6,492 matches
-
dar producția lor este indusă de către producători. Marea majoritate a perlelor disponibile astăzi sunt de cultură. Creșterea perlelor de cultură (perlicultura) se poate face în apă sărată și apă dulce, perlele de cultură cele mai scumpe fiind cele de apă sărată. Perlele naturale de cultură în apă sărată se obțin prin introducerea unui fragment de țesut (manta) și unul de scoică în jurul căreia scoica va depune straturile de sidef, rezultatul fiind o perlă mai aproape de forma sferică. Sunt cultivate în special
Perlă () [Corola-website/Science/311346_a_312675]
-
Marea majoritate a perlelor disponibile astăzi sunt de cultură. Creșterea perlelor de cultură (perlicultura) se poate face în apă sărată și apă dulce, perlele de cultură cele mai scumpe fiind cele de apă sărată. Perlele naturale de cultură în apă sărată se obțin prin introducerea unui fragment de țesut (manta) și unul de scoică în jurul căreia scoica va depune straturile de sidef, rezultatul fiind o perlă mai aproape de forma sferică. Sunt cultivate în special 6 specii de soici marine din genul
Perlă () [Corola-website/Science/311346_a_312675]
-
iar Gershon Galil a spus că domnia lui a fost între 805 î.Hr. și 776 î.Hr.. Când a pus mâna bine pe domnie, Amasia i-a ucis pe asasinii tatălui său. Apoi a învins 10.000 de edomiți în Valea Sărată și a cucerit orașul Șilo (redenumit Iocteel) și împrejurimile. Dar, ori datorită închinării la idoli (II Cronici 25:14-16) ori datorită cererii în căsătorie a fiicei regelui Israelului și al refuzului acestuia (IV Regi 14:8-9), Ioaș al Israelului a
Amasia () [Corola-website/Science/311389_a_312718]
-
Naruto și Gaara,creată de lupta recentă.Kishimoto citează Matrxix-ul,unul din filmele lui preferate ca o inspirație pentru noua îmbrăcăminte a lui Gaara și consideră sa fie îmbrăcămintea lui preferată ale celor 3 frați. Mâncarea lui favorită este limba sărată [Salted tongue] și pipota. ●Gaara s-a clasificat în topul 10 al celor mai populare personaje din Naruto,el fiind pe locul al 7-lea. ●Kanji-ul de pe fruntea lui este kanji-ul pentru cuvântul "dragoste<nowiki>"</nowiki>. ●Tatăl său a fost
Gaara () [Corola-website/Science/311459_a_312788]
-
la vârsta de 3-4 ani. Depune icre pe vegetație, în februarie-martie, când temperatura apei atinge 8—10°. Are valoare economică ridicată, atât peștele, cât și icrele. Carnea este destul de gustoasă, deși cam slabă și cu multe oase și se consumă sărată și sub formă de conserve (marinată în sos de roșii). Se poate reproduce și artificial. În România se găsește în toate râurile, jepșile, bălțile, iazurile, lacurile, de la Dunăre și până în zona mrenei. Denumirea științifică "Esox lucius", derivă din cuvintele latine
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
fondurile Episcopiei Buzău a asigurat în acest interval paza lăcașului. Cutremurul din 1977 deteriorează din nou edificiul de cult, refăcut cu începere din anul 1986. Vechiul clopot mare datat inițial 1792 - spart - a fost returnat în anul 1988 la Râmnicu Sărat. În 1990 a fost reactivată ca și mănăstire de călugări, redevenind în 2007 de maici. Biserica veche este declarată monument istoric tot în 1990. Se construiesc chilii, trapeză, bucătărie și un un paraclis cu hramul "Sfânta Cuvioasă Parascheva". Pe lângă mănăstire
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
(n. 28 noiembrie 1948, Râmnicu Sărat) este un scriitor, poet, publicist, critic literar român, membru al Uniunii Scriitorilor din România începând din anul 1990. Este fiul lui Gheorghe și al Elisabetei Diaconu. În anul 1952 întreaga familie se stabilește în orașul Pitești. A urmat Școala militară
Virgil Diaconu () [Corola-website/Science/312933_a_314262]
-
saladin care prevedea că străinul hrănit de un musulman nu mai putea fi omorât. Cadavrele erau atât de numeroase-spune Joinville-încât ele au fost îngrămădite pe malul fluviului și li s-a dat foc, laolaltă cu rezerva de carne de porc sărată și cu mașinile de război sfărâmate ale francezilor. Mirosul greu ce se ridica în văzduh anunța că mamelucii sunt mai neîndurători cu dușmanul decât toți sultanii Ayubizi. În ziua de 6 mai 1250, seniorul Geoffroy de Sargine preda Damietta, pe
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
anul 1884, a fost dăruită Statelor Unite ale Americii în anul 1886. Piatra din care este construit soclul provine dintr-un mic sat din Franța, probabil din Ruoms sau din Pouillenay. A fost aleasă pentru faptul că este puțin corozivă la acțiunea apei sărate. Situată la intrarea în portul din New York, este primul simbol american pentru emigranții care sosesc cu vaporul și trec mai întâi prin Ellis Island. Simbolizează libertatea care luminează toată lumea; a devenit rapid emblema Statelor Unite și unul dintre simbolurile cele mai
Statuia Libertății din New York () [Corola-website/Science/310878_a_312207]
-
în 1919. În anii 1921-1926, audiază cursuri de filosofie și pedagogie la Berlin și Göttingen unde obține, în 1924, doctoratul în filozofie cu teza "Die soziale Schichtung Rumäniens" (Stratificarea socială în România). Este numit profesor la Brăila, apoi la Râmnicu Sărat și la Cernăuți. O vreme este funcționar la Ministerul Muncii. Între 1921 și 1926, se află mai mult în concediu pentru continuarea studiilor. Din 1926, este asistent la Catedra se pedagogie a Universității din Iași. În 1926 devine membru al Consilului
Constantin Narly () [Corola-website/Science/310888_a_312217]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,01%). Pentru 3,99% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Andreași", făcea parte din plasa Orașul a județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Andreași, Târâtu, Râmna, Titila, Andreașu de Sus și Andreașu Muntenesc, având 650 de locuitori. În comună funcționau o biserică zidită în 1891 și o școală cu 23 de elevi (toți băieți). Anuarul Socec din 1925
Comuna Andreiașu de Jos, Vrancea () [Corola-website/Science/310929_a_312258]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,8%). Pentru 3,11% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Plăinești", făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Plăinești, Târgu Cucului, Cândești și Gugești, cu o populație totală de 3040 de locuitori. În comună funcționau trei biserici, un schit și două școli mixte cu 265 de elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual
Comuna Dumbrăveni, Vrancea () [Corola-website/Science/310938_a_312267]
-
apartenența confesională. Conform legendei, numele comunei ar proveni de la un anume Stan Cotea, care a primit aici o proprietate de la voievodul Țării Românești Radu cel Mare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era reședința plășii Orașul a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Cotești, Golești, Sluți, Odobasca și Calicu, cu 1906 locuitori. În comună funcționau patru biserici (una la Odobasca, una la Sluți și două la Cotești) și două școli una de băieți din 1823, și una de
Comuna Cotești, Vrancea () [Corola-website/Science/310937_a_312266]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,32%). Pentru 2,68% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Orașul a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Broșteni, Pitulușa, Valea Rea și Vulcăneasa, cu o populație de 1571 de locuitori. În comună funcționau patru biserici și două școli mixte (una la Broșteni și una la Vulcăneasa) având 72 de elevi (dintre care
Comuna Broșteni, Vrancea () [Corola-website/Science/310933_a_312262]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,57%). Pentru 2,5% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Orașul a județului Râmnicu Sărat și era formată doar din satul de reședință, cu 973 de locuitori. În comună funcționau două biserici și o școală de băieți cu 52 de elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționau în aceeași plasă și
Comuna Cârligele, Vrancea () [Corola-website/Science/310935_a_312264]
-
și trăiesc 3150 de locuitori. În satele comunei funcționează 2 școli și 2 grădinițe. Principalele îndeletniciri ale locuitorilor sunt cultivarea cerealelor, creșterea vitelor și legumicultura. Comuna se află în sud-estul județului, la limita cu județele și , pe malurile râului Râmnicu Sărat, care trece prin 4 din cele 7 sate. Este deservită de șoseaua națională DN23A, care o leagă spre nord de Tătăranu, Gologanu și Focșani (unde se termină în DN23), precum și de DN23B, care o leagă de Măicănești (unde se termină
Comuna Ciorăști, Vrancea () [Corola-website/Science/310936_a_312265]
-
93,9%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,17%). Pentru 4,89% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Ciorăști, Sfoara, Spătăreasa și Codrești, cu o populație de 1929 de locuitori. În comună funcționau două biserici (una la Ciorăști zidită în 1867 și una la Codrești construită în 1858) și o școală mixtă cu
Comuna Ciorăști, Vrancea () [Corola-website/Science/310936_a_312265]
-
Muntenia, România, formată din satele Biceștii de Jos, Biceștii de Sus, Blidari, Dumitrești (reședința), Dumitreștii de Sus, Dumitreștii-Față, Găloiești, Lăstuni, Lupoaia, Motnău, Poienița, Roșcari, Siminoc, Tinoasa, Trestia și Valea Mică. Comuna Dumitrești este asezată pe cursul mediu al râului Râmnicul Sărat, la vărsarea râului Motnău în acesta, într-o depresiune subcarpatică care poartă același nume, situată în zona de sud a județului Vrancea la hotarul cu județul Buzău. Prin comună trece șoseaua națională DN2N, drum de importanță locală care o leagă
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
aici este caracteristic etajul pădurilor de foioase. În Enciclopedia Geografică a României, pentru zona sud-estică a comunei nu sunt menționate decât pădurile de fag în amestec cu carpenul, culturi agricole și pajisti secundare, precum și vegetația de luncă în lunca Râmnicului Sărat. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Dumitrești se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,89%). Pentru 3,04% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,09%). Pentru 3,04% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Râmnicul al județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Dumitreștii de Jos, Dumitreștii de Sus, Blidari, Poenița, Lăstuni, Biceștii de Sus și Biceștii de Jos, având în total 2681 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, șapte mori cu apă, o pivă
Comuna Dumitrești, Vrancea () [Corola-website/Science/310939_a_312268]
-
numite Numulitide, ce nu vor exista decât în Paleogen, de unde și tendința de a denumi această perioadă, Numulitic. În afară de numuliți, Neozoicul este, în domeniul nevertebratelor, era necontestată a moluștelor, mai precis, a scoicilor și a melcilor. Ele sunt adaptate apei sărate marine și apei dulci, iar melcii până și vieții de uscat. Un eveniment important al Neozoicului a fost apariția mamiferelor primitive în Triasicul târziu, cam în același timp în care au ieșit din peisaj dinozaurii. Deși dominația totala a dinozaurilor
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,62%). Pentru 1,18% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Gologanu făcea parte din plasa Marginea de Sus a județului Râmnicu Sărat, și era formată din satele Gologanu și Vlădulești, cu o populație de 1570 de locuitori. În comună funcționau o biserică ridicată în 1859 și o școală mixtă cu 53 de elevi înființată în 1880. Anuarul Socec consemnează comuna în aceeași
Comuna Gologanu, Vrancea () [Corola-website/Science/310952_a_312281]
-
terasa superioară dreaptă a râului Râmna, în comuna Dumbrăveni (pe atunci Plăinești - lângă calea ferată Ploiești-Bacău, pe un câmp plantat cu pomi), întrucât, în anul 1789, generalul rus a câștigat două mari victorii împotriva turcilor la Focșani și la Râmnicu Sărat, țarina Ecaterina a II-a a Rusiei acordându-i titlul onorific de „Rîmnikski” și rangul de conte. Inaugurarea statuii a avut loc în prezența unei Comisii Militare ruse și române în anul 1913, participând la acest eveniment și scriitorul român
Statuia generalului Aleksandr Suvorov din Dragosloveni () [Corola-website/Science/310134_a_311463]
-
șoseaua națională DN2, care leagă Bacăul de Focșani. Lângă Faraoani, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ119H, care duce în centrul satului de reședință, unde se termină în șoseaua județeană DJ119, care o leagă spre nord de Nicolae Bălcescu, Sărata și Bacău (unde se termină în DN11), și spre sud de Cleja, Răcăciuni, Gura Văii și Onești (unde se termină în DN11A). Prin comună trece și calea ferată Focșani-Bacău, pe care este deservită de stația Faraoani. Conform recensământului efectuat în
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
Grăniceri. A luat parte cu unitatea din care facea parte la ofensiva din Transilvania și bătălia de pe Valea Oltului, în care a suferit o serie de răni ușoare. În cursul luptelor din zona Râpa Roșie din timpul Bătăliei de la Râmnicu Sărat a fost rănit grav, fiindu-i ulterior amputat antebrațul stâng. La sfârșitul convalescenței a refuzat să fie clasat medical, cerând să i se aprobe reîntoarcerea pe front, fapt pentru care avea să fie citat prin ordin de zi pe armată
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]