7,756 matches
-
caz, pierderea și revenirea vederii neofitului (precum „moartea” și „Învierea” acestuia, trecerea lui „de la Întuneric la lumină”) mar chează simbolic o experiență inițiatică profundă. Schimbarea numelui și botezul fixează definitiv această modificare de statut ontologic și teologic. Odată devenit apostol (singurul dintre cei doisprezece care nu l-a cunoscut pe Isus viu), Pavel poate provoca el Însuși orbirea necredincioșilor. Este drept, nu cu puterea sa proprie, ci tot cu cea a lui Dumnezeu. Așa a procedat În prima sa misiune aposto
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
răstignit pre Domnul nostru Iisus Hristos”. Cu toate că alături de evrei se află și alți necreștini („toți ceia ce n-au crezut În Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt și s-au lepădat de cinstita cruce și de sfântul botez”), „jidovii” sunt singurii menționați - ca etnie sau confesiune - printre păcătoșii care sunt „munciți” În flăcările Iadului <endnote id="(9, pp. 256-258)"/>. Înduioșată și Îngrozită de chinurile la care sunt supuse sufletele În Iad, Sfânta Maria Îl roagă pe Isus să-i ierte pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
C-acolo li-i locul lor Pe vecia vecilor <endnote id="(2, p. 39)"/>. În spațiul românesc - mai ales la bisericile din Bucovina și Maramureș - este inedit faptul că, În reprezentările murale ale Judecății de apoi, evreii nu mai sunt singurii păcătoși, rămânând totuși cei mai păcătoși. Ei sunt mereu figurați primii În șirul de nații care se Îndreaptă spre Iad. Specialiștii au ajuns la concluzia 362 Imaginea evreului În cultura română că prezența altor grupuri etnice (sau confesionale), În afară de evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai credibilă cu cât evreul boccegiu (bărbos, Înfășurat În negru și cu un sac În spate) era o realitate cotidiană pe ulițele satelor și târgurilor din această parte a continentului. „Evreul imaginar” se suprapunea perfect „evreului real”. Evreul nu este singurul pus În această postură. În România, Polonia și Bulgaria, același rol poate fi jucat de țigan („Vine țiganu’ cu sacul”) <endnote id="(324)"/>, iar În Ungaria - de Diavolul Însuși : „Dacă ești rău, o să te ia Diavolul” <endnote id="(305 și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Toate acoperișurile caselor și turlele bisericilor din Principate [Române] - scrie Iuliu Barasch În 1854 - sunt acoperite de către instalatorii [= tinichigiii] evrei, care nu se tem nici de greutățile, nici de primejdiile adesea uimitoare ale stării lor” (125, p. 160). „Evreii erau singurii care aveau curajul să se cațere pe turlele Înalte ale bisericilor - Își aduce aminte și Moses Gaster despre Bucureștiul din a doua jumătate a secolului al XIX-lea - și să le acopere cu tablă.” El Își amintește că un tinichigiu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a arătat că era gata să „salveze țara” cu Legiune, fără legiune, „sau mai mult contra Legiunii”609 În nota asupra convorbirii dintre Hitler și Antonescu, aparținând lui Paul Schmidt, se consemnează că „el (Fuhrerul) este convins că Antonescu este singurul capabil de a călăuzi destinele României”610. Germania era interesată de valoarea relației sale cu generalul Ion Antonescu. Atitudinea Germaniei a fost hotărâtoare pentru finalitatea conflictului dintre Ion Antonescu și Horia Sima, ce avea ca scop preluarea puterii. În ianuarie
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
despre Cronica este, după părerea mea, obiectivă, chiar dacă unii pot avea și obiecții. Trebuie să mă crezi că eu nu sînt cîtuși de puțin supărat, cum mi se pare că ești înclinat să crezi. Trebuie să mă crezi apoi că singurul care știe că nota e a ta sînt eu (căci știam pseudonimul) și asta n-am spus-o nimănui din redacție. Ce rost ar avea? Voi publica, negreșit, poezia Elisabetei Isanos „Schit”, și poezia dumitale pe care, recitind-o, o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
colaborare ca măcar prin asta să simtă că nu mai este privit ca înainte. Pentru nr. 1, 1980, îți voi da un amplu articol despre Eminescu, dar îl public cu condiția ca numele individului (care spune la toți că e singurul ce are de spus ceva despre Eminescu) să nu apară în acel număr. Aștept răspuns urgent la această scrisoare. P.S. Prin mine, I.C [onstantinescu] și-a făcut numeroase interese (inclusiv editoriale). De acum înainte va merge, în toate cazurile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
doilea fiind conștient și teoretizat la Eminescu, dar prezent și la Bacovia, instinctiv și neelaborat. După oarecari căutări am găsit un exemplar din Ateneu cu nota lui Oct[avian] Voicu la Orfeu, scrisă cu căldură și entuziasm, dar din exterior. Singurul, pînă acum, care a citit cartea, a înțeles-o, scriind în cunoștință de cauză și subliniindu-i exact intențiile, a fost un oarecare Crăciun Bejan, de la Familia, - revistă cu care, în prezent, nu am nici o legătură , - și despre care am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
referat elogios n-a voit să-l citească. Ceva de neînchipuit. Iar atitudinea aceasta nu este doar față de mine (aș zice că are ceva împotriva mea), ci față de toți colaboratorii. Editori și editori, mi se pare însă că nu-i singurul cu o astfel de atitudine. Dar toate acestea sînt lucruri ce nu vă interesează și-mi cer iertare că v-am făcut să pierdeți timpul cu ele. Din păcate, așa este făcut omul, nu-și poate ține necazurile doar pentru
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de bucurii. Probabil și Ungheanu a voit să-mi facă una publicîndu-mi un articol pe care i l-am trimis exact acum un an cînd am plecat în Italia. Ce s-a întîmplat cu el rămîne un mister. Nu este singurul, dacă aceasta poate fi o mîngîiere. Ce faceți peste vară? Unde vă petreceți vacanța? Noi credem că vom sta acasă; nu îndrăznesc să fac nici o deplasare în starea precară a sănătății. Mă bucur că stînd acasă în fotoliul meu, cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Vrem ura de rasă! (subl. În orig.)”. Terdiman se Întreba retoric: „Aceasta a Însemnat că s’a prelucrat referatul tov. Gheorghiu Dej??”. Dacă va fi fost chiar așa, atunci merită că cităm În continuare deoarece tov. Reznicenco nu a fost singurul „agitator” lui raliindu-se și un alt personaj important din comună: „La acestea s’a asociat și Stan, directorul școalei primare din comună (fratele lui este manist și amândoi au fost adepți ai cuzismului) care a Început să strige: „Domnilor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lăsatul serii ne declarăm, în sfârșit, învinși și reușim să facem un pas înapoi să privim detașați ceea ce pare un teren de luptă semănat cu tranșee de forme dintre cele mai curioase. Cu toții înnebunim de râs de aventurile cu armadillo; singurul ușor trist este Alfonso, care, cred, chiar își imaginase privirile admirative ale celor din sat și imaginea lui de „om care supune bestia”. Încercările de a-i ridica o căsuță armadillo ului au însemnat abandonarea pentru căsuța mea, așadar, târziu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
unele episoade și figuri de personaje care-mi excitaseră în mod deosebit imaginația), în scopul de a-l oferi și altora (deși nu mă gîndisem la un destinatar anume), ca să-l trăiască la fel de intens cum îl trăisem eu. Nu eram singurul care-l trăise intens ; seara difuzării Corsarului fusese o seară mare pentru toți băieții de la mine din clasă. N-aveam atîtea ocazii de a ne umple ochii cu dueluri și bătălii navale. Urmăream filme întregi pentru un semn cît de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
femeia fatală, ca și concluzia finală a lui Bond în privința ei (o grosolănie bufnind ca o ușă trîntită definitiv peste singura cămară încălzită din inima lui), iar Daniel Craig e primul interpret care găsește cheia originară a personajului (de fapt, singurul lui mister) : faptul că, deși e dependent de viața pe picior mare, ea adică viața nu prea îi priește ; n-are relaxarea adevăratului hedonist, în schimb are ceva din intangibilitatea trufașă din puritatea negativă a teroristului. în esență, nu e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și tirul împrăștiat, chiar și poantele care se fîsîie în loc să ia foc contribuie la atmosfera lui tolerantă și, în termenii lui, filmul nu e lipsit nici de inteligență, nici de tact. Dintre filmele lansate la noi în vara asta, e singurul pe care l-aș revedea. Dilema Veche, august 2008 Mama mă-sii ! Mamma Mia ! (SUA, 2008), de Phyllida Lloyd Mamma Mia ! un musical în care toată lumea se fîțîie pe o insulă din Grecia, cîntînd șlagăre Abba e un divertisment făcut
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
neexperimentat ca actor, celălalt prea monoton în seriozitatea lui. Daniel Craig însă e cu totul altceva. Ca și Bond-ul din cărțile lui Fleming, el e în primul rînd un mare încasator și primul film cu el, Casino Royale, este singurul cu adevărat fidel principiului flemingian că Bond trebuie să sufere ca să existe și singurul cu adevărat fidel metodei flemingiene de a structura o aventură ca pe un test de rezistență care să-l aducă pe 007 foarte aproape de limitele lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
totul altceva. Ca și Bond-ul din cărțile lui Fleming, el e în primul rînd un mare încasator și primul film cu el, Casino Royale, este singurul cu adevărat fidel principiului flemingian că Bond trebuie să sufere ca să existe și singurul cu adevărat fidel metodei flemingiene de a structura o aventură ca pe un test de rezistență care să-l aducă pe 007 foarte aproape de limitele lui. Craig trece prin ciur și dîrmon înainte de a spune celebrele cuvinte : My name is
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
învățat că dacă nu urmărești fericirea, ea te va ocoli. Dar dacă te vei concentra asupra familiei, asupra prietenilor, asupra nevoilor altora, și faci totul cât mai bine cu putință, vei găsi fericirea. Am învățat că de câte ori suferi, nu ești singurul. Am învățat că în fiecare zi trebuie să ajuți pe cineva. Oamenii iubesc o strângere de mână, o îmbrățișare caldă sau o simplă bătaie pe umăr. Am învățat că tot mai am o mulțime de lucruri de învățat. În încheiere
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
potrivit unor experți, la orizont se profilează cazul World Trade Center. Atât în cazul Bankcoop, cât și FNI, actorul principal a fost Centrocoop, care nu a fost tras încă la răspundere. Alexandru Dinulescu, fost președinte Bankcoop și vicepreședinte Centrocoop -considerat singurul mare vinovat, a fugit, după cum se pare, undeva în SUA, unde și-ar fi întemeiat o bancă, pe spezele celor 6,5 milioane de cooperatori români prăduiți. Ingineria financiară a început odată cu constituirea băncii Bankcoop, utilizandu-se fondurile Cooperației de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și tu ca toi ceilalți!...” Mi-a lăsat un pachet cu bunătăți pregătite de mama. Cu același nod în gât sărut mâna tatei și plec spre clasă în sunetul clopoțelului care ne chema de zor la ora următoare. Nu eram singurul din clasă în această situație, ba pot spune că în clasa mea, la început această situație era generalizată. Asistasem uneori la dojenile și admonestările făcute colegilor mei de unii părinți. Li se spunea cu glas tare că vor fi dați
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de sub escortă. Ulterior am cunoscut o rudă apropiată acelui jandarm care, pe patul de moarte fiind și neputând muri, abia după ce a mărturisit preotului că omorâse din ordin pe cineva, abia atunci și-a dat duhul! Mulțumesc bunului meu prieten, singurul care nu m-a ocolit în situația limită în care mă aflam și întocmesc un alt memoriu în care nu învinuiam pe nimeni de nimic, dar ceream să mi se facă dreptate! Ezit un timp să expediez acest memoriu dulceag
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
S. B.: Ce s-o fi întâmplat? M. M.: Mi-a cam înghețat sângele în mine, este adevărat. S. B.: În toată experința dumneavoastră de atunci, n-ați prins "Radu cel Frumos". Era primul "Radu cel Frumos" din viață și singurul, de fapt. M. M.: N-am prins niciodată, ce mai! Am urcat în camion și am fugit la cazarmă. Stăteam în Pantelimon, pe Baicului, Gara de Est. Zece minute cu camionul. Fiind și duminică după-amiază, era liber traseul. Ajung, agenții
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
eram căpitan, comandant de unitate, nu știam cum să nimeresc ușa. Cu toate că oamenii erau foarte binevoitori. S. B.: Dar la evenimente nu a participat. M. M.: Nu, că a plecat atunci. De asta, la unitate, după războiul ăsta, am fost singurii care am avansat secretarul de partid și medicul stomatolog, fiindcă doctorul Geru a fost pe post de doctor cu noi în Piață și căpitanul Țugurel (elitist, vai!), un om jos pălăria! Deci, Toma m-a prevenit. Și-am început să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
altceva de ce vă ordon eu, ați încurcat-o!" S. B.: În Piață ați spus că n-ați avut nicio colaborare cu alte unități, nici cu Gărzile patriotice. M. M.: Nici. Erau câțiva care se mai plimbau prin zonă. Securitate, nu. Singurii erau uslașii 27 cu care am discutat și câțiva oameni de la Regimentul de Gardă. Țin minte că era colonel atunci generalul Cernat (ne cunoșteam, dar dânsul era mult mai în vârstă ca mine), care a trecut odată pe la mine și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]