725,910 matches
-
române vorbite. în limba actuală, în schimb, cel puțin în limbajul tinerilor, fenomenul se manifestă prin preluarea unor exclamații și imprecații anglo-americane, desprinse în mare măsură din filmele sau din piesele muzicale în care e clară adaptarea lor la contextul situației de comunicare. Exemplul cel mai clar de fixare a unei imprecații străine cu sens atenuat e însă un mai vechi împrumut din turcă - sictir - care, netransparent, și-a atenuat treptat sensul etimologic (obscen), căpătînd o răspîndire destul de mare, o familie
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
de a renunța la cultură. Liiceanu scrie: "Pe scurt, și Pleșu și eu am pierdut meciul în unicul fel în care puteam să-l pierdem: nemaijucîndu-l". O afirmație pe cît de crudă, pe atît de adevărată. Putem, desigur, analiza complex situația, putem face un inventar (de cărți și de activitate culturală) și constata că cei doi discipoli nu au pierdut definitiv; unii ar spune că au cîștigat. Cert este că gustul amar al înfrîngerii domină mai toată galeria de portrete din
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
au cîștigat. Cert este că gustul amar al înfrîngerii domină mai toată galeria de portrete din volum. Există un soi de resemnare în această apropiere cu sufletul de marile personalități. Liiceanu face un apel către sentimente, singurele credibile într-o situație de criză. Poate fi o grilă hazardată de lectură, dar ea explică în bună măsură sensul unei astfel de cărți. Care alt motiv, dacă nu resemnarea, ar fi mai întemeiat pentru a alcătui o serie de portrete ale celor dragi
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
s-a dat nimic, în schimb i s-a cerut totul. "Cartea albă" despre care s-a vorbit înseamnă, în realitate, o listă de obligații impovărătoare, și nu știu dacă, în starea actuală, țara va fi dispusă să le accepte. Situația e cu atît mai fără ieșire cu cît americanii n-au cerut altceva decît ceea ce însuși premierul promisese: reformă și iarăși reformă. Aici se află unul dintre veșnicele puncte nevralgice din istoria României: necesitatea de a împăca demagogia și realpolitik-ul
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
amăgirilor, P.S.D.-ul a ajuns la fundul sacului. Va mai ține cît va mai ține diversiunea cu "manifestele", dar după aceste platonic-focoase declarații de dragoste, românul (ardelean, moldovean, slobozian) va dori și ceva consistent pe masă. Or, am ajuns în situația tragică de a nu putea pune pe masa unor români decît ceva ce am luat de pe masa altor români. Că această îndeletnicire are oarece vechime, e limpede: în ultimii zece ani, guvernanții au ajuns la adevărate forme de genialitate în
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
Europa de Est". Apoi raportul detaliază tabloul, analizînd competent și în spiritul adevărului, toate sectoarele economiei românești, punînd de fiecare dată, accentele acolo unde se cuvine, cu tabele și grafice binevenite care susține seriozitatea extremă a raportului Blonton. Să menționez, relativ la expunerea situației petroliere din țară, indiscutabil, atunci, principala ei sursă de bogăție, raportul Blonton precizează: "România are nevoie urgentă de echipament nou și piese de schimb, dar restricțiile actuale fac importurile din vest practic imposibile, iar URSS și celelalte state-satelit nu sînt
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
capabile să, acopere aceste necesități". Observație dreaptă și care s-a remediat, tîrziu, în anii șaizeci. Constata, apoi, declinul ratei natalității de la 35/1000 locuitori în 1930 la 23,8/1000 locuitori în 1946. Să menționez că, făcîndu-se referiri la situația deficientă a alimentației în țară se precizează că "în ciuda dificultăților de comerț cu Vestul, SUA a trimis României cantități considerabile (în special grîne), fiind al doilea mare furnizor cu aproximativ o cincime din valoarea totală a importurilor în 1947". Să
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
a fost și un risc, pe care ți-l asumi sau nu. Atunci riscul era mai mare, ca și gloria, de altfel. Acuzarea conformistului capătă nu de puține ori accente transistorice. Pentru Gheorghe Grigurcu, individul conformist este aproape însemnat genetic. Situația istorică specială l-ar transforma pe conformist într-un odios. Aici intervine și o distorsionare gravă de perspectivă, prezentă în multe atitudini revizioniste, nu doar la Grigurcu: compararea compromisului "comunist" cu acela "postdecembrist". Este o premisă mistificatoare de la un capăt
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
contorizate aici nu doar cazurile în care autoritățile și-au schimbat oficial deciziile ca urmare a unor articole de presă, ci și acelea, numeroase, în care o măgărie nu s-a mai întîmplat pentru că fusese dezvăluită la timp. În asemenea situații, cititorii sînt tentați să spună ,,Uite, ziceau că-l pun ambasador pe idiotul ăla, dar n-a fost adevărat", fără să aibă de unde ști că respectiva numire chiar era plănuită, dar s-a renunțat la ea din cauza scandalului stîrnit de
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
presă. Ce ocupații sau profesiuni ar putea concura randamentul presei? Poate politicienii?... Sau economiștii?... Siderurgiștii? Minerii?... Poate arhitecții și constructorii - dar mai mult în materie de vile... Nu vreau să minimalizez eforturile nici unei categorii profesionale, știu foarte bine cu ce situații penibile se confruntă medicii, profesorii sau - cu unele excepții - chiar polițiștii. Dar, pe ansamblu, randamentul presei este superior celui din oricare altă profesie. Fața nevăzută a presei Ziaristica este una dintre meseriile cele mai aprig supuse sistemului ,,la vedere". Un
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
muncă asigurat. În primul rînd, zilnic dispar publicații, chiar posturi de radio și TV. În al doilea rînd, presa este mai tot timpul în pragul falimentului, astfel încît reducerile de posturi se operează cînd cu gîndul nu gîndești. În atare situații, în principiu contează cît de bun ești - dar ce se întîmplă dacă redacția trebuie să dea afară zece oameni și nu are decît doi-trei de valoare îndoielnică? În al treilea rînd, crizele financiare nu se manifestă doar prin disponibilizări: salariile
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
pregătirii de specialitate, șomează luni și chiar ani de-a rîndul, eventual colaborînd sporadic ici-colo. În fine, există mulți ziariști care, sătui de cumplita instabilitate ori nemaiputînd să suporte nesiguranța zilei de mîine, au părăsit cu totul presa. Efectele acestei situații sînt greu de supraestimat: 1. Pentru ziarist, în afară de instabilitate, se pune problema unei cascade de adaptări urgente la alt tip de a face presă (căci sîntem departe de o concepție unitară), la alt tip de disciplină, la alte condiții de
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
pentru proiecte care ulterior eșuează la scurt timp după lansare (cel mai cunoscut caz este cel al ziarului ,,Ultimul cuvînt"). Oamenii se bucură, încasează banii, dacă sînt chibzuiți pun ceva de-o parte, apoi se trezesc pe drumuri. Explicația acestor situații este, de cele mai multe ori, legată de spălările de bani ale patronilor respectivi. Există, în fine, cîteva redacții care plătesc salarii decente pe termen mediu sau chiar lung - fără a putea asigura, în schimb, stabilitatea locului de muncă al fiecăruia, ori
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
negru este un subiect rar atacat de presă și doar cu multe precauții. Veniturile respective, mari sau mici, nu vor fi luate în calcul la pensie, nici la un eventual ajutor de șomaj. Vă puteți întreba de ce acceptă ziariștii această situație. Simplu: pentru că nu au de ales. Cui nu-i convine, e liber. Iar oficialitățile nu se înghesuie să protejeze o categorie profesională care le dă bătăi de cap. Cui te poți plînge? Nimănui. Personalul din televiziunea și radioul de stat
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
nada unor scandaluri, pentru ca după aceea să ridice din umeri: ,,Nu știu de unde a apărut chestia asta". Covîrșitoarea majoritate a ,,dumelor" de presă (informații publicate, dar care nu se verifică) provin din declarații ferme, renegate ulterior, și, așa cum spuneam, din situații în care apariția în presă a unui caz a provocat modificarea pe șest a situației semnalate. Nu ucideți mesagerul! În condițiile de mai sus, care constituie doar o spicuire din problemele cu care se confruntă ziariștii, cred că performanțele presei
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
chestia asta". Covîrșitoarea majoritate a ,,dumelor" de presă (informații publicate, dar care nu se verifică) provin din declarații ferme, renegate ulterior, și, așa cum spuneam, din situații în care apariția în presă a unui caz a provocat modificarea pe șest a situației semnalate. Nu ucideți mesagerul! În condițiile de mai sus, care constituie doar o spicuire din problemele cu care se confruntă ziariștii, cred că performanțele presei românești sînt cu adevărat remarcabile și nu avem a ne rușina de comparația cu colegii
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
și, evident, al corupției. Toate acestea sînt imperative și pentru exterior și pentru așteptările populației din România. Riscul cel mare ar veni de la jumătăți de măsură, de la cîrpeli și păcăleli în stil dîmbovițean. Nu ne-ar duce decît într-o situație în care am mai fost." Cronicarul își amintește că asemenea editoriale, schimbînd puține lucruri și numele personajelor politice cărora le erau adresate, au tot apărut în presa autohtonă, cînd România înregistra succese de etapă, în exterior. * Mai multe cotidiane au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15719_a_17044]
-
a rămas, după un criteriu mai degrabă sentimental, un erou. Alt mediu de origine a fanatismului antonescian este armata. Se știe de ani buni că educația din armata română postcomunistă este preponderent naționalistă. Guvernările succesive au trecut cu vederea această situație, mulțumindu-se să repete că militarii nu fac politică. Nici un ministru al armatei, din orice partid a fost, n-a fost preocupat de difuzarea în cazărmi a revistei România Mare. Coaliția de la putere de pînă în 2000 l-a numit
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
lucreze la acest portret tulburător încă în 1938 și avea înțelegeri cu editorul Georgescu-Delafras. Dar, în 1940, cînd manuscrisul era încheiat, au intervenit legiuirile rasiale, care - printre altele - interziceau cu desăvîrșire evreilor să fie autori de cărți. S-a adaptat situației discriminatorii și-a ales un pseudonim, N. Popov, și Georgescu-Delafras i-a publicat cartea. Nimeni, în presă, n-a dezvăluit manopera. De-abia, acum, în 2001, dl Henri Zalis reeditează cartea, la Editura Hasefer sub numele adevărat al scriitorului. E
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
doilea, Mugur Isărescu și al treilea, Adrian Năstase. Cel dintîi a impresionat prin șarmul său personal, al doilea, prin competență, seriozitate și distincție, al treilea, prin tenacitatea, plăcerea de a ieși în arenă și prin inteligența cu care se adaptează situațiilor. Fără să sclipească, Adrian Năstase știe să fie convingător în rolul său de politician. El are o marfă de vîndut - o marfă de calitate discutabilă -, pentru care știe să se tocmească în funcție de clientul pe care îl are în față. Adrian
Marfa lui Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15757_a_17082]
-
fie de vină că dl Brezianu ori dl Iorgulescu nu l-au văzut? Nevestele la nivel înalt Face ce face președintele Iliescu și se mai trezește cu cîte o avere pe cap. Fostul inamic al boierilor s-a văzut în situația de a devni administratorul averii logofătului Anastasie Bașotă, boier moldav, care a lăsat prin testament ca, la un caz de neînțelegere, executorul său testamentar să fie șeful statului român și ,,Măria Sa". În urma unei succesiuni de asemenea neînțelegeri, președintele Iliescu, spune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
grijă. Dar reținut. Sînt cîteva momente cînd el țîșnește și umple scena, încarcă cuvintele altfel. De fapt, folclorul nostru are această dimensiune, acest tip de suplețe a vorbelor spuse în coadă de pește, a făcutului complice cu ochiul, a sprințarelor situații pe muchie de cuțit. Ironia este și ea strecurată în aceste texte și nu a scăpat vigilenței actriței care a introdus-o în jocul ei. Există cîteva șabloane, să le spunem regizorale, dar spectacolul în sine nu este viciat de
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
se folosește adesea la plural cu sensul său administrativ, contabilicesc. Acest sens secundar - pentru care se indică pluralul evidențe - e definit în DEX cu exces de detalii, dar în manieră incompletă, ca "activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ". De fapt, nu e vorba doar de o "activitate", cuvîntul denumind curent modul de înregistrare, ba chiar, prin metonimie
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
perioadă mai lungă și mai ales pentru un fenomen complex desfășurat în timp se poate folosi pluralul ("începuturile creștinismului", "începuturile epocii moderne" etc.), expresia e inuzuală pentru un interval relativ scurt și bine delimitat ("începuturile anului", "începuturile săptămînii"!?). în asemenea situații, permisivitatea tendinței de extindere a pluralului pare să se blocheze.
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
părerea mea, suferă de o parțialitate tendențioasă în reconsiderarea trecutului. Unde articolul lui Tony Judt își dovedește cu adevărat însemnătatea și face figură discordantă cu majoritatea unor astfel de intervenții datorate străinilor este în considerațiile din capitolul al treilea, consacrat situației actuale, grevată de moștenirea comunistă, și problemelor integrării. Analiza mi se pare serioasă și corectă. "România va fi o piatră de încercare pentru Bruxelles - scrie Judt, și cei mai mulți eurocrați speră pe ascuns că aderarare nu se va realiza foarte curînd
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]