6,004 matches
-
fortăreței Lachiș; ea este datată la începutul secolului al VI-lea î.C., contextualizându-se istoric la câțiva ani înainte de distrugerea Ierusalimului de către babilonieni. Împreună cu această scrisoare, Hoshayahu anexează comandantului fortăreței o altă scriere - redactată la origine de un anume Tobiyahu, „slujitorul regelui”, adică un oficial al palatului - care conținea un mesaj profetic adresat regelui. Aceasta este partea finală a ostraconului: Cât privește scrisoarea lui Tobiyahu, slujitorul regelui, adresată lui Shallum, fiul lui Yaddu, de către profetul (m’t hnb’) care spunea: „Ai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
scrisoare, Hoshayahu anexează comandantului fortăreței o altă scriere - redactată la origine de un anume Tobiyahu, „slujitorul regelui”, adică un oficial al palatului - care conținea un mesaj profetic adresat regelui. Aceasta este partea finală a ostraconului: Cât privește scrisoarea lui Tobiyahu, slujitorul regelui, adresată lui Shallum, fiul lui Yaddu, de către profetul (m’t hnb’) care spunea: „Ai grijă”, slujitorul tău [Hoshayahu] o trimite acum domnului meu [Ya’ush] (Ostraca din Lachiș n. 3, liniile 19-21; cf. HAE, vol. I, 418-9). Acest document
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
adică un oficial al palatului - care conținea un mesaj profetic adresat regelui. Aceasta este partea finală a ostraconului: Cât privește scrisoarea lui Tobiyahu, slujitorul regelui, adresată lui Shallum, fiul lui Yaddu, de către profetul (m’t hnb’) care spunea: „Ai grijă”, slujitorul tău [Hoshayahu] o trimite acum domnului meu [Ya’ush] (Ostraca din Lachiș n. 3, liniile 19-21; cf. HAE, vol. I, 418-9). Acest document extraordinar dovedește că în Regatul lui Iuda, la fel ca în celelalte vecine, exista o rețea de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
țărănești) și părerea lui Păstorel asupra aceluiași subiect: bucătăria românească își are originea în cea „practicată îndelungată vreme de robii țigani [...] meșteri la frigare și la grătar“. Adică trecutul domeniului culinar în care excelăm nu ne aparține, ci este apanajul slujitorilor rromi... Adevărul, după cum vom vedea și în paginile următoare, este undeva la mijloc: Păstorel greșește omițând aportul bucătăriei țărănești, iar Radu Anton Roman face abstracție de o evidență: pe parcursul multor secole, mai toate casele boierești (și nu puține dintre cele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
se ridică metereze, se sapă șanțuri, se consolidează porțile; la toate ieșirile, sute de gardieni înarmați și în platoșe, corpuri întregi de trupe îl înconjoară și-l supraveghează pe viitorul Buddha. De fiecare dată când părăsește palatul, tatăl său poruncește slujitorilor săi să îndepărteze de pe străzi tot ceea ce l-ar putea indispune pe fiul său. În timp ce multiplică împrejmuirile și obstacolele, regele înmulțește în jurul tânărului Siddhărtha luxul și plăcerile. Cele două genuri de porunci se însoțesc într-un paralelism constant. 2. Despărțirea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cea a sultanului, și cealaltă spirituală, exercitată de calif, un fel de conducător al credincioșilor (titlu pe care și-l arogă sultanul în secolul al XVI-lea). În comparație cu Basileul lipsit de putere materială, suveranul otoman se impune drept monarh și slujitor al Legii divine totodată, astfel încît pretinde să fie ascultat cu sfințenie, iar eventuala nesupunere ar fi mai mult decît o crimă. Cît privește populațiile creștine ce cad în stăpînirea sa, acestea se vor supune autorității religioase și civile cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Împăratului Hristos și ostași credincioși ai Lui. Prin suferințele îndurate cu bărbăție, mărturisind dreapta credință în Hristos, au dobândit faima de întâistătători printre vitejii și eroii jertfelnici ai credinței. Printre martiri „se numărau și creștini daco-romani aparținând tuturor categoriilor sociale: slujitori ai altarului: episcopi, preoți, diaconi, citeți; funcționari de stat, negustori, țărani, bărbați și femei. Ei au pătimit mai ales în cetățile (orașele) de pe malul drept al Dunării, în provinciile Pannonia Inferior, Moesia Superior, Dacia Ripensis, Moesia Inferior, în care locuiau
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
chivernisește totul, Care poate săvârși lucruri minunate și în trupurile slabe”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Mucenicii Egipteni, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 511-512. footnote>. Unii slujitori împărătești, alteori înșiși împărații păgâni sau proconsulii și prefecții de atunci de atunci doreau să-i ademenească, întru început, pe creștini cu lingușeli levantine, uneltiri și promisiuni lumești, tentații și oferte caduce, pentru ca aceștia să se dezică de credința în
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de moarte și de cel mai crud supliciu», preaînțeleptul bărbat a zis: «De ce așadar să nu sufere pe drept omul care, părăsind pe Creatorul și Făcătorul lumii, pe Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să-i acorde mai degrabă acestuia cultul datorat?». Înfuriat de aceste cuvinte, regele a poruncit să se ascută douăzeci de trestii și să i se înfigă sub unghiile degetelor de la mâini și de la picioare”<footnote Casiodor, Istoria bisericească
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
primind moartea, Se despărțise de pătimirea trupului. «Ce a murit, a murit păcatului odată pentru totdeauna, iar ce trăiește, trăiește lui Dumnezeu» (Rom. 6, 10). A înțeles, așadar, Petru, că Hristos a doua oară va trebui să Se răstignească prin slujitorul Său. Astfel că de bunăvoie s-a întors din drum, a răspuns creștinilor carel întrebau și, pe dată fiind ridicat, prin răstignire a cinstit pe Domnul Iisus. Vedeți, așadar, că Hristos vrea să pătimească prin slujitorii Săi”<footnote Sf. Ambrozie
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
să Se răstignească prin slujitorul Său. Astfel că de bunăvoie s-a întors din drum, a răspuns creștinilor carel întrebau și, pe dată fiind ridicat, prin răstignire a cinstit pe Domnul Iisus. Vedeți, așadar, că Hristos vrea să pătimească prin slujitorii Săi”<footnote Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a XXI-a, 13-14, traducere și note de Prof. David Popescu, în PSB, vol.53, Editura IBMBOR, București, 1994, p. 118-119. footnote>. Mântuitorul nostru a insuflat în apărătorii Lui un curaj atât
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
trebui adăugat tonul violent „antiuniat” al scrierilor profesorului Dumitru Stăniloae („uniatismul” era receptat ca fiind un mijloc de „dezmembrare” a unității spirituale a poporului român). Această nefericită retorică era În acord cu viziunea regimului comunist despre Biserica Română Unită și slujitorii ei din clandestinitate, hăituiți În continuare de Securitate și de alte organisme represive. Lidia Ionescu Stăniloae nu abordează În memoriile sale această problemă. Aflăm doar că profesorul Dumitru Stăniloae „trebuia să Întocmească referate care să reprezinte punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care fabulează, nu putem să nu ținem cont de documente. Mărturiile pe care le vom avea din aceste arhive, oricît de multe, vor reprezenta, din nefericire, doar dintele dinozaurului, de la care plecînd istoricii vor reconstitui, asemenea lui Cuvier, dinozaurul Întreg. Slujitorilor muzei Clio le-a fost făcut reproșul că nu se mai interesează de oameni, ci doar de arhive, primii fiind lăsați În seama etnologilor și sociologilor. În Antichitate istoria a fost la Începuturile ei o anchetă orală, iar astăzi profesioniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
părinți povestea următoarele: Odată pe când mă aflam în Alexandria, am intrat în biserica unui martir ca să mă închin și am văzut o femeie iubitoare de Dumnezeu ce părea văduvă după hainele pe care le purta și care era însoțită de slujitori și slujitoare. Ținându-se de grilajul de fier ce împrejmuia locul unde se afla mucenicul, îi spunea cu putere: <<Mai părăsit, Doamne, ai milă de mine, Stăpâne iubit!>>, și striga atât de tare încât din cauza vocii și a plânsetelor acesteia
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
care le-am auzit. Am presupus că era o văduvă nedreptățită de către cineva; devreme ce eu aveam cunoștințe printre oficialitățile ce se aflau la conducerea provinciei, am așteptat-o să își termine rugăciunea, ca să o ajut cumva. Am chemat un slujitor de-al ei căruia i-am spus: <<Cheam-o aici pe stăpâna ta>>. Când s-a apropiat de mine i-am spus ceea ce am gândit. Femeia a izbucnit iarăși în plâns și a spus: Nu știi, părinte, care e problema mea
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
gândit. Femeia a izbucnit iarăși în plâns și a spus: Nu știi, părinte, care e problema mea? M-a părăsit Dumnezeu și nu m-a cercetat. Sau împlinit trei ani și nu m-am îmbolnăvit nici eu, nici vreunul dintre slujitorii mei, nici vreunul din casa mea și cred că Dumnezeu Și-a întors fața de la mine din cauza păcatelor pe care le-am făcut. De aceea plâng, ca să mă cerceteze repede Dumnezeu pe măsura milostivirii Sale>>. Surprins de un așa suflet
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
martirilor Macabei care, în secolul al II-lea î.C., s-au împotrivit cu curaj tiranului sirian Antioh al IV-lea: Dacă pentru mustrarea și educarea noastră Domnul s-a mâniat pentru scurt timp pe noi, se va reconcilia cu slujitorii săi. [...] Eu, asemenea fraților mei, îmi dau trupul și sufletul pentru legile părintești, invocându-l pe Dumnezeu să se îndure grabnic de neamul [nostru], iar pe tine, prin încercări și bice, să te facă să recunoști că el este singurul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Ambele detalii - oamenii înarmați trimiși de mai marii preoților și preoții care oferă mită - sunt în general confirmate de Josephus, care povestește acțiuni similare întreprinse de către marii preoți cei mai influenți în primul secol (cf. Josephus, Antichități iudaice 20.205-7 [„slujitori care erau absolut ticăloși”], 213 [„folosindu-se de bogăția lor ...mituiau”]; Talmud, tratatul Menahot 13,18-19.21 [„slujitorii lor veneau și loveau cu bâtele”]). Nu e clar unde se află locul exact de unde Isus a fost luat Isus în seara
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de Josephus, care povestește acțiuni similare întreprinse de către marii preoți cei mai influenți în primul secol (cf. Josephus, Antichități iudaice 20.205-7 [„slujitori care erau absolut ticăloși”], 213 [„folosindu-se de bogăția lor ...mituiau”]; Talmud, tratatul Menahot 13,18-19.21 [„slujitorii lor veneau și loveau cu bâtele”]). Nu e clar unde se află locul exact de unde Isus a fost luat Isus în seara arestării. Marcu spune doar că a fost dus la marele preot (14,53; urmat de Lc 22,54
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
133-142. Arhire, Sorin, "Vizita oficială a regelui Carol al II-lea în Marea Britanie (15-18 noiembrie 1938), în Apulum, XLVII, Alba Iulia, MMX, 2010, pp. 383-393. Baciu, Nicolae, Agonia României, Editura Saeculum I.O., Editura Vestala, București, 1997. Berindei, Dan, "Brătienii: Slujitori devotați ai nației române", în Dosarele Istoriei, 2001, nr.1, pp. 8-11. Beresniak Daniel, Francmasoneria în Europa de Est, traducere de Dan A. Lăzărescu, Editura Nemira, București, 1994. Băcescu, Marius, Compendiu de macroeconomie, Editura Economică, București, 1997. Bărbulescu, Mihai, Deletant, Dennis, Hitchins
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Vasile Ciobanu, Contribuții la cunoașterea istoriei sașilor transilvăneni 1918-1944, Editura hora, Sibiu, 2001, p. 174. 71 Marin Nedelea, op. cit., pp. 30, 31, 32. 72 Mihai Sorin Rădulescu, Elita liberală românească 1866-1900, Editura All, București, 1999, p.30; Dan Berindei, "Brătienii: Slujitori devotați ai nației române", în Dosarele Istoriei, 2001, nr. 1, pp. 8-11; Vistian Goia, "Ion C. Brătianu și "liberalismul" românesc", în Steaua, 1991, 42, nr. 5, 6, 7, pp. 6869. 73 D. Drăghicescu, Partide politice și clase sociale, București, 1922
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
să se considere mai presus de toți (Qušayr, Ghaz"l, R"z). Aš‘"r îl considera sinonim cu al-Muta‘"l, „Cel fără cusur și fără asemănare cu fapturile”. Zamm"m îl înțelege că indicând faptul că All"h disprețuiește „nedreptatea slujitorilor Săi”, adică nu poate fi atins de ea91. Semnificații de bază: superior, inaccesibil. 2.1.5.8. (al-)Ghan: SOI „avut”; ASM „Cel Deajuns pentru Sine”; GG „Bogatul”; Marr „Dives”; RB „Suffisant à soi-même”; DM „celui qui se suffit à
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
intensiv, fiind obiect de laudă sau vrednic de laudă. Însă unii autori, ca Baghd"d, Qušayr și R"z, consideră că ar trebui înțeles că un participiu activ cu valoare de intensiv: All"h este ≤amd căci își laudă slujitorii pentru faptele lor bune și se laudă pe Sine însuși 99. Semnificații de bază: posesor al unei superiorități ce merita și suscita laudă. 2.1.6. Puternic 2.1.6.1. (al-)Q"dir: SOI, ASM „poate/ e în stare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dă pentru acest lucru este că judecătorul „deschide ceea ce era închis între cei doi adversari”132. Se mai admit însă și alte două interpretări. Hatt"b înțelege termenul că referindu-se la bunătatea și mărinimia lui All"h, care „deschide slujitorilor săi porțile... binefacerii” sau deschide inimile și mințile la adevăr 133. Traducerea Isopescu a optat pentru acest sens, deși în context acesta este mai degrabă obscur. Fath mai înseamnă și biruința, de unde Al-Fatt"h ar putea fi înțeles că „Dătătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
i, „răspund invocării celui care șmăț invocă” (2, 186/182), iar în alte două versete se spune despre El că „răspunde” când este invocat (27, 62/63 și 40, 60/ 62). Qušayr și Ghaz"l spun că All"h dăruiește slujitorilor săi ceea ce voiesc chiar inainte de a fi rugat 150. Acest participiu activ de la verbul ’am"ba nu poate fi tradus în limba română cu vreo formă nominală și de aceea traducătorii nu au avut decât două opțiuni: fie verb
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]