8,304 matches
-
vreo câteva pretenții ilegale, dacă casierii visteriei dau preferință anumitor creditori, în schimbul unui comision, asta nu se face decât prin tranzacții particulare, nedemne, greu de constatat, o urmă de venalitate pe care nici cele mai bune metode nu o pot smulge de nicăieri. La popoarele cinstite, disprețul public înfierează acest trafic de influență atunci când legea nu îl poate atinge. Moldo-Valahia nu a ajuns încă la acest nivel de perfecțiune. De la lovitura de stat din 2 mai 1864, guvernul a promis aplicarea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
reabilitarea oferită de taina căsătoriei? Între toate aceste frumoase păcătoase, există mai multe puncte comune, iar când una dintre ele definea ocupațiile din București prin această vorbă de spirit, deja citată: "Se face dragoste sau se vorbește despre asta", ea smulgea vălul. De altfel, de la regimul fanariot încoace, amintirile Greciei s-au reînsuflețit; se știe bine că saloanele Aspasiei nu se deschideau decât pentru societatea cea mai înaltă din Atena și că soții își conduceau soțiile la lecțiile sale. Nimic nu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
preț, comise insulta gravă ce i se cerea. După verificarea faptului, dna D. acordă prețul trădării. Un afront atât de crâncen nu putea să-și rateze efectul. Soțul lui B. citi groaznicul afiș întorcându-se acasă; într-o clipă îl smulse, fugi la soția sa, o copleși cu reproșuri năprasnice și lovituri. Ea se aruncă la picioarele soțului mâniat, își mărturisește greșeala, se supune la tot, îi imploră iertarea, dar cere răzbunare. Afacerea se răspândește și ajunge la urechile dnei C.
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
insolent nu se menține decât pe cheltuiala unei frumuseți foarte mature ale cărei farmece trecute sunt dintre cele mai productive, toate doamnele sunt înnebunite după acest fermecător învingător; care mai de care îi fac avansuri; și-l dispută, și-l smulg; e spaima familiilor în oraș și în cartierele mărginașe. Nimeni nu adună în fiecare zi atâtea coroane de mirt ca el, și se fac curând douăzeci de ani de când durează această stare de lucruri. Tinerii soți să se păzească; leul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pentru prima dată. Servitorul său, trecut la clasa a doua (nu există clase inferioare), se așeză la ora mesei la masa comună. Bietul băiat nu asistase niciodată la un asemenea festin și devora cu poftă. Stăpânul său îl vede, îl smulge de la masă și începe să-l lovească cu o violență neobișnuită. Căpitanul sosește la strigătele nefericitului și i-l răpește călăului său; acesta se înfurie și se indignează că există opoziție în exercitarea dreptului său. Puntea navei mele e un
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
se pune în rând cu adoratorii. Evocând amintirile primei iubirii, îi este ușor să-i înlăture pe toți. Convențiile premaritale odată stabilite, cere un sărut drept zălog. Tânăra femeie întinde obrazul. Cuprins de un acces feroce, trădătorul îi mușcă buza, smulge o bucată din ea, o scuipă pe masă și fuge. Se aleargă la țipetele de durere ale victimei; e chemat un chirurg; acesta potrivește fâșia sângerândă atât de bine, încât carnea se prinde. Frumoasa persoană a scăpat doar cu o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Aceștia stăruie, încăpățânații! să-și ceară dreptul. Un ordin de zi, afișat în dormitoarele cazărmii, anunță că, dacă nu se calmează, liberalii vor primi fiecare câte cincizeci de ciomege și că vor fi decimați după aceea. Acest ordin inoportun e smuls peste tot de către soldați. Colonelul vine în fugă; adună trupa, companie după companie; întreabă care sunt reclamanții: "Noi toți" se răspunde într-un glas. Șeful descumpănit se retrage. Cazul devenea grav. Prințul, avertizat, se urcă pe cal. "De ce să vă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mult succes. Ce se descoperă sub această grațioasă înfățișare? O lene incurabilă, gustul risipei, al vieții ușuratice; o vanitate, o ambiție nemăsurate. Acești domni sunt stăpâni aspri, nemiloși, atât pentru servitorii, cât și pentru țăranii lor: e imposibil a le smulge cea mai mică îngăduință, a obține de la ei cel mai mic sacrificiu, fie că e vorba de îmbunătățirea sorții claselor ce suferă, fie de dotarea țării lor cu lucrări utile. Clasa de mijloc e mai laborioasă pentru că trebuie să trăiască
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sunt pustii, abandonate și limitate la starea de stepe. Speciile ovină și bovină sunt nenorocite și degenerate; n-au nici grajduri, nici adăposturi; pe temperatura siberiană a iernii sunt expuse brumei, neavând drept hrană decât coceni uscați pe care îi smulg din zăpadă. Cât privește specia cabalină, nu putem vorbi despre ea fără a învinovăți neglijența celor care au lăsat cai de rasă să decadă până într-atât încât măgarii din Provence sunt mai înalți și mai arătoși 110. Lemnul e
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
doliul. Renunțăm chiar la a mai analiza această epocă fatală și lăsăm cuvântul istoricilor României. "Populațiilor române li se luă cel mai sfânt dintre drepturile lor, acela de a fi conduse de căpetenii din propriul neam. De acum încolo, prada smulsă de pe urma lor îl va îmbogăți pe străin; pe străinul fără patrie, pe grecul corcit, pe care îl renegă Grecia și pe care îl disprețuiește turcul; grecul parazit, Graeculus esuriens, care, pentru a avea un nume, îl împrumută de la un cartier
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de a fi comis actele criminale citate mai sus. La Turnu-Severin, un marinar debarcat de pe o canonieră austriacă se îmbată și se dedă la acte de violență împotriva locuitorilor; oprit din ordin municipal, e dus la închisoare; căpitanul său îl smulge de acolo cu arma în mână. La Galați, un grec din Insulele Ioniene este surprins în flagrant delict de furt și închis; consulul englez îl reclamă ca supus protejat și cere punerea sa în libertate de bunăvoie sau cu forța. Guvernul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu divinitatea și-l plasează într-o nouă conjunctură, raportându-l, de această dată, cu umanul, cu spațiul și cu natura înconjurătoare. Așa se explică probabil de ce, fondul aurit al icoanelor bizantine este înlocuit cu detalii de arhitectură și peisaj, smulgând personajul pictat din spațiul sacru care-i era destinat, și aducându-l în cel concret al existenței evanescente, în mijlocul naturii din care face parte 412. După cum este deja bine știut, numeroasele studii istorice, artistice sau științifice asupra acestei perioade descriu
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de ascensiune pentru neofitul solitar. O trapă coboară cu zgomot. O sinistră arătare cu coasa își face intrarea. Cu vocea lugubră, urlă de sub pământ, avertisment de călcare a unui loc sacru și sfânt. Simultan cu acțiunea arătării, pamblica neofitului este smulsă de către unul din ghizi. Neofitul tresare, în fața monstruoasei figuri cu ochii îngroziți. Coasa arătării îl atinge ca fulgerul de șapte ori. Monstrul, rapid dispare și trapa se închide vibrând. Ghizii îi strâng mâna neofitului uimit, spunând: -Curajul tău virtute, umilința
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sabia lui Horus cu mânerul de aur în cruce. Pe capacul sarcofagului scria în elină:SMULGE-MĂ DIN ABIS ȘI TE VEI SCUFUNDA ÎN INFINIT. Rămase pe gânduri. Compară sabia sa cu sabia înfiptă-n sarcofag. Erau identice cu excepția mânerului. Smulse fulgerător sabia lui Horus, înlocuind-o imediat cu sabia sa. Lespezile de granit au huruit scurt stabilizându-se. Nu s-a întâmplat nimic. -Inteligența și ințelepciunea au învins. Duhul meu închis în cristal te-a ajutat. Mai dorești ceva? -Cine
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pentru sufletele morților, veneau la cimitir să-i aprovizioneze cu băuturi, alimente și țigări. Mafioții profanatori de morminte, ieșeau noaptea și jefuiau cavourile bogaților, deschizând sicriele furau bijuteriile de aur și argint, ceasornice, haine scumpe. Ușile sau capacele cavourilor erau smulse, cadavrele dezbrăcate și aruncate. Paznicii cimitirului erau bătuți sau omorâți. Poliția era neputincioasă, căuta vinovații peste tot, negăsind nimic. Printre angajații cimitirului era și un bărbat tăcut care își vedea de treaba lui de paznic, iar datorită faptului că îl
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
măicuțele. -Ioane, se adresă preotul Gherasim dascălui, du-te în sat și dă telefon la arhiepiscopie, săvină cineva aici. Maicile așezară crucile la loc, după care preotul oficie slujba de sfințire. Din senin se stârni vijelia, turla bisericii a fost smulsă și dusă pe sus ca un balon umflat cu aer, zburând pe deasupra pădurii din apropiere, fiind dusă hăt departe până la munții din zare. Preotul duhovnic Machedon, starețul mânăstirii, venea în grabă aproape fugind dinspre gospodăriile anexe. -Ce se întâmplă aici
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
plecat de pe pământ. Armata drăcimii chicotea de satisfacție și plăcere nesfârșită. Aveau de lucru, nu glumă. Fiecare spirit era supus la chinuri îngrozitoare în raport cu gravitatea faptelor săvârșite în viața pământeană. Arși în foc veșnic de catran și sulf, li se smulgea limba și ochii sau li se absorbea creierul din țeastă. Unora li se sfărma oasele, altora li se bătea piroane în cap șipiept, alții erau cuprinși de șerpi hidoși. -Aici este infernul, -mă atenționă Gabriel îngerul păzitor. Am întins brațul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu o expresie ca de icoană pe chipul său supt de suferință, nu-mi apare niciodată în amintire fără un adânc fior: e pentru mine semnul că pe această lume, destinul orb nu e atotputernic, că hotărârile lui pot fi smulse, că fulgerul intuiției noastre îl poate abate din mersul lui implacabil. Și că, odată înfrînt, el cedează mereu netezindu-ți drumul nu fără a-ți lăsa în conștiință de fiecare dată o spaimă, semn că nu te va proteja la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cuvintele care îmi treziră viața conștiinței nu fuseseră ele misterioase? Dacă eu luasem în brațe o pâine și nu mai vroiam s-o dau celorlalți, cum să mi se mai dea încă una? Firesc ar fi fost să mi se smulgă din brațe. în loc de asta am auzit: "Na, mă, și pe-asta!" Și forța magică a cuvântului astfel rostit mă făcuse să las din brațe ceea ce luasem și să devin conștient că exist. Explorarea lumii, a vieții proprii de copil care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a trenului se accelera. N-am schițat nici un gest și nu i-am adresat în prima clipă nici un cuvânt. Nu-l recunoșteam nici eu... Nu știam că poartă cu el, pentru mine, astfel de îngrijorări deodată patetice, care să-i smulgă un astfel de strigăt sugrumat însoțit de o astfel de mișcare neconvinsă a brațelor, care ar fi vrut să mă apuce de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... - Ei, i-am răspuns strigând și eu, ce este? - Marine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai bine, zisei eu, e să nu te lași înșelat. - Și cum să trăiești? tresări ea. - Poți să trăiești și singur. Da, dar fata asta era stăpânită de un gînd: un bărbat al ei, o casă... Cum să i-l smulgi? Și dacă ar fi fost urâtă sau o neroadă, ai mai fi putut zice că asta e soarta neroadelor și a urâtelor, să rămână singure. - Parcă ai fi o babă, îi spusei râzând din nou. Ai să te califici și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
conte... Un scriitor e un scriitor, nu conte... Forța de creație nu stă în titluri, Victor Hugo n-a fost nici duce, nici marchiz. Jean Valjean nu e prinț, iar Cozeta nu e ducesă... Prințesa Maria avea moșii, nu-și smulgea dinții din gura și nu-și tăia părul ca să poată trimite bani mizerabilului Thenardier. Nici un Javert nu stătea în spatele grasului. Bezuhov, care venea și el la Borodino ca un tâmpit și îi încurca prin prezența lui pe tunarii care luptau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dar care refuzam să vedem conținutul exploziv al broșurii lui apărute cu viza cenzurii. Nici măcar nu și-a dat seama că depășise măsura și să plece, a stat un timp interminabil, perorând în același stil. Până la urmă a încercat să smulgă o promisiune că totuși se va scrie un articol "ca lumea", dar nu i-a promis nimeni nimic. În sfârșit a plecat, nu furios, fiindcă furia lui era mică, ci otrăvit, neîmpăcat. Ne-am dus la frații Rochus din apropiere
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
scriu! N-am înțeles. - Cum faci când scrii? preciza el. Te gândești dinainte, sau îți vine? - Doresc să scriu, îi răspunsei. - Și pe urmă îți vine! zise el parcă triumfător. Era mulțumit, îi confirmam ceva, sau mai bine zis îmi smulsese el confirmarea de care avea nevoie în secretul gândirii lui. Aș fi vrut să-i precizez că uneori mă gândeam și dinainte la un subiect care nu venea singur, ci îl smulgeam din viața cunoscută, cu un efort de a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îi confirmam ceva, sau mai bine zis îmi smulsese el confirmarea de care avea nevoie în secretul gândirii lui. Aș fi vrut să-i precizez că uneori mă gândeam și dinainte la un subiect care nu venea singur, ci îl smulgeam din viața cunoscută, cu un efort de a exprima o idee, așa cum îmi aminteam că făcuse Baudelaire în La charogne, dar am tăcut, nu vroiam să-i stric plăcerea acelui gând al său confirmat... Și pe urmă întrebările continuară. Ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]