât timp va mai rezista până când va numi New York Times „Izvestia“ sau până când va pomeni de căderea lui Jayson Blair, ca dovadă a nimicniciei ziarului, asta În cel mai bun caz, și, În cel mai rău caz, a conspirației Împotriva americanilor harnici și cinstiți. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Îndeplinește orice capriciu, de la a comanda o porție specială de sushi până la a-ți aduce un elicopter. Genul ăsta de localuri sunt la modă câteva luni și apoi dispar, dar toată lumea e de acord că Bungalow 8 are potențial să reziste. Cred că ieșirile mele la Black Door nu contribuie la Îmbunătățirea vieții mele sociale, am spus eu și am dat la o parte farfuria. Vă supărați dacă mă retrag mai devreme În seara asta? Penelope voia să ajung acolo Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
s-a mișcat nimic. Nici tu, nici eu... L-am auzit chicotind, Încântat de propria inteligență, dar am continuat să merg. —Bine. Cum vrei tu. N-am timp de istericale chiar acum, dar te găsesc eu. Acum pe bune, femeile rezistă rar farmecului meu, așa că poți să mă consideri cu adevărat intrigat. Lasă-ți numărul la portar și te sun eu. Motorul motocicletei Vespa porni, iar el se Îndepărtă cu viteză și, deși fusesem insultată și părăsită, tot simțeam că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Zâmbi lasciv. Nu, pe bune. Recunosc, m-am trezit la el acasă și recunosc, eram Îmbrăcată cu hainele lui, dar nu s-a Întâmplat absolut nimic. Părea zăpăcită și dezamăgită. Cum e posibil așa ceva? E mult prea superb ca să-i reziști. Tu te-ai culcat cu el, Elisa? am Întrebat, tachinând-o. Arăta de parcă ar fi primit o palmă. Nu! — Îmi pare rău, n-am vrut să insinuez... Glumeam doar, nu cred că ai... — Mi-ai Învârtit cuțitul În rană, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
scumpo, dar hai să mergem la prânzul ăla cât mai repede, da? Aș vrea să aud totul despre Philip, noua ta slujbă și absolut tot. Toată lumea mai vorbește Încă de mențiunea aia În New York Scoop. Voiam să văd dacă Penelope rezista, dar Avery o Încolțise și nici unul nu părea prea Încântat, așa că m-am Întors la masa noastră, unde Davide mi-a Întins o băutură. Penelope veni imediat spre noi. —Bette, cred că noi ne retragem, spuse ea pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]