11,293 matches
-
30.000 de dolari. - Semnătura era evident falsificată, comentase Abe, nu prea afectat de Întâmplare: Azi sunt la modă escrocii internaționali electronici. Pungașii Învață să păcălească Înalta tehnologie, asemenea bacteriilor șmechere care biruie medicamentele, În timp ce isteții cercetători din laboratoare se străduie inutil să le‑o ia Înainte. Micile genii din campus mai descurcărețe decât Pentagonul. Pe rue St. Honoré, Ravelstein s‑a dovedit absolut fericit. Ne plimbam de la o vitrină la alta. Termenul francez pentru „a cumpăra din ochi” este lèche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
funcționari publici, cercetători cu mijloace sofisticate. Ravelstein produsese (adică Îndoctrinase) trei sau patru generații de absolvenți. Mai mult, tinerii erau nebuni după el. Nu se limitau să‑i ingurgiteze doctrinele și interpretările, ci Îi imitau și comportamentul, ba chiar se străduiau să meargă și să vorbească În felul lui - liber, sălbatic, caustic, - Încercând să fie pe cât de sclipitori reușeau să pară. Cei foarte tineri - dacă le dădea mâna să plătească prețuri piperate - Își cumpărau și Îmbrăcămintea la Lanvin sau Hermès, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a Înțelege că‑și iubește mama, dar de fapt o contraria În toate felurile posibile. - La fel se Întâmpla și viceversa? a Întrebat Ravelstein. - N‑aș putea să‑ți răspund și nu văd pe nimeni care ar putea. Oamenii se străduiesc să‑și compună o imagine care să le confere consistență sau aparența de consistență solicitată de societate. Dar Vela nu are o imagine organizatăă - Okay, okay. Dar tu te‑ai gândit că o să ajungă să te iubească. Că o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Da, și pentru acest lucru ai nevoie de rezerve de liniște În sufletul tău. - Așa cum spun rușii. Nu știu care rus a spus‑o, dar tu apelezi Întotdeauna la ruși, Chick, când vrei să justifici ceea ce faci. Și, În plus, te‑ai străduit ani de zile să‑ți rânduiești viața - viața ta privată. Drept care iată‑te proprietarul acestei case și al acestor stejari cu trei sute de ani vechime, ca să nu mai vorbim de covoarele verzi ale câmpiilor și de zidurile de piatră. Politica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nostru la atâta distrugere? Pe toți ne pălește un soi de amorțeală când ne gândim la asemenea fapte. Această conversație specială poate fi localizată În timp la vreo doi ani de la moartea lui Ravelstein. După infecția Guillan‑Barré, s‑a străduit cu râvnă să reînvețe să meargă și să‑și folosească mâinile. Știa că va trebui, până la urmă, să capituleze, dar o făcea selectiv. Nu avea importanță că nu putea opera mașina de cafea, dar avea nevoie de mâini ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era vorba de un suspect - un om asociat cu niște asasini. S‑ar zice că eu nu pot avea o viziune corectă asupra unor oameni ca aceia care au atârnat alți oameni În cârligele de carne de la abator. Rosamund se străduia să fie atentă. Mă Încuraja să vorbesc. Era Îngrozitor de speriată. - Omul a murit În toiul acțiunii - În timp ce se ușura. L‑au Împușcat de la mică distanță. Ravelstein considera că poziția mea față de Grielescu constituie una dintre erorile mele tipice... - Credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
eu, atunci... GARDIANUL: Totuna e! Pentru mine osândiții n-au avut niciodată viață personală! Pentru mine osândiții n-au fost decât unul și același om dus de mai multe ori la moarte. (Meditativ, pentru sine.) Nu, domnule, oricât m-am străduit, n-am reușit să găsesc în ei nici o trăsătură particulară... ARTUR (Se face mic, mic.): Îmi pare rău... GARDIANUL (Frământat, violent.): De ce nu știți, domnule, să vindecați rănile? ARTUR (Iritat.): Hai, nu mă mai lua așa tare. GARDIANUL (Recade în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
INAMICUL: Ho-ho-ho... PARASCHIV: Râde... MACABEUS: E nebun. PARASCHIV: Ce facem? MACABEUS (Care tot timpul a stat în umbra lui PARASCHIV, scoate ușor capul din spatele acestuia): Ești nebun? INAMICUL (Sunete guturale.): Hi-hi... PARASCHIV: Râde de noi. INAMICUL: Hm! Hmmm... Hmmmm... (Se străduiește să spună ceva, dă din mâini, dă din cap, își dezvelește pieptul.) MACABEUS: Ce face, ce face? PARASCHIV: Dă din cap. Își dezvelește pieptul... MACABEUS: Are bocanci? PARASCHIV: N-are. MACABEUS: Are epoleți? PARASCHIV: Are. MACABEUS: O fi inamicul... PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Așa-i... vom vedea, zise el. De asta am și spus că n-o să-mi dai astăzi răspunsul definitiv. Îți vei trăi răspunsul. Dacă te hotărăști să te angajezi la treaba asta, te descurci strict pe cont propriu printre naziști, străduindu-te să-ți croiești drum cât mai sus cu putință. — Fermecător, am zis eu. — Ei bine... un farmec există, zise el, vei fi un veritabil erou, cam de o sută de ori mai viteaz decât oricare om obișnuit. Un general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ce puteau pentru a asigura fluența traficului din oraș. Principala vină a lui Noth, spunea Westlake, a fost aceea că a trimis persoane suspecte de crime și delicte unui sistem de tribunale și instituții penale care era dement. Noth se străduise pe cât posibil să facă o discriminare între cei vinovați și cei nevinovați, folosind cele mai moderne metode ale poliției; dar cei cărora le trimitea arestații lui îi găseau strădaniile lipsite de orice valoare. Simplul fapt de-a te afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mult mai tânăr, portretul meu oficial ca nazist și idol al undelor radiofonice internaționale. Nu pot decât să fac presupuneri cu privire la anul când mi s-a făcut poza - 1941, cred. Arndt Klopfer, fotograful care mi-a făcut poza, s-a străduit cât a putut să mă facă să arăt ca un Iisus acoperit cu cremă de față dintr-o pictură de Maxfield Parrish. Mi-a pus chiar și o aureolă - o pată de lumină nebuloasă, judicios plasată în fundal. Aureola nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Radu Fulger Jr. În mijlocul lor, la loc de cinste, mărit de câteva ori, un citat dintr-o recentă cronică a temutului critic Mitru Alimutca, din Capitală: „Radu Fulger Jr. este de toate, numai romancier nu poate fi, orcât s-ar strădui!“ Era o cronică la cel de-al șasele volum din romanul-fluviu Mucenicul zilelor, de curând apărut. Goncea nu numai că plătea scrierea romanului, dar cumpăra și întreg tirajul de zece mii de exemplare al fiecărui volum, luxos tipărite la „Monitorul Oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a permanenței românești de data aceasta. Primele trei volume refăceau așadar destinele strămoșilor lui Goncea. O istorie în plan general, căci înaintașii săi mai de soi, cât de cât atestați documentar, erau abia de pe la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. Oricât se străduise dr. Pomponică Strungă, directorul Filialei Județene a Arhivelor Naționale și șef al Comisiei locale de genealogie, numismatică și cartofilie, nu reușise să adune documente certe și din veacurile anterioare. Doar trei mărturii erau autentice. Una, un act din 1863, atesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fie o casă galbenă, cu cotețul câinelui aflat aproape de gard, puțin mai la stânga - răzoarele părăsite, iar în partea dreaptă strada. Toate urmau să se limpezească în câteva clipe. Deocamdată curgea o ceață mare și dureroasă, pe care ochi mei se străduiau să o alunge clipind. S-a lămurit întâi casa, cu cotețul ei gol. Undeva, jos, se mișca ceva ca un animal. Mi-am frecat ochii cu pumnii. În sfârșit am văzut clar. Casa galbenă avea ferestrele deschise, trântite în lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rasă. Imediat, un beculeț începe să clipească. * Ultima oară văruiseră și acum trebuiau să vopsească. Mobilele fuseseră împinse în mijlocul camerelor și acoperite cu bucăți de hârtie. Încă nu măturaseră fragmentele sfărâmicioase, căzute din tavan odată cu răzuirea, și Margareta, râzând, se străduia să le identifice drept țări, insule și contururi de animale. „Aici e Petka! Uite Java! Cipru! Un bizon! Fluturi! Și Arhipelagul Bonarp, cu vulcanii și atolii! Vezi, Samuel, nu?” Îi plăcea să-l tachineze, știind că lui îi lipsește imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ok, ok. Nu y trizet, computer trizet, Samoro, suprop u planet, levri 5 anlu.2 Samore băgă de seamă că operatorul face eforturi să vorbească în termeni cât mai simpli. Ultima frază era foarte fragmentată și nu avea cursivitate. Se strădui să-l imite. Nevoie ajutor. Margareta probleme, silabisi. Margarreta? Margareta, nevastă. A, Margareta. Ci fel? Pațu ciove?3 — Cred că nu se simte bine. E bolnavă. Aș vrea să o consulte un medic, dacă s-ar putea. Aveți un program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se facă toți mici și să-i arunc pe plită și să-i aud cum sfârâie. În momentele astea fluier Indiana. Aș vrea să vină doamna director și să stea în mijlocul nostru toată ziua, să înțeleagă cât de mult mă strădui și câte trebuie să îndur de la toți imbecilii. Am încuiat, am salutat paznicul și mi-am înfundat mâinile în buzunare. Strada era încruntată și amenințătoare, ca și cum dintr-o clipă în alta urma să se întâmple ceva rău. Nu recunoșteam ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și justificat. Bucuria pe care mi-o dădea această constatare mi-a distrus și ultima reținere. Am mângâiat-o și pe Z, iar ea nu s-a opus, cu toate că din când în când comenta și dădea sfaturi pe care mă străduiam să le ignor. Am intrat în X și am început să mă mișc încet. Era foarte fierbinte, căldura era nefirească, venea în valuri. Îmi doream să mă pot dispersa cu totul în corpul ei, voiam să sar de la X la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu mari precauții, temându-se să nu-l scape pe gresie. Încă un atac sonor, acum când rezervorul toaletei se golise în sfârșit, i-ar fi dezechilibrat ținuta calmă pe care și-o impusese. Părăsi grupul sanitar tușind încet. Se străduia să-și mențină bărbia mult peste nivelul mărului lui Adam și să-și înăbușe senzația de disconfort din palme. Toaletele dădeau într-un culoar îngust, cu lambriuri. Deasupra lor, de pe peretele slab luminat, priveau Bergson, Derrida, Hume, Debord, Pitagora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Salvatore, Sally pentru prieteni, care făcea parte dintr-o gașcă de homosexuali sicilieni emigrați în masă la Londra, din pricina orientării lor sexuale. Fusesem colegi la școala de arte, dar nu ne mai văzusem de ani buni. —Bună, Sally! M-am străduit să-l sărut de bun venit, deși ne cam încurcam în curele. Între timp, Janey intrase în vorbă cu un tip care-i tot dădea târcoale de vreo jumătate de oră și acum era prinsă într-un monolog despre ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fiecare kilogram pe care-l punea. Fără să vrea, își lăsă capul în jos, părând extrem de jenată de situație, și mormăi un salut către Violet. Altfel, Tabitha era foarte sigură pe ea. Făcuse chiar câțiva pași în față și se străduia s-o privească pe Violet de sus. Ochii îi scânteiau și stătea cu mâinile în șolduri; părea una din dansatoarele de flamenco ale lui Joaquin Cortez, provocându-și o colegă la duel pentru un solo cu însuși dl. Super Picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tăcută de obicei, ca să nu mai vorbim de cei care au, în mod natural, o aură de autoritate. Într-un minut, aula bisericească se golise aproape de tot, iar cei câțiva actori care rămăseseră stăteau cu capetele aplecate conștiincios deasupra scenariilor, străduindu-se din răsputeri să dea o cât mai bună impresie de profesionalism. Câteva firi mai slabe se ascundeau în zona în care se afla bucătăria, ca să-și calmeze nervii. Violet revenise înăuntru, cerându-și frumos scuze pentru că reacționase în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dacă merita sau nu să mă cunoască. — Ești sculptoriță, nu? zise Gita. — De unde știi? exclamă Janey. — Tu mi-ai zis, acum o mie de ani. Țin foarte bine minte ce-mi spui. Avea o voce joasă; pun pariu că se străduise din greu să capete un registru mai profund. Chiar aveam un dinte împotriva ei. — Sam, uite, e gata mâncarea ta. Mi-am luat bolul, iar Janey și Gita le-au înmânat pe ale lor bucătarului. Cred că mai bine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în aer. Dar să-l aduci întreg înapoi, da? E nevoie de el pentru piesă. Și nu-i lăsa semne pe față. Sally îmi trase o palmă peste fund. Dar tu? zise el. Îl lași pe Hugo cu semne? Mă străduiesc, zisei eu, rânjind. E un tip foooarte drăguț, spuse Sally, pe un ton mai serios. Îl știu de multă vreme. Tu ai făcut o alegere buonă. Sally se chinui din răsputeri să pronunțe vocalele din ultimul cuvânt. Totuși, pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să fii cuminte, da? Îmi oferi un zâmbet frumos. —Să trăiți, am înțeles! Promit! Și tu ai grijă de tine. Fără pumni: nu mai lua, dar nici nu mai da, adăugă ea. Am făcut semnul crucii în aer. — O să mă străduiesc. — Când ajungi acasă, încearcă creionul corector. Nu trebuie decât să sufli asupra lui ca să-l încălzești un pic înainte. —Bine. Și mulțumesc. —N-ai pentru ce! Păi, eu trebuie s-o șterg. Mă îmbrățișă. —Mulțumesc încă o dată, Sam. Ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]